ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 98/PI din 12 februarie 2008 a

Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a fost

admisă acțiunea reclamanților Municipiul Timișoara, prin Primar, Primăria

Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, în

contradictoriu cu pârâta SC A.N. SRL Timișoara, dispunându-se rezilierea

contractului de închiriere din 1999 și evacuarea pârâtei din spațiul situat în

Timișoara deținut în temeiul acestui contract.

Totodată pârâta a fost

obligată la plata către reclamanți a sumei de 150.567 lei cu titlu de diferență

chirie, penalități și majorări de întârziere, plus 16,7 lei cheltuieli de

judecată.

Apelul declarat de SC P.A.

SA împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 99 din 12

mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, sentința de fond fiind

desființată iar cauza trimisă spre rejudecare aceleeași instanțe.

Pentru a decide astfel

instanța de apel a reținut că societatea pe care reclamanții au chemat-o în

judecată și care a fost citată în cauză, a încetat să mai existe încă din anul

1999 când a fuzionat prin absorbție cu apelanta, fiind radiată din Registrul Comerțului.

În consecință, constatând că

pârâta rezultată în urma fuziunii – apelanta – nu a fost citată legal de

instanța de fond, sentința pronunțată a fost desființată iar cauza a fost

trimisă spre rejudecare.

Cât privește tardivitatea

apelului invocată de intimații reclamanți, instanța de apel a reținut că prima

instanță nu numai că a citat o societate comercială care nu mai exista din

1999, dar a citat-o și a comunicat și sentința pronunțată la o altă adresă,

respectiv în Piața Victoriei și nu în str. Cermena, unde-și are sediul apelanta

rezultată în urma fuziunii, așa încât, având în vedere dispozițiile art. 284 alin.

(1) C. proc. civ. și art. 287 alin. ultim C. proc. civ., s-a apreciat că s-a

formulat în termen legal apelul, acesta neîncepând să curgă încă, apelanta

fiind chiar la data depunerii notelor scrise în termenul legal de a motiva

apelul declarat.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții Municipiul Timișoara, prin Primar, și Consiliul

Local al Municipiului Timișoara, solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

În motivarea recursului,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenții

critică respingerea tardivității apelului învederând că sentința de fond a fost

comunicată la 12 februarie 2008, că la 9 decembrie 2008 această sentință s-a

legalizat cu mențiunea definitivă și irevocabilă și a și fost contestată

executarea ei în dosarul nr. 582/30/2009 al Tribunalului Timiș, instanță ce

și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Timișoara care la 24 iunie

2009 a respins contestația formulată.

Cum instanța de fond a

reținut că procedura de citare a fost legal îndeplinită pe tot parcursul

judecății, recurenții apreciază că apelul trebuia declarat în termenul prevăzut

de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termen nerespectat de apelantă, așa încât

apelul ar fi trebuit respins ca tardiv.

Prin întâmpinarea formulată

intimata pârâtă SC P.A. SA a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recursul este nefondat,

urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Deși recurenții și-au

întemeiat criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., din

motivarea recursului și criticile de nelegalitate dezvoltate rezultă că acestea

vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ. motiv

pentru care Curtea apreciază că recursul declarat se încadrează în motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu și în cel prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurenți, dar neregăsit în criticile

invocate.

Potrivit dispozițiilor art. 284

alin. (1) C. proc. civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speță sentința de fond a

fost comunicată la 3 martie 2008 către SC A.N. SRL, la sediul din Timișoara,

iar apelul a fost formulat de SC P.A. SA la 30 ianuarie 2009, făcându-se dovada

că la 29 ianuarie 2009 a fost somată de executorul judecătoresc pentru punerea

în executare a sentinței.

Or abia la data somării ea a

aflat de existența sentinței, probând totodată cu actul aflat la dosar apel că

încă din 1999 a fuzionat prin absorbție cu SC A.N. SRL și că are sediul în str.

Cermena.

În consecință, instanța de

apel corect a apreciat că nefiind legal citată și necomunicându-i-se sentința

la sediul său legal, apelul declarat de pârâtă, ca societate rezultată în urma

fuziunii prin absorbție, a fost formulat în termen legal, criticile

recurenților fiind neîntemeiate sub acest aspect.

Chiar dacă recurenții au

obținut legalizarea sentinței cu mențiunea definitivă și irevocabilă, așa cum

susțin, această sentință nu este opozabilă pârâtei, ca societate absorbantă

rezultată în urma fuziunii, ea nefiind citată în cauză, nici cu denumirea

rezultată în urma fuziunii, nici la sediul său social.

În consecință, Curtea

apreciază recursul ca nefondat motiv pentru care îl va respinge în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții Municipiul Timișoara, prin Primar, și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara, împotriva deciziei nr. 99 din 12 mai 2009, pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 14 ianuarie 2010.