ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2784/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta SC S.R. SRL Făgăraș a

chemat în judecată pe pârâta SC E.R. SRL Cluj Napoca (fostă SC A.G.S. SRL)

solicitând ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să constate reziliat

contractul dealer/sub-dealer pentru servicii GSM, intervenit între părți la

data de 3 februarie 2006, cu cheltuieli de judecată, arătând că reclamanta,

constatând o turnură necorespunzătoare, prejudiciantă a activității prestate de

sub-dealer în detrimentul său, mai precis involuția serviciilor acestuia, i-a

adus la cunoștință pârâtei prin intermediul mai multor notificări, intenția sa

de a rezilia contractul constând în prestarea unor activități de către SC A.G.S.

SRL, respectiv de către sub-dealer în beneficiul reclamantei, care avea

calitate de dealer, conform contractului încheiat între părți.

Pârâta SC E.R. SRL Cluj Napoca a

formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate rezilierea

contractului de delear/sub-dealer pentru servicii GSM nr. 20 din 20 februarie

2006 încheiat între reclamanta reconvențională și pârâta reconvențională

începând cu data de 2 octombrie 2006, în baza denunțării unilaterale a pârâtei

reconvenționale din data de 2 august 2006 și să o oblige pe reclamantă să-i

plătească suma de 20.297,75 ron din care 16.623,58 ron reprezentând comisioanele

aferente lunilor august și septembrie 2006 în baza contractul dealer/sub-dealer

mai sus menționat, suma de 3.674,17 ron cu titlu de penalități de întârziere de

0,1 % pe fiecare zi de întârziere începând cu data de 10 august 2006 pentru

suma de 8.439 ron și până la 24 mai 2006, respectiv începând cu data de 22

decembrie 2006 pentru suma de 8.184,58 ron până la 24 mai 2006, precum și la

plata penalităților de întârziere de 0,1 % pentru suma de 16.623,58 lei

începând cu 25 mai 2007 până la data plății integrale a acestei sume, cu

cheltuieli de judecată.

Judecătoria Brașov a admis excepția

de necompetență materială a Judecătoriei Brașov, declinând competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, așa cum rezultă din

sentința civilă nr. 6438 pronunțată la data de 5 iulie 2007.

Tribunalul Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei, a admis cererea

reconvențională formulată și precizată de pârâtă, a constatat reziliat

contractul dealer - sub-dealer nr. 20 din 3 februarie 2006 începând cu data de

2 octombrie 2006, a obligat-o pe pârâta reconvențională să plătească

reclamantei reconvenționale suma de 26.644,67 lei reprezentând: 16.623,58 lei

comisioane pentru lunile august și septembrie 2006, 3.674,17 lei penalități de

întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere calculate la debitul în sumă de

16.623,58 lei până la data de 24 mai 2007, 6.346,92 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată, a obligat-o pe pârâta reconvențională să plătească reclamantei

reconvenționale penalități de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere calculate

la suma de 16.623,58 lei de la data de 25 mai 2007 până la data plății efective

a acestui debit, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 627/ C din 11 martie

2008.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că între părțile în litigiu a fost încheiat contractul

dealer/sub-dealer pentru servicii GSM nr. 20 din 3 februarie 2006 potrivit

căruia pârâta s-a obligat să desfășoare în beneficiul reclamantei activități

contra unui comision de 2.000 euro plus TVA și că în conformitate cu art. 6.1 lit.

b) capitolul VI din contract reclamanta a notificat-o pe pârâtă cu privire la

rezilierea acestuia începând cu data de1 august 2006, fără a respecta termenul

de preaviz de 60 de zile calendaristice, rezilierea operând cu data de 2

octombrie 2006, astfel că pentru perioada 1 august 2006 – 1 octombrie 2006

reclamanta datorează pârâtei comisionul prevăzut în contractul părților,

respectiv 16.623,58 lei calculat la cursul B.N.R. la data întocmirii facturilor,

precum și penalități de întârziere conform art. 5.2 din contract în sumă de

3.674,17 lei, calculate la acest debit.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta pârâtă SC S.R. SRL Făgăraș a formulat apel, care a fost respins, ca

tardiv formulat, de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 90/

Ap din 16 septembrie 2008.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, soluționând recursul declarat de reclamanta pârâtă împotriva

deciziei mai sus menționate a constatat că apelul a fost declarat în termenul

prevăzut de lege și în consecință prin decizia nr. 946 din 20 martie 2009 a

admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea

apelului Curții de Apel Brașov.

Judecând apelul pe fond instanța a

reținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică iar în ceea ce

privește excepția nulității absolute invocată de către apelantă, instanța de

apel a constatat că nu au fost indicate în concret condițiile legale

contemporane încheierii actului și nesocotite la încheierea acestuia. De

asemenea, a reținut că referințele la incidenta unor clauze leonine nu pot fi

primite câtă vreme potrivit art. 513 C. civ., contractul în speță nu conține

elementele necesare pentru a fi caracterizat drept un contract de societate

civilă sau asociere în participațiune, așa cum rezultă din decizia nr. 80/ AP

din 8 septembrie 2009.

Împotriva acestei deciziei, dar și

împotriva sentinței civile nr. 727/ C din 11 martie 2008 a Tribunalului Brașov,

reclamanta pârâtă a declarat recurs, prin care a solicitat casarea sentinței și

deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sau

modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererii

reconvenționale formulată de intimata pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Recursul a fost motivat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5 – 9 C. proc. civ., fiind invocată excepția

nulității hotărârii pentru lipsa încheierii de ședință din 1 august 2009 în

care au avut loc dezbaterile asupra fondului, situație care a prejudiciat-o

prin faptul că instanța ierarhică a fost în imposibilitatea să ia cunoștință de

concluziile formulate de părți și să exercite controlul cu privire la această

parte a hotărârii, fiind încălcate dispozițiile art. 147 C. proc. civ. De

asemenea, a susținut că instanța de fond nu a rezolvat toate capetele de cerere

susținând că deși, la data de 26 mai 2009, a înaintat prin fax o cerere de

repunere pe rol a cauzei, instanța a repus cauza pe rol, acordând termen de

judecată la 16 mai 2009, iar cererea pentru admitere de probe depusă pentru

termenul de judecată din 16 septembrie 2008 nu a fost pusă în discuția părților

și nu a primit o soluționare din partea instanței de apel cu privire la

administrarea probelor solicitate.

Un alt motiv de recurs se referă la

faptul că instanța de apel nu a motivat soluționarea excepției nulității

contractului, excepție pe care a înțeles-o să o invoce și în această fază

procesuală prin aceea că în contract au fost stipulate doar obligații pentru

societatea reclamantă, acesta echivalând cu o veritabilă clauză leonină, fiind

cert că obținerea de beneficii de către ambele părți contractante constituie

însuși scopul în vederea căruia s-a realizat respectivul contract. A arătat, de

asemenea, că nu a fost examinată cauza sub toate aspectele cu care a fost

investită, că nu datorează penalitățile de întârziere de 0,1 % pe zi calculate

la debitul de 16.623,58 lei în condițiile în care nu au fost determinate și

achitate taxele de timbru pentru acest petit și nici nu puteau fi determinate

la acea dată, un astfel de petit fiind inadmisibil, că nu i-au fost comunicate

toate înscrisurile depuse la dosar în vederea formulării apărărilor, litigiul

fiind soluționat printre cauzele urgente, nedându-i posibilitatea de a se apăra

și de a depune concluzii scrise.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Analizând motivele de recurs se

constată că între părțile în litigiu a fost încheiat contractul de

dealer/sub-dealer pentru servicii GSM nr. 20 din 3 februarie 2006 conform

căruia sub-dealer s-a obligat să desfășoare contra cost în numele și pe seama

dealerului activitățile reprezentând încheierea de contracte standard cu

persoane fizice sau juridice, inclusiv încheierea actelor tip pentru transfer

de responsabilitate în cazul clienților existenți, distribuirea și/sau

înlocuirea de cartele SIM, distribuirea, la cererea expresă a dealerului, de

alte servicii și produse din sfera telecomunicațiilor în sistem GSM, precum și

alte activități de vânzare telefoane, produse cu plata anticipată și accesorii

GSM, dealerul fiind obligat să-i pună la dispoziție toate informațiilor

referitoare la produsele și serviciile Conex – Vodafone.

Capitolul 6 pct. 6.1 lit. b) prevede

denunțarea unilaterală de către dealer, cu un preaviz de 60 de zile

calendaristice.

Pct. 5.1 inserat în capitolul 5

referitor la comision prevede că pentru activitatea desfășurată dealerul va

achita lunar sub-dealerului un comision în valoare de 2.000 euro plus TVA în

echivalent ron la data facturării în termen de cinci zile lucrătoare de la

primirea facturii în cazul întârzierii plății, iar pct. 5.2 din același capitol

prevede că în cazul întârzierii plății dealerul va fi penalizat cu 0,1 % pentru

fiecare zi de întârziere.

Față de dispozițiile mai sus

menționate ale contractului, corect instanța de fond a soluționat acțiunea, așa

cum a fost confirmată și de instanța de control judiciar din apel în sensul

constătării rezilierii contractului începând cu data de 2 octombrie 2006 și

acordării penalităților de intârziere, fiind nefondate motivele invocate în

recurs referitoare la inexistența încheierii de ședință din 1 august 2009 care

ar determina nulitatea hotărârii atacate, precum și cele care privesc

încălcarea dreptului la apărare prin neacordarea unui termen pentru a se depune

concluzii scrise, motive pe care Curtea le încadrează în art. 304 pct. 5 C.

proc. civ. Sub acest aspect constată că la data de 1 august 2009 nu a avut loc

o ședință de judecată, astfel că nu se justifică întocmirea unei încheieri de

ședință, nefiind incidente dispozițiile art. 147 C. proc. civ.

Dezbaterile din ședința de judecată

de la 1 septembrie 2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la

aceeași dată, prin care s-a amânat pronunțarea deciziei la 8 septembrie 2009,

timp în care partea avea posibilitatea de a depune concluzii scrise, astfel că

niciunul din motivele astfel invocate nu poate fi primit.

Recurenta a criticat hotărârea

instanței de apel și sub aspectul nediscutării probatoriilor la care a făcut

referire în nota de ședință prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei,

motiv care poate fi încadrat în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și care

urmează a fi respins întrucât probatoriile la care se referă recurenta sunt

cele care au fost discutate și respinse prin încheierea de ședință din 26

februarie 2008 în dosarul nr. 5588/62/2007, cu precizarea că în rejudecarea

apelului partea nu a mai solicitat probatorii.

Cu privire la nemotivarea excepției

contractului sub aspectul efectelor clauzei leonine, Curtea va respinge și

acest motiv în contextul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., raportat

la art. 1513 C. civ., față de împrejurarea că instanța de apel a motivat

inexistența unei astfel de clauze într-un contract de prestări servicii, clauza

leonină fiind incidentă doar în contractele de asociere, art. 1513 C. civ.,

prevăzând că este nul contractul prin care un asociat își stipulează

totalitatea câștigurilor. Or contractul de prestări servicii nu poate fi

asimilat unui contract de asociere.

Nesoluționarea cauzei sub toate

aspectele, invocată în cel de-al cincilea motiv de recurs, nu poate fi

încadrată în nicio condiție cerută de art. 304 C. proc. civ., motivul vizând o

situație generală, nefiind indicată nicio dispoziție legală care să nu fi fost

respectată de instanța de apel în soluționarea căii de atac exercitată de

reclamantă.

Referitor la modul cum a fost

soluționat capătul de cerere privind penalitățile de întârziere, motiv care

poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea îl constată

neîntemeiat întrucât stabilirea taxei judiciare de timbru nu a constituit motiv

de apel, astfel că nu poate fi invocat pentru prima dată în recurs.

Față de considerentele de mai sus și

în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC S.R. SRL Făgăraș împotriva deciziei nr. 80/ AP din 8 septembrie

2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie 2010.