ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3556/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr. 227/CC/2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta D.M. împotriva pârâților M.L., Ș.B.H., V.A. și SC P. SRL Sibiu și s-a anulat contractul de vânzare - cumpărare părți sociale încheiat la data de 18 decembrie 2006. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat în formulă autentică la data de 18 decembrie 2006, vânzătoarea M.L., acționară a SC P. SRL a vândut cele 6 părți sociale ce le deținea, cumpărătoarei V.A. Întrucât cesionarea părților sociale s-a făcut fără o decizie luată de asociați în unanimitate așa cum prevede statutul SC P. SRL contractul de vânzare - cumpărare încheiat în formă autentică la 18 decembrie 2006 este lovit de nulitate și în consecință instanța de fond l-a anulat.

Împotriva sentinței fondului au declarat apel pârâții M.L., Ș.B.H. și V.A. prin care a supus analizei Curții, criticile privind nemotivarea hotărârii instanței de fond întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină precum și respingerea excepției privind lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii.

Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia comercială nr. 35/A din 21 martie 2008 a respins apelul pârâților reținând în esență, referitor la critica privind nemotivarea hotărârii că este neîntemeiată întrucât instanța de fond a argumentat soluția dată raportându-se la încălcarea dispozițiilor legale imperative ale Legii nr. 31/1990 respectiv art. 202 alin. (2) și art. 203 alin. (1). Nici criticile privind greșita respingere a excepției privind lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii nu sunt fondate, apelații invocând faptul că respectivele contracte nu au produs efecte juridice și nu i-au cauzat nici un prejudiciu reclamantei întrucât nu a fost făcută mențiunea cesiunii de părți sociale la Registrul Comerțului Sibiu.

Or, conform principiului potrivit căruia nimeni nu își poate invoca propria turpitudine această susținere nu a fost primită de instanța de apel, art. 203 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prevăzând imperativ că „transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în Registrul Comerțului” astfel, că nerespectarea unei prevederi legale nu poate reprezenta un fundament al lipsei interesului reclamantei. Pe de altă parte, a reținut instanța de apel, dat fiind caracterul personal al societăților cu răspundere limitată interesul reclamantei este legitim și actual fiind protejat de dispozițiile art. 202 din Legea nr. 31/1990. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâții M.L., Ș.B.H., V.A.

și SC P. SRL Sibiu întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenții au susținut, în esență, în argumentarea criticilor aduse soluțiilor anterior pronunțate, că atât instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat greșit dispozițiile imperative ale Legii nr. 31/1990 întrucât art. 202 din această lege nu conține prevederi expuse privind momentul aprobării cesiunii de către asociați. În opinia recurenților această aprobare poate fi dată atât înainte cât și după încheierea contractului de cesiune, iar obținerea acordului celorlalți asociați este necesară doar pentru înregistrarea mențiunii la Registrul Comerțului astfel încât să-și producă efectele juridice față de terțe persoane, însă, susțin pârâții, ei au încheiat aceste contracte fără ca ulterior să aibă loc efectiv cesiunea părților sociale și nici nu au efectuat demersurile necesare în vederea înscrierii acestei mențiuni la Registrul Comerțului.

Totodată susțin recurenții, deși nu au invocat „propria turpitudine” instanța de apel face referire la acest principiu cu atât mai mult cu cât principiu nici nu își găsește aplicabilitatea în speță, ei doar au ales să nu facă înscrierea de mențiuni la Registrul Comerțului referitoare la încheierea acestor acte, iar fără existența acestor mențiuni la O.R.C. nu avea cum să prejudicieze reclamanta întrucât drepturile sale societare nu au fost afectate în niciun fel. Recursul este nefondat. Susținerea recurenților întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că atât instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat în mod greșit dispozițiile art. 202 din Legea nr. 31/1990, este nefondată.

Societățile de persoane sunt caracterizate prin puternicul element afectiv care îi leagă pe asociați și care face ca separarea acestora să constituie un eveniment excepțional încărcat de restricții. De aceea la societatea în nume colectiv cesiunea părții de capital este permisă numai dacă este admisă de actul constitutiv și poate fi realizată numai cu acordul tuturor asociaților. În speță, ambele instanțe au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 din Statutul SC P. SRL și a dispozițiilor art. 202 din Legea nr. 31/1990, conform căruia „transmiterea către persoana din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social”.

Astfel, în conformitate cu normele de drept enunțate o cesiune a părților sociale poate interveni între asociați și persoanele din afara societății dar, deoarece o asemenea cesiune poate afecta caracterul intuitu personae al societății, este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați cu majoritatea impusă de lege și de actul constitutiv al societății.

Deci în acest sens pentru cesiunea părților sociale este necesară o hotărâre prealabilă luată de adunarea asociaților și cum această hotărâre nu există în mod corect a fost anulat contractul de vânzare - cumpărare părții sociale încheiat la data de 18 decembrie 2006. Având în vedere caracterul intuitu personae a societății cu răspundere limitată interesul reclamantei în anularea contractelor constă în aceea că prin realizarea acestei tranzacții s-a adus atingere gravă a caracterului personal al acestei societăți, astfel că dezlegarea dată de către instanța de apel acestui motiv este corectă și ca atare nu poate fi reținută ca aplicare greșită a legii. În consecință pentru considerentele prezentate în temeiul art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții M.L., Ș.B.H., V.A. și SC P. SRL Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 35/A din 21 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 noiembrie 2008.