ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3556/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3556/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr. 227/CC/2007

a admis acțiunea formulată de reclamanta D.M. împotriva pârâților M.L., Ș.B.H.,

V.A. și SC P. SRL Sibiu și s-a anulat contractul de vânzare - cumpărare părți

sociale încheiat la data de 18 decembrie 2006.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare

încheiat în formulă autentică la data de 18 decembrie 2006, vânzătoarea M.L.,

acționară a SC P. SRL a vândut cele 6 părți sociale ce le deținea,

cumpărătoarei V.A.

Întrucât cesionarea părților

sociale s-a făcut fără o decizie luată de asociați în unanimitate așa cum

prevede statutul SC P. SRL contractul de vânzare - cumpărare încheiat în formă

autentică la 18 decembrie 2006 este lovit de nulitate și în consecință instanța

de fond l-a anulat.

Împotriva sentinței fondului

au declarat apel pârâții M.L., Ș.B.H. și V.A. prin care a supus analizei

Curții, criticile privind nemotivarea hotărârii instanței de fond întrucât nu

cuprinde motivele pe care se sprijină precum și respingerea excepției privind

lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii.

Curtea de Apel Alba Iulia

prin decizia comercială nr. 35/A din 21 martie 2008 a respins apelul pârâților

reținând în esență, referitor la critica privind nemotivarea hotărârii că este

neîntemeiată întrucât instanța de fond a argumentat soluția dată raportându-se

la încălcarea dispozițiilor legale imperative ale Legii nr. 31/1990 respectiv art.

202 alin. (2) și art. 203 alin. (1).

Nici criticile privind

greșita respingere a excepției privind lipsa de interes a reclamantei în

promovarea acțiunii nu sunt fondate, apelații invocând faptul că respectivele

contracte nu au produs efecte juridice și nu i-au cauzat nici un prejudiciu

reclamantei întrucât nu a fost făcută mențiunea cesiunii de părți sociale la

Registrul Comerțului Sibiu.

Or, conform principiului

potrivit căruia nimeni nu își poate invoca propria turpitudine această

susținere nu a fost primită de instanța de apel, art. 203 alin. (1) din Legea nr.

31/1990 prevăzând imperativ că „transmiterea părților sociale trebuie înscrisă

în Registrul Comerțului” astfel, că nerespectarea unei prevederi legale nu

poate reprezenta un fundament al lipsei interesului reclamantei.

Pe de altă parte, a reținut

instanța de apel, dat fiind caracterul personal al societăților cu răspundere

limitată interesul reclamantei este legitim și actual fiind protejat de

dispozițiile art. 202 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva deciziei instanței

de apel au declarat recurs pârâții M.L., Ș.B.H., V.A. și SC P. SRL Sibiu

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții au susținut, în

esență, în argumentarea criticilor aduse soluțiilor anterior pronunțate, că

atât instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat greșit

dispozițiile imperative ale Legii nr. 31/1990 întrucât art. 202 din această

lege nu conține prevederi expuse privind momentul aprobării cesiunii de către

asociați.

În opinia recurenților

această aprobare poate fi dată atât înainte cât și după încheierea contractului

de cesiune, iar obținerea acordului celorlalți asociați este necesară doar

pentru înregistrarea mențiunii la Registrul Comerțului astfel încât să-și

producă efectele juridice față de terțe persoane, însă, susțin pârâții, ei au

încheiat aceste contracte fără ca ulterior să aibă loc efectiv cesiunea

părților sociale și nici nu au efectuat demersurile necesare în vederea

înscrierii acestei mențiuni la Registrul Comerțului.

Totodată susțin recurenții,

deși nu au invocat „propria turpitudine” instanța de apel face referire la

acest principiu cu atât mai mult cu cât principiu nici nu își găsește

aplicabilitatea în speță, ei doar au ales să nu facă înscrierea de mențiuni la

Registrul Comerțului referitoare la încheierea acestor acte, iar fără existența

acestor mențiuni la O.R.C. nu avea cum să prejudicieze reclamanta întrucât

drepturile sale societare nu au fost afectate în niciun fel.

Recursul este nefondat.

Susținerea recurenților

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că atât

instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat în mod greșit

dispozițiile art. 202 din Legea nr. 31/1990, este nefondată.

Societățile de persoane sunt

caracterizate prin puternicul element afectiv care îi leagă pe asociați și care

face ca separarea acestora să constituie un eveniment excepțional încărcat de

restricții. De aceea la societatea în nume colectiv cesiunea părții de capital

este permisă numai dacă este admisă de actul constitutiv și poate fi realizată

numai cu acordul tuturor asociaților.

În speță, ambele instanțe au

făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 din Statutul SC P. SRL și a

dispozițiilor art. 202 din Legea nr. 31/1990, conform căruia „transmiterea

către persoana din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de

asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social”.

Astfel, în conformitate cu

normele de drept enunțate o cesiune a părților sociale poate interveni între

asociați și persoanele din afara societății dar, deoarece o asemenea cesiune

poate afecta caracterul intuitu personae al societății, este permisă numai dacă

a fost aprobată de asociați cu majoritatea impusă de lege și de actul

constitutiv al societății.

Deci în acest sens pentru

cesiunea părților sociale este necesară o hotărâre prealabilă luată de adunarea

asociaților și cum această hotărâre nu există în mod corect a fost anulat

contractul de vânzare - cumpărare părții sociale încheiat la data de 18

decembrie 2006.

Având în vedere caracterul

intuitu personae a societății cu răspundere limitată interesul reclamantei în

anularea contractelor constă în aceea că prin realizarea acestei tranzacții s-a

adus atingere gravă a caracterului personal al acestei societăți, astfel că

dezlegarea dată de către instanța de apel acestui motiv este corectă și ca

atare nu poate fi reținută ca aplicare greșită a legii.

În consecință pentru

considerentele prezentate în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâții M.L., Ș.B.H., V.A. și SC P. SRL Sibiu împotriva deciziei comerciale nr.

35/A din 21 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 27 noiembrie 2008.