ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 331/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 829

din 30 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr. 2257/85/2007 al Tribunalului

Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, s-a

respins excepția prescripției acțiunii, precum și

acțiunea formulată de reclamantul Z.B. împotriva pârâților K.K.

și SC A.M. SRL Mediaș.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență,

că reclamantul, a solicitat să se constate că în adunarea

generală extraordinară a asociaților SC A.M. SRL din data de 29

mai 2004 s-a convenit cesionarea de către pârât a unui număr de

părți sociale, astfel încât ambii asociați să

dețină câte 50 % din aceste părți și să se

dispună modificarea corespunzătoare a statutului și contractului

societății pârâte.

Ulterior, reclamanta și-a

modificat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtului K.K.

să-și dea consimțământul la înscrierea în R.C. a

hotărârii anterior menționate, iar în caz de refuz, sentința

să țină loc de consimțământ, cu motivarea că

pârâtul refuză să-și îndeplinească obligațiile asupra

cărora s-a convenit prin hotărârea adunării generale.

Soluționând, conform art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., excepția prescripției dreptului la acțiune,

invocată de pârât, tribunalul a respins-o în considerarea faptului că

hotărârea contestată a fost adoptată, la data de 29 mai 2004,

astfel încât prin înregistrarea acțiunii, la data de 29 mai 2007, potrivit

datei poștei, a fost respectat termenul general de prescripție de 3

ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.

În privința fondului litigiului,

prima instanță a arătat că în lipsa încheierii contractului

de cesiune de părți sociale, procesul-verbal din data de 29 mai 2004,

nu poate suplini consimțământul părților, motiv pentru care

acțiunea modificată a reclamantului a fost respinsă.

Apelul declarat de reclamant a fost

respins, ca nefondat, prin decizia comercială nr. 136 din 31 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, cu motivarea că principala

obligație asumată de pârât constă într-o promisiune de vânzare

pentru încheierea în viitor a unui contract de cesiune, care însă nu s-a

mai perfectat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul Z.B., criticând-o pentru motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod concret recurentul

invocă faptul că, pârâtul și-a asumat obligația de a

încheia un contract, astfel că instanțele încălcând prevederile art.

969 alin. (1) C. civ., care conferă putere de lege convențiilor legal

făcute, și respectiv ale art. 1073 și 1077 C. civ., potrivit

cărora o promisiune de contract poate fi executată silit, au

pronunțat hotărâri nelegale.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate, raportat la temeiurile legale anterior

menționate, Curtea constată că este nefondat.

Deși, este real că prin

hotărârea A.G.E.A. din 29 mai 2004, pârâtul și-a asumat

obligația că „va cesiona d-lui Z.B. din părțile sociale o

parte”, o atare promisiune nu a fost urmată și de încheierea

contractului de cesiune pentru a opera transmiterea dreptului de proprietate

asupra părților sociale conform art. 202 și 203 din Legea nr. 31/1990.

Cu alte cuvinte, în speță

invocarea de către recurent a dispozițiilor dreptului comun în materie,

respectiv a prevederilor art. 969, 1073 și 1077 C. civ., nu poate avea

drept efect un transfer de proprietate cu privire la părțile sociale,

în lipsa unui contract de cesiune care să implice toate părțile

convenției, adică asociatul cedent și cesionarul precum și

debitorul cedat în a cărui poziție se află societatea care a

emis părțile sociale.

În consecință, recursul

reclamantului este nefondat și va fi respins în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul Z.B. împotriva deciziei nr. 136/A/2008 din 31 octombrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2010.