ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1755/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul T.M. a

chemat în judecată pârâtele D.E., D.C. și SC V.C. SRL Bacău solicitând

obligarea acestora la achitarea drepturilor ce i se cuvin după excluderea din

societate, în funcție de contribuția avută și valoarea actualizată a

patrimoniului societății.

Prin sentința nr. 152

din 13 martie 2007, Tribunalul Bacău a respins acțiunea, ca prescrisă.

În motivarea

sentinței s-a reținut, în esență, că prin decizia civilă nr. 434 din 22 aprilie

2004, Curtea de Apel Bacău a dispus excluderea reclamantului din societate și

că în raport cu data nașterii dreptului la acțiune 22 aprilie 2004, acțiunea

s-a formulat după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de lege (3 mai 2006).

De asemenea, s-a

reținut că notificarea depusă de reclamant nu reprezintă o recunoaștere a drepturilor

sale ci o conciliere directă întemeiată pe dispozițiile art. 720

1

C.

proc. civ., situație în care nu a fost întrerupt termenul de prescripție.

Apelul declarat de

reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia nr. 101 din 25

septembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ,

și fiscal, s-a desființat hotărârea și s-a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut, printre altele, că prin

notificarea trimisă de societate apelantului-reclamant, aceasta recunoaște că

trebuie să stabilească drepturile ce i se cuvin ca urmare a excluderii din

societate, situație în care a operat întreruperea termenului de prescripție și

acțiunea a fost respinsă în mod greșit ca prescrisă.

Pârâții SC V.C. SRL

Bacău, D.C. și D.E. au declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că a fost pronunțată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii.

Recurenta susține că

notificarea din 2 septembrie 2005 era o invitație la conciliere adresată

intimatului anterior introducerii acțiunii pentru daunele cauzate societății

din cauza administrării defectuoase exercitate în perioada în care a fost

administrator al societății și că nu a existat o recunoaștere a datoriei care

să justifice aplicarea dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privind

prescripția extinctivă.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimatul-reclamant T.M. a solicitat respingerea recursului.

Recursul este

întemeiat.

Potrivit

dispozițiilor art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția

extinctivă, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui

acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

Instanța de apel a

considerat în mod greșit că notificarea transmisă de SC V.C. SRL Bacău la data

de 2 septembrie 2005 reprezintă o recunoaștere a drepturilor lui T.M. întrucât

din conținutul acesteia rezultă că aceasta era o invitație la concilierea

directă la data de 19 septembrie 2005, conform art. 720

1

C. proc.

civ., anterior introducerii acțiunii pentru daunele cauzate societății prin

administrarea defectuoasă pe perioada cât acesta a fost administrator al SC V.C.

SRL Bacău.

Această notificare

transmisă în scopul efectuării concilierii pentru introducerea unei alte

acțiuni în daune cauzate societății nu constituie o cauză de întrerupere a cursului

prescripției întrucât nu este o recunoaștere neechivocă a pretențiilor

reclamantei.

În această situație

se constată că instanța de apel a făcut greșita aplicare a dispozițiilor art. 16

lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

Întrucât acțiunea a

fost introdusă după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 din

Decretul nr. 167/1958 instanța de fond a respins în mod corect acțiunea ca

prescrisă.

În consecință,

urmează să se admită recursul pârâților și să se modifice decizia atacată în

sensul respingerii apelului reclamantului.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., intimatul-reclamant urmează să fie obligat la plata sumei de 4,15

lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâții SC V.C. SRL Bacău, D.C. și D.E. împotriva deciziei civile nr.

101/2007 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge apelul

reclamantului T.M. declarat împotriva sentinței nr. 152 din 13 martie 2007

pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Obligă intimatul

reclamant T.M. la plata sumei de 4,15 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 22 mai 2008.