ÎCCJ, decizie (scj.ro #83318)

Cesiune de părți sociale în favoarea unei persoane din afara unei societăți comerciale cu răspundere limitată Cesiunea părților sociale poate interveni între asociați și persoanele din afara societății dar, deoarece o asemenea cesiune poate afecta caracterul intuitu personae al societății, este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați cu majoritatea impusă de lege și de actul constitutiv al societății. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.3556 din 27 noiembrie 2008) Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr.227/CC/2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta D.M. împotriva pârâților M.L., Ș.B.H., V.A. și SC P. SRL și s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare părți sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formulă autentică, vânzătoarea M.L., acționară a SC P. SRL a vândut cele 6 părți sociale ce le deținea, cumpărătoarei V.A. Întrucât cesionarea părților sociale s-a făcut fără o decizie luată de asociați în unanimitate așa cum prevede statutul SC P. SRL contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică este lovit de nulitate și în consecință instanța de fond l-a anulat. Împotriva sentinței fondului au declarat apel pârâții M.L., Ș.B.H., și V.A. Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia comercială nr.35/A din 21 martie 2008 a respins apelul pârâților reținând în esență, referitor la critica privind nemotivarea hotărârii că este neîntemeiată întrucât instanța de fond a argumentat soluția dată raportându-se la încălcarea dispozițiilor legale imperative ale Legii nr.31/1990 respectiv art.202 alin.2 și art.203 alin.1.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâții M.L., Ș.B.H., V.A. și SC P. SRL întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Recurenții au susținut, în esență, că atât instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat greșit dispozițiile imperative ale Legii nr.31/1990 întrucât art.202 din această lege nu conține prevederi expuse privind momentul aprobării cesiunii de către asociați. În opinia recurenților această aprobare poate fi dată atât înainte cât și după încheierea contractului de cesiune, iar obținerea acordului celorlalți asociați este necesară doar pentru înregistrarea mențiunii la Registrul Comerțului astfel încât să-și producă efectele juridice față de terțe persoane, însă, susțin pârâții, ei au încheiat aceste contracte fără ca ulterior să aibă loc efectiv cesiunea părților sociale și nici nu au efectuat demersurile necesare în vederea înscrierii acestei mențiuni la Registrul Comerțului.

Recursul este nefondat. Susținerea recurenților întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că atât instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat în mod greșit dispozițiile art.202 din Legea nr.31/1990, este nefondată. Societățile de persoane sunt caracterizate prin puternicul element afectiv care îi leagă pe asociați și care face ca separarea acestora să constituie un eveniment excepțional încărcat de restricții. De aceea la societatea în nume colectiv cesiunea părții de capital este permisă numai dacă este admisă de actul constitutiv și poate fi realizată numai cu acordul tuturor asociaților.

În speță, ambele instanțe au făcut o corectă aplicare a prevederilor art.10 din Statutul SC P. SRL și a dispozițiilor art.202 din Legea nr.31/1990, conform căruia „transmiterea părților sociale către persoana din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social”. Astfel, în conformitate cu normele de drept enunțate o cesiune a părților sociale poate interveni între asociați și persoanele din afara societății dar, deoarece o asemenea cesiune poate afecta caracterul intuitu personae al societății, este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați cu majoritatea impusă de lege și de actul constitutiv al societății. Deci în acest sens pentru cesiunea părților sociale este necesară o hotărâre prealabilă luată de adunarea asociaților și cum această hotărâre nu există în mod corect a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare părți sociale.

Având în vedere caracterul intuitu personae a societății cu răspundere limitată interesul reclamantei în anularea contractelor constă în aceea că prin realizarea acestei tranzacții s-a adus atingere gravă a caracterului personal al acestei societăți, astfel că dezlegarea dată de către instanța de apel acestui motiv este corectă și ca atare nu poate fi reținută ca aplicare greșită a legii.