ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.11.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4835/2009

HOTĂRÂRE
04.11.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4835/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 18 decembrie 2008, reclamantul a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții

Inspectoratul de Poliție Județean Argeș, Șeful acestui inspectorat și M.I.R.A. să

se dispună revocarea Ordinului M.A.I. nr. 1/10637/2005, obligarea pârâților să

emită un nou ordin, prin care să fie reintegrat în funcția avută anterior și

să-i plătească drepturile bănești cuvenite, de la data emiterii ordinului

contestat și până la reîncadrarea  efectivă.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul M.A.I. nr. 1/0637/2005

a fost nelegal înlăturat din funcția de șef birou cazarmare intendență și i s-a

atribuit funcția de ofițer specialist I, deși ocupase funcția pe baza concursului

organizat în anul 1999 și de la data numirii sale, nu a săvârșit nici o abatere

disciplinară.

Reclamantul

a mai arătat că pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului Argeș a solicitat

reînființarea postului de șef birou cazarmare intendentă, ceea ce dovedește că

desființarea acestuia la data eliberării sale din funcție a fost nelegală.

Pârâtul

Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș a invocat excepțiile privind lipsa

calității sale procesuale pasive și tardivitatea acțiunii.

Pârâtul

M.I.R.A. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivând că reclamantul

nu a  îndeplinit procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința

nr. 60/F-C din 18 martie 2009,prin care a respins excepțiile invocate de

autoritățile pârâte, a admis în parte acțiunea, a anulat parțial Ordinul M.A.I.

nr. I/0637/2005, a obligat pârâții să emită un nou ordin prin care reclamantul

să fie reintegrat în funcția avută anterior și să-i plătească drepturile salariale

cuvenite, de la data punerii în aplicare a acestui ordin și până la

reîncadrarea sa efectivă, precum și cheltuielile de judecată în sumă de 1004

lei.

Excepția

inadmisibilității acțiunii a fost respinsă cu motivarea că reclamantul a

dovedit îndeplinirea procedurii prealabile, prin mai multe petiții către

pârâții în cauză, la care i s-a răspuns cu adresele din 17 noiembrie 2008, 23

decembrie 2008 și 9 ianuarie 2009.

Excepția

tardivității acțiunii a fost respinsă față de împrejurarea că actul

administrativ dedus judecății nu a fost comunicat și nici adus la cunoștința

reclamantului în altă modalitate.

Instanța

de fond a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a

Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș, reținând că acesta a emis dispoziția

S nr. 4 din 1 ianuarie 2006, precum și răspunsurile comunicate la petițiile

adresate de reclamant.

Pe

fondul cauzei, instanța de fond a considerat că pârâții nu au respectat

prevederile din O.U.G. nr. 30/2007, Legea nr. 15/2008 și H.G. nr. 416/2007,

potrivit cărora, în cazul reorganizării unității, aveau obligația să-l numească

pe reclamant într-o funcție similară avută anterior.

De

asemenea, s-a apreciat că nu au fost respectate dispozițiile art. 99 din Legea

nr. 188/1999, care prevăd obligația comunicării actului administrativ de

eliberare din funcție în termen de 5 zile de la emitere, precum și obligația de

a se acorda funcționarului public un preaviz de 30 de zile, urmând ca în

această perioadă să i se pună la dispoziție funcții vacante corespunzătoare din

cadrul instituției.

Față

de încălcarea acestor prevederi legale, măsura luată de pârâți a fost

calificată ca fiind o sancțiune administrativă, aplicată fără îndeplinirea

procedurii instituite prin lege, fără a se fi constatat vinovăția reclamantului

și fără a i se asigura posibilitatea să formuleze apărări.

Împotriva

acestei sentințe, au declarat recurs pârâții M.A.I. și Inspectoratul de Poliție

al Județului Argeș, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și

pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamantul M.V.

Recurenții

au susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității

acțiunii, invocată în cauză pentru lipsa plângerii prealabile, întrucât

intimatul-reclamant nu s-a adresat potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 M.A.I. pentru anularea ordinului considerat nelegal,

înregistrând numai la Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș sesizări cu

privire la o serie de dispoziții emise de conducerea acestui inspectorat.

Recurentul

Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș a criticat și soluția de respingere

a excepției tardivității acțiunii, arătând că intimatul-reclamant nu a

respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, în

raport de luna iulie 2006, când a cunoscut că i s-a desființat postul, ca

urmare a diminuării drepturilor salariale, precum și în funcție de data de 31

martie 2008, la care a întocmit raportul nr. 26083, în care a menționat numărul

ordinului contestat.

Același

recurent a susținut că în mod greșit a fost respinsă și excepția lipsei

calității procesuale pasive, dat fiind că nu a întocmit actul administrativ

dedus judecății și nu există temei pentru chemarea sa în judecată.

Pe

fondul cauzei, recurenții au susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu

aplicarea greșită a legii, pentru că Ordinul M.A.I. nr. I/0637/2005 a avut ca

obiect reorganizarea statelor de organizare ale inspectoratelor de poliție

județene din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și în cadrul acestora

nu s-a mai prevăzut Biroul cazarmare-intendență, astfel că intimatul-reclamant a

fost greșit reintegrat într-o funcție care nu mai există.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304

1

următoarele considerente:

Cererea

de chemare în judecată înregistrată la 18 decembrie 2008 a fost formulată cu încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, care prevăd că, pentru motive

temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi

introdusă și peste termenul de 6 luni prevăzut la alin. (1) din același text de

lege, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau data luării

la cunoștință.

Excepția

tardivității acțiunii, invocată în baza prevederilor legale susmenționate, a

fost greșit respinsă de instanța de fond față de împrejurarea că Ordinul nr. I/0637/2005

nu a fost comunicat intimatului-reclamant, fără a se avea însă în vedere că a luat

cunoștință de acest act administrativ la data aplicării lui, prin dispoziția

șefului Inspectoratului de Poliție Județean Argeș nr. S/5 din 15 ianuarie 2006 de

numire a sa în funcția de ofițer specialist I, în cadrul compartimentului

cazarmare-intendență.

De

asemenea, se reține că, în conformitate cu Ordinul M.A.I. nr. 132/2004, prin

dispoziția de repunere în stat, ca urmare a numirii într-o funcție inferioară

celei deținute, intimatul-reclamant a continuat să primească pe o perioadă de 6

luni drepturile bănești  cuvenite pentru funcția avută anterior și în

consecință, de la data de 1 iulie 2006 a avut cunoștință de modificarea adusă raporturilor sale de funcție, ca urmare a diminuării drepturilor bănești,

prin neacordarea sporului de conducere.

Intimatul-reclamant

nu a contestat această situație de fapt, astfel cum rezultă și din raportul nr.

26083 din 31 martie 2008, întocmit în vederea reîncadrării sale în funcția de

conducere deținută anterior.

Această

cerere a fost motivată de intimatul-reclamant de posibilitatea reînființării

postului de șef birou cazarmare - intendență, fără a se invoca necunoașterea Ordinului

M.A.I. nr. I/0637/2005 și fără a se solicita comunicarea acestuia.

În

consecință, soluția dată excepției de tardivitate a acțiunii este rezultatul

interpretării greșite de către instanța de fond a prevederilor legale care

reglementează termenele de formulare a acțiunii în anulare pe calea

contenciosului administrativ și a elementelor de fapt dovedite în cauză cu

privire la data de când se calculează aceste termene.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză și

în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

casa sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului M.V. ca

fiind tardiv formulată.

Față

de soluția dată recursurilor, ca urmare a admiterii unei excepții de procedură,

se constată că nu se mai impune să fie examinate celelalte motive de recurs.

Admite

recursurile declarate de M.A.I. și Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș

împotriva sentinței civile nr. 60/F-C din 18 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și pe fond respinge acțiunea reclamantului M.V. ca fiind

tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-10-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3669/2006
, prin decizia civilă nr. 1679 din 15 martie 2005, admițând recursul declarat de P.I., a casat sentința civilă nr. 111 din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, trimițând cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Prin această deciz
ÎCCJ 2004-02-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 503/2004
a competențelor. În ce privește termenul, acesta conform dispozițiilor art. 59 alin. (9) Legea nr. 360/2002, curge de la luarea la cunoștință de către cel în drept să aplice sancțiunea, dar numai după pronunțarea consiliului de disciplină.
ÎCCJ 2005-03-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1679/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 1 octombrie 2003, reclamantul P.I. a chemat în judecată Inspectoratul Județean de Poliție Argeș, Șeful Inspectoratului Județean
ÎCCJ 2004-05-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 658/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Argeș, secția de contencios administrativ, reclamantul T.I. a chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al jude
ÎCCJ 2009-10-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4080/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată următoarele: Prin sentința civilă nr. nr. 38/F-C din 11 februarie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în
Sursă