ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 503/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 10 aprilie 2003, reclamantul B.N. a chemat în judecată

Ministerul de Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și

Inspectoratul de Poliție al județului Argeș solicitând anularea dispoziției

0770 din 17 februarie 2003 a șefului Inspectoratului General al Poliției Române

prin care a fost sancționat cu retrogradarea din funcție până la nivelul de

bază al gradului profesional deținut.

În

motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că faptele pentru care i s-a

aplicat sancțiunea contestată, respectiv „imixtiune ilegală în activitatea

altui polițist și intervenție pentru influențarea soluționării legale a unor

cereri privind satisfacerea intereselor unor persoane”, s-au dovedit a nu avea

suport probator, dovadă în acest sens fiind și soluția dată atât de primul

Consiliu de disciplină care l-a declarat nevinovat, cât și de cel de al doilea,

care i-a aplicat sancțiunea cu avertisment. Sub aspectul respectării normelor

procedurale de emitere a dispoziției de sancționare, reclamantul a invocat

prescrierea termenului de aplicare a sancțiunii – în sensul că deși fapta a

fost cunoscută la 19 noiembrie 2002 de către șeful Inspectoratului de Poliție

Argeș – dispoziția a fost emisă cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut

de art. 59 alin. 9 Legea 360/2002.

Prin

sentința civilă nr. 137/11 iunie 2003 Curtea de Apel Pitești a admis excepția

prescrierii dreptului de aplicare a sancțiunii; a admis contestația și a anulat

dispoziția  0770/2003.

S-a

reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 44 pct. 5 din Regulamentul nr. 350/2002,

competența generală de aplicare a sancțiunii revine șefului unității, care dacă

nu este de acord cu aplicarea sancțiunii propuse de Consiliul de disciplină,

poate dispune aplicarea unei alte sancțiuni și în nici un caz să-și decline

competența în favoarea altui organ. Astfel fiind, în opinia instanței de fond,

față de data luării la cunoștință a abaterii săvârșite de reclamant, respectiv

5 decembrie 2002, Șeful Inspectoratului Județean de Poliție Argeș avea

obligația să emită dispoziția de sancționare în termen de 30 de zile conform

prevederilor art. 59 alin. (9) Legea nr. 360/2002.

Apreciind

această hotărâre ca fiind nelegală și netemeinică, în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., Inspectoratul de Poliție al județului

Argeș și Ministerul de Interne au declarat recurs, susținând că în conformitate

cu prevederile art. 18 pct. 1  din  Ordinul Ministerului de Interne nr. 350/2002

– „dreptul șefilor de a aplica sancțiuni este prevăzut în anexa 2 la ordin” ,

iar conform acestor anexe, competența șefului Inspectoratului de Poliție de a

aplica sancțiunea cu retrogradare din funcție până la nivelul de bază al

gradului profesional deținut, este limitată la înaintarea propunerii  de

sancționare Inspectoratului General al Poliției Române, care poate dispune sau

nu aplicarea acesteia.

În

raport de delimitarea acestor competențe, recurenții au susținut că termenul de

30 de zile pentru aplicarea sancțiunii urma să fie calculat de la momentul luării

la cunoștință de către Inspectoratul General al Poliției Române și nu din

momentul luării la cunoștință de către șeful unității, situație în care greșit

a fost apreciată ca întemeiată prescripția dreptului de a aplica sancțiunea.

Hotărârea

instanței de fond a făcut obiectul criticii și pentru încălcarea dreptului la apărare,

în sensul că soluționând excepția instanța nu le-a oferit posibilitatea să-și

probeze argumentele pentru respingerea acesteia.

Recursurile

sunt fondate și urmează a fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

În

conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (1) Ordin Ministerul de Interne nr. 350/2002

privind disciplina și deontologia profesională a polițiștilor: „drepturile șefilor

de a aplica sancțiuni sunt prevăzute în anexa 2 la ordin” iar potrivit alin. 2

„orice sancțiune disciplinară se aplică numai după efectuarea cercetării

prealabile și și consultarea consiliilor de disciplină”.

Potrivit

dispozițiilor art. 44 alin. (2) din același ordin, „încheierea Consiliului de

disciplină se prezintă șefului unității, iar în situația în care acesta este de

acord, iar aplicarea sancțiunii este de competența sa, va emite dispoziția de

sancționare”.

Conform

alin. 5 „dacă șeful unității nu este de acord cu sancțiunea propusă prin

încheierea consiliului de disciplină, poate fie să dispună aplicarea altei

sancțiuni, fie să formuleze propunere în acest sens, pe care o va înainta

ierarhic”.

Cum în

speță sancțiunea cu avertisment dată de Consiliul de disciplină a fost apreciată

de Șeful Inspectoratului de Poliție al județului Argeș ca fiind insuficientă în

raport de abaterile săvârșite de reclamantul intimat, în mod legal prin

aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. 5 din Ordinul 350/2002 a înaintat către

organul ierarhic propunerea de aplicare a unei sancțiuni mai severe.

În

aceste condiții emiterea dispozițiilor de sancționare 0770 de către

Inspectoratul General al Poliției Române s-a făcut cu respectarea întocmai a

competențelor.

În ce

privește termenul,  acesta conform dispozițiilor art. 59 alin. (9) Legea nr. 360/2002,

curge de la luarea la cunoștință de către cel în drept să aplice sancțiunea,

dar numai după pronunțarea consiliului de disciplină.

Astfel

fiind, încheierea din 10 ianuarie 2003 a Consiliului de disciplină prin s-a

aplicat sancțiunea cu avertisment, a fost înaintată Inspectoratului Județean al

Poliției Române de către Șeful Inspectoratului Județean al Poliției Argeș

împreună cu propunerea de aplicare a unei sancțiuni mai severe la 14 ianuarie 2003

cu adresa 5/26017. La rândul său, conducerea Inspectoratului Județean de

Poliție a ordonat o verificare încheiată prin Raportu Corpului de Control din

12 februarie 2003, date în raport de care dispoziția de sancționare cu

retrogradare din funcție până la  cel mult nivelul de bază al gradului

profesional deținut – 0770, a fost emisă în temrmenul legal prevăzut de art. 59

alin. (9) Legea nr. 360/2003.

Ca

atare, în mod greșit Curtea de Apel Pitești a admis excepția invocată de

reclamantul intimat și a constatat ca fiind prescis dreptul de a aplica

sancțiunea.

În

aceste condiții în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

urmează a fi admis recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului

Argeș și Ministerul de Interne, casată sentința  și trimisă cauza la aceeași

istanță pentru soluționarea în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș,

Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Administrației și

Internelor împotriva sentinței civile  nr. 137 /F/C din 11 iunie 2003 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.