ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.05.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 658/2006

HOTĂRÂRE
05.05.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 658/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Argeș, secția de contencios administrativ, reclamantul T.I. a chemat în judecată

Inspectoratul de Poliție al județului Argeș, solicitând anularea dispoziției

Inspectoratului General al Poliției Române nr. S/3943 din 17 noiembrie 2003,

prin care a fost destituit din funcția de agent principal de poliție deținută la Postul de Poliție din comuna Recea, județul Argeș.

Reclamantul a susținut că nu a

săvârșit abateri disciplinare, că sancțiunea este nelegală, atât sub aspectul

condițiilor de formă, întrucât ancheta administrativă nu s-a efectuat în

condițiile stipulate de către legiuitor, cât și sub aspectul fondului, prin

interpretarea comportamentului necorespunzător al unor cetățeni în detrimentul

său, deși el a încercat să îi disciplineze.

Inspectoratul de Poliție al județului

Argeș a formulat întâmpinare la data de 12 martie 2004, invocând excepția

lipsei calității procesuale pasive și a solicitat introducerea în cauză a

Inspectoratului General al Poliției Române, ca emitent al ordinului de

stabilire a sancțiunii disciplinare.

A mai invocat și excepția de necompetență

materială a tribunalului, în temeiul art. 61 alin. (3) din Legea nr. 360/2002,

privind Statutul polițistului.

Prin sentința civilă nr. 85/CM din

17 martie 2004, Tribunalul Argeș și-a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești, motivând că polițistul este

funcționar public și că sunt aplicabile dispozițiile art. 61 alin. (3) din

Legea nr. 360/2002, coroborate cu art. 158 C. proc. civ., care impun ca soluționarea contestațiilor să fie efectuată de către instanța de contencios

administrativ din reședința județului unde își are sediul, reclamantul.

În ședința publică din data de 5 mai

2004, desfășurată la Curtea de Apel Pitești, s-a încuviințat introducerea în

cauză a intimatului Inspectoratul General al Poliției Române.

Soluționând cauza, Curtea de Apel

Pitești a respins toate excepțiile formulate de T.I., cu ocazia dezbaterilor și

a respins și acțiunea acestuia, formulată în contradictoriu cu Inspectoratul

General al Poliției Române, ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 106/F/CONT

din 8 septembrie 2004.

Pentru a hotărî astfel, această

instanță a reținut că petentul a săvârșit abaterile prevăzute și sancționate de

art. 57 lit. a) și b) din Legea nr. 360/2002, modificată prin O.U.G. nr. 89/2003,

prin aceea că a avut un comportament necorespunzător la serviciu și în

societate, de natură să aducă atingere onoarei și probității profesionale a

funcției de polițist.

A mai reținut că acțiunea a fost

introdusă în termen, înăuntrul termenului de 30 de zile de la data luării la

cunoștință, având în vedere că potrivit înscrisurilor aflate la dosar,

realizarea comunicării către petent s-a făcut la data de 27 ianuarie 2004.

Cercetarea prealabilă rezultă din

ancheta administrativă ce include și declarația petentului, cât și încheierea

Consiliului de disciplină din data de 4 noiembrie 2003, din care se reține că

la data de 26 octombrie 2003, în urma unor discuții contradictorii cu un

cetățean al comunei Recea, petentul l-a agresat, producându-i leziuni, iar

fapta s-a amplificat pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice.

Împotriva acestei hotărâri în termen

legal a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

întrucât a menținut o măsură disciplinară nelegală și abuzivă, luată împotriva

sa de autoritatea-pârâtă.

În esență, recurentul-reclamant a

susținut în scris și oral că în ciuda faptului că a existat un incident în

comuna Recea, la data de 26 octombrie 2003, acesta nu a avut amploarea

reținută, nu s-au consumat băuturi alcoolice, iar instanța a ignorat faptul că

aplicarea sancțiunii s-a realizat fără a se îndeplini cerința legală prevăzută,

respectiv cercetarea prealabilă, fiind, astfel, lovită de nulitate.

Analizând actele și lucrările

dosarului, prin prisma criticilor recurentului și în raport cu prevederile legale

incidente, incluzând art. 304 și 304

1

reține că recursul de față este nefondat, pentru următoarele considerațiuni.

Din actele și probele dosarului a

rezultat că incidentul produs la data de 26 octombrie 2003, în comuna Recea, a

fost de o deosebită gravitate, recurentul-reclamant a lovit în mod repetat un

cetățean din comună și cu ocazia altercației avute, i-a fost sustras și

încărcătorul pistolului din dotare.

Situația de fapt a fost corect

reținută de instanța de fond care, în mod judicios, a stabilit, totodată, și că

s-au respectat prevederile legale în ceea ce privește aplicarea sancțiunii

prevăzute de art. 33 lit. d) din O.U.G. nr. 88/2003, de modificare a art. 58

din Legea nr. 360/2003, respectiv destituirea din poliție.

În fine, criticile recurentului sunt

nefondate și în considerarea faptului că documentele depuse la dosar, respectiv

referatul privind rezultatul cercetării prealabile, ancheta administrativă și

încheierea Consiliului de disciplină din 4 noiembrie 2003, analizate, de altfel,

și de instanța de fond, atestă îndeplinirea cerințelor legale prevăzute de Legea

nr. 360/2003, modificată și completată, pentru aplicarea sancțiunii dispuse

față de recurentul-reclamant, sancțiune pe care, de altfel, Înalta Curte o

apreciază pe deplin justificată, față de gravitatea faptelor comise de acesta,

în calitatea sa de agent principal de poliție.

În consecință, apreciind că soluția

instanței de fond, de menținere a sancțiunii disciplinare aplicate, este corectă

și legală, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul de față formulat de recurentul T.I.

Respinge recursul declarat de T.I.

împotriva sentinței civile nr. 106/F/CONT din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 februarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 503/2004
a competențelor. În ce privește termenul, acesta conform dispozițiilor art. 59 alin. (9) Legea nr. 360/2002, curge de la luarea la cunoștință de către cel în drept să aplice sancțiunea, dar numai după pronunțarea consiliului de disciplină.
ÎCCJ 2005-11-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5291/2005
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 aprilie 2003, reclamantul B.N. a chemat în judecată Ministerul de Interne, Inspectoratul General al Poliției Româ
ÎCCJ 2006-10-30
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3669/2006
, prin decizia civilă nr. 1679 din 15 martie 2005, admițând recursul declarat de P.I., a casat sentința civilă nr. 111 din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, trimițând cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Prin această deciz
ÎCCJ 2005-03-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1679/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 1 octombrie 2003, reclamantul P.I. a chemat în judecată Inspectoratul Județean de Poliție Argeș, Șeful Inspectoratului Județean
ÎCCJ 2004-05-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2095/2004
publice pârâte, de aplicare a sancțiunii disciplinare, conform art. 59 pct. 9 din Legea nr. 360/2002, fără temei se susține în recurs că excepția invocată de reclamant, în acțiune, trebuia totuși admisă, cu consecința anulării actului admin
Sursă