ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2849/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2849/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.
13272 din 3 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
s-a respins ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a Hotărârilor A.G.O.A.
nr. 1, 2, 3, 4, 7 și 9 din data de 25 aprilie 2004 până la soluționarea cererii
de anulare, formulată de reclamanții P.M. și A.M., împotriva pârâtei SC B.T.
SA.
S-a respins excepția lipsei
calității procesuale active a reclamanților, ca neîntemeiată.
S-a respins excepția
nulității invocată de reclamantul A.M. și excepția autorității de lucru
judecat, invocată de intervenienții M.G. și N.C.D.
S-a admis excepția
prescripției dreptului material la acțiune în privința capătului 4 al cererii
de intervenție.
S-a respins cererea de
intervenție ca neîntemeiată în raport de celelalte capete.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut următoarele:
În cauză sunt incidente
dispozițiile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, astfel încât instanța
reținând cauza spre soluționare, cererea de suspendare a hotărârii A.G.O.A., a
rămas fără obiect, reclamanții au făcut dovada calității de acționar, deci au
calitate procesuală activă.
S-a mai apreciat că în cauză
nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., privind
constatarea lucrului judecat și că dispozițiile O.U.G. nr. 28/2002 nu sunt în
măsură să înlăture prevederile art. 134 din Legea nr. 31/1990, referitoare la
conducerea și administrarea societăților.
Împotriva sentinței au
declarat apel reclamantul și intervenientul M.G., criticând-o pentru netemeinicie
și nelegalitate, invocându-se reținerea greșită a stării de fapt ca urmare a interpretării
greșite a probatoriului administrat și pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr.
31/1990 și a O.U.G. nr. 28/2002, care reglementează convocarea și adoptarea A.G.O.A.
din 25 aprilie 2002.
Analizând sentința, în
raport de criticile invocate, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
prin decizia nr. 658 din 18 decembrie 2006, a respins apelurile, ca nefondate,
obligându-i în solidar la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC B.T.
SA, pentru următoarele motive:
Termenul de 15 zile prevăzut
de art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, este un termen de
drept material și nu procedural, care se calculează potrivit dispozițiilor
articolelor 1887 și 1889 C. civ., care prevăd ca modalitate de calcul, sistemul
intermediar și nu pe zi libere, ca cel prevăzut de art. 101 C. proc. civ.
Calculând astfel termenul,
instanța a reținut că, instanța de fond nu a încălcat dispozițiile art. 117 alin.
(2) din Legea nr. 31/1990.
Pe de altă parte, s-a mai
apreciat că apelanții au fost prezenți la adunarea generală, astfel încât
interesele acestora, nu au fost lezate de prevederea inclusă în convocator,
potrivit căreia nu era permisă reprezentarea acționarilor decât prin alți
acționari, aspect ce a fost reținut și cu privire la netemeinicia susținerii
potrivit căreia, hotărârea trebuie anulată, întrucât unii acționari au fost
„împiedicați” să participe la adunarea generală.
S-a apreciat că intimata,
fiind o societate deschisă, ale cărei acțiuni sunt dematerializate, transferul
dreptului de proprietate, cât și evidența acționarilor sunt supuse legilor
speciale, privind piețele de valori mobiliare.
În acest sens, SC R. SA se
ocupa în exclusivitate de acționariatul societății intimate, ținând evidența în
sistemul electronic al pieței R., deoarece evidența și actualizarea Registrelor
acționarilor ale societăților comerciale, privatizate în baza Legii nr. 55/1995,
s-a făcut în exclusivitate potrivit dispozițiilor art. 1 din instrucțiunile C.N.V.M.
nr. 11/1996 de către societățile abilitate de lege.
În cauză, nu erau aplicabile
dispozițiile O.U.G. nr. 28/2002 deoarece obiectul A.G.O.A. l-a constituit,
numai desemnarea persoanei administratorului și nu schimbarea formei de
administrare a societății, iar hotărârea a fost luată pe baza votului liber
exprimat de către acționarii care dețineau peste 75 % din capitalul social al
societății.
S-a mai confirmat aprecierea
instanței de fond că dispozițiile art. 151 din Legea nr. 31/1990 republicată nu
fac distincție între motivele de vacanță a administratorilor, astfel încât ratificarea
numirii unor administratori provizorii, generată de demisia unor membrii ai
consiliului de administrației, este legală în condițiile în care a fost adoptată
cu majoritatea cerută de lege.
În termen legal, împotriva
deciziei au declarat recurs intervenienți M.G. și N.C.D., invocând motivele de
nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
În susținerea recursurilor
recurenții au arătat:
- termenul de întrunire al A.G.A.,
față de convocarea publicată în ziarul Curierul Național în data de 10 aprilie
2002, este mai mic decât cel prevăzut în art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
republicată.
- convocatorul și
organizarea ședinței A.G.E.A. nu au permis reprezentarea acționarilor în
adunarea generală, prin alte persoane fizice, ci numai alți acționari,
încălcându-se astfel prevederile O.U.G. nr. 28/2002, care prevăd că
„reprezentarea acționarilor în adunarea generală a acționarilor se va putea
face și prin alte persoane decât acționarii”.
Procedându-se în acest mod,
mai mulți acționari, au fost împiedicați să participe la adunarea generală.
- acționarilor nu li s-a pus
la dispoziție, documentele și materialele referitoare la problemele incluse în
ordinea de zi a A.G.O.A. din 25 aprilie 2002 în termenul legal de 15 zile.
- hotărârea luată de A.G.E.A.
privind ratificarea rezilierii contractului de asociere în participațiune
încheiat între SC B.T. SA cu firma L.G. SRL, privind revocarea administratorilor
și a cenzorilor și alegerea unui asociat unic, a fost apreciată în mod greșit
ca legală.
Analizând legalitatea
deciziei atacate, în raport de criticile formulate și lucrările cauzei urmează
a se reține:
Așa cum rezultă din
lucrările cauzei, recurentul intervenient N.C.D., a exercitat recursul omisso
medio, deoarece nu a apelat soluția instanței de fond, situație în care această
hotărâre a rămas irevocabilă odată cu expirarea termenului de apel.
În atare situație pentru
aceste considerente, acest recurs urmează a fi respins ca inadmisibil.
Recursul declarat de
intervenientul M.G., urmează a fi analizat doar în raport cu critica de
nelegalitate, invocată prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Acest motiv de nelegalitate,
vizează pronunțarea unei hotărâri lipsită de temei legal, ori cu încălcarea sau
aplicarea greșită a legii.
Analizând în acest cadru
procesual cererea de recurs, urmează a se reține că recurenta invocă,
interpretarea și aplicarea greșită a art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,
așa cum a fost republicată, a prevederilor O.U.G. nr. 28/2002 și a Legii nr. 87/1992,
în ceea ce privește: convocarea A.G.E.A., punerea la dispoziție a documentelor
referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi, modul de revocare a administratorilor
și cenzorilor și de alegere a administratorului unic și felul în care s-au
soluționat chestiunile puse în discuție.
În privința termenului de
convocare a A.G.E.A., în mod justificat s-a confirmat concluzia instanței de
fond, că dispozițiile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată se completează
în ceea ce privește calcularea acestuia cu normele de drept comun, după
sistemul intermediar prevăzut de art. 1887 și art. 1899 C. civ., instanța de
apel, așa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, confirmând
justificat că în cauză nu s-au încălcat cerințele dispozițiilor art. 117 alin.
(2) din Legea nr. 31/1990.
Verificând cadrul procesual,
în care s-a soluționat cauza, prin investirea cu cererea de chemare în
judecată, urmează a se reține că instanțele au verificat hotărârile A.G.O.A. în
raport de obiectul acestora și anume: stabilirea destinației profitului, ratificarea
numirii unor administratori provizorii ca urmare a demisiei unor membrii ai
consiliului de administrare, aprobarea bilanțului și a bugetului de venituri și
cheltuieli.
Reținând conform probelor
administrate, că prin hotărârile luate, nu s-a schimbat forma de administrare a
societății, urmează a se înlătura critica privind încălcarea dispozițiilor O.U.G.
nr. 28/2002, care sunt inaplicabile în cauză, hotărârea fiind luată prin votul
liber exprimat de către acționarii care dețineau peste 75 % din capitalul
social al societății.
Așa fiind, față de cele de
preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca
nefondat.
În baza art. 274 C. proc.
civ., recurenții urmează a fi obligați la cheltuieli de judecată, către
intimată, conform actelor justificative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de intervenientul M.G. împotriva deciziei nr. 659 din 18 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de intervenientul N.C.D. împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurenți la 5000 lei
cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC B.T. SA București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 28 septembrie 2007.