ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1679/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 1

octombrie 2003, reclamantul P.I. a chemat în judecată Inspectoratul Județean de

Poliție Argeș, Șeful Inspectoratului Județean de Poliție Argeș și Ministerul

Administrației și Internelor, solicitând anularea sancțiunii cu retrogradarea din

funcție, aplicată prin Ordinul nr. 0585 din 15 ianuarie 2001; reintegrarea în

funcție; plata diferențelor salariale și a daunelor morale, cu suma de

10.000.000 lei.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a susținut că menținerea sancțiunii nu se mai justifică, întrucât

prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a infirmat

disproporția între posibilitățile sale legale de câștig și cheltuielile

efectuate.

Prin sentința civilă nr. 111

din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Pitești a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor și în

fond, a respins acțiunea reclamantului, ca fiind tardiv formulată, față de

împrejurarea că ordinul sancționator a fost adus la cunoștința acestuia, la 17

octombrie 2001, iar sesizarea instanței de contencios administrativ s-a făcut

la 1 octombrie 2003, cu mult peste termenul de un an prevăzut de dispozițiile art.

5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

În ce privește Ministerul

Administrației și Internelor, s-a reținut că acesta nu poate avea calitate

procesuală pasivă, întrucât obiectul acțiunii nu l-a constituit Raportul

Grupului de Control.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, P.I. care a susținut că obiectul cererii l-a constituit

obligarea pârâților să revină asupra sancțiunii ce i-a fost aplicată, având în

vedere că însăși Regulamentul de recompensare și aplicare a sancțiunilor

prevede posibilitatea revocării sancțiunii.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale a Ministerului Administrației și Internelor, contestatorul

a susținut că pentru ca revocarea sancțiunii să poată produce efecte juridice,

hotărârea trebuie pronunțată și în contradictoriu cu aceasta.

Recursul este fondat.

Solicitând obligarea

pârâților să revoce sancțiunea cu retrogradare, reclamantul și-a motivat

acțiunea, prin refuzul nejustificat manifestat de autoritatea emitentă, de a-i

răspunde la petițiile formulate în acest sens, la 7 august 2003 și 28 august

2003.

Astfel fiind, numai printr-o

interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, instanța fondului a

apreciat că obiectul cauzei vizează anularea unui act administrativ, și nu

refuzul de rezolvare a cererii de revocare a sancțiunii disciplinare, situație

în care soluția de respingere, ca tardivă, a acțiunii, urmează a fi apreciată

ca fiind vădit nelegală și temeinică.

Prin urmare, în temeiul

dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., recursul declarat de P.I. împotriva

hotărârii nr. 111/2004, a Curții de Apel Pitești, va fi admis și casată

sentința, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, care

urmează a se pronunța asupra legalității refuzului de revocare a sancțiunii

disciplinare aplicată reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.I. împotriva sentinței civile nr. 111 din 15 septembrie 2004, a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.