ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4043/2010

Asupra contestației de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4946/1/2009 la 5 iunie 2009, Consiliul General al Municipiului București - Administrația Fondului Imobiliar a solicitat anularea deciziei civile nr. 4159 din 30 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în contradictoriu cu intimații Municipiul București prin Primar și P.P. În motivarea contestației s-a arătat că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei grave greșeli materiale, deoarece a fost respins recursul ca tardiv.

Se mai arată că această contestație a fost pronunțată pe baza unei erori materiale comise de Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când a invocat excepția de tardivitate a recursului; cu ocazia examinării ei, trebuia să observe că prin raportare la data înregistrării dovezii de comunicare a deciziei din apel la sediul AFI, recursul a fost formulat și declarat în interiorul celor 15 zile prevăzute de Codul de procedură civilă. Astfel, se pretinde că decizia din apel a fost înregistrată la sediul instituției pe data de 1 februarie 2008, iar recursul s-a formulat și depus la instanță la data de 14 februarie 2008. Contestatorul mai face referire și la faptul că pe dovada de comunicare a deciziei din apel există o modificare ce nu a fost rezolvată de Înalta Curte.

Prin decizia nr. 4159 din 30 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a fost respins ca nefondat recursul declarat de Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 7 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. A fost respins ca tardiv recursul declarat de Consiliul General al Municipiului București – Administrația Fondului Imobiliar împotriva aceleiași decizii. În ceea ce privește recursul declarat Consiliul General al Municipiului București – Administrația Fondului Imobiliar se reține că acesta a fost depus la instanță peste termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., hotărârea instanței de apel fiind comunicată la data de 24 ianuarie 2008 și recursul înregistrat la 14 februarie 2008. Prin urmare, motivele de recurs nu au mai putut fi analizate și recursul a fost respins ca tardiv. Contestația în anulare este inadmisibilă. Din punct de vedere al normelor procedurale, contestația în anulare este calea de atac de retractare, deschisă exclusiv pentru situațiile prev. de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. În sensul disp. art. 318 alin.(1) Teza I C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv.

Instituind acest text de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă și în legătură cu aspectele formale ale judecății. Greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege pentru că, altfel, s-ar ajunge pe cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiași recurs. Textul se referă la greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.

În speță, Înalta Curte, care s-a pronunțat asupra recursului, a sesizat și invocat excepția de tardivitate, în raport de datele menționate în dovada de comunicare a deciziei din apel. De asemenea, a dat curs solicitării recurentei, obligând Curtea de Apel București să-i pună la dispoziție datele necesare pentru a se pronunța pe excepția tardivității. Relațiile furnizate de către Curtea de apel, dar și susținerea recurentei, care în permanență s-a raportat la data de înregistrare în evidențele proprii a deciziei din apel, nu au fost în măsură să convingă asupra faptului că cererea de recurs a fost depusă în termenul legal. Din conținutul deciziei pronunțate în recurs rezultă cu evidență că Înalta Curte a analizat toate probele existente în dosar la data când s-a pronunțat pe tardivitatea recursului, iar contestatorul nu a fost în măsură să concretizeze care ar fi fost eroarea materială săvârșită în acea cauză, care să impună admiterea contestației.

Argumentele învederate de acesta conduc mai degrabă spre o eroare de judecată care nu poate face obiectul contestației în anulare. Distinct de cele expuse, dovada de comunicare a deciziei din apel cu toate modificările evidențiate, atestă că recursul a fost declarat peste termenul legal. Data de înregistrare în evidențele contestatorului a comunicării deciziei din apel nu poate fi reținută ca moment de referință pentru declararea recursului. Față de cele de mai sus, se reține că instanța de recurs nu a săvârșit o greșeală materială de natură să justifice admisibilitatea căii extraordinare de atac potrivit art. 318 C. proc. civ. Drept urmare, contestația în anulare specială urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Consiliul General al Municipiului București - Administrația Fondului Imobiliar împotriva deciziei nr. 4159 din 30 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 iunie 2010.