ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4043/2010

Asupra contestației

de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 4946/1/2009 la 5 iunie 2009, Consiliul General al

Municipiului București - Administrația Fondului Imobiliar a solicitat anularea

deciziei civile nr. 4159 din 30 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în contradictoriu cu intimații

Municipiul București prin Primar și P.P.

În

motivarea contestației s-a arătat că hotărârea instanței de recurs este

rezultatul unei grave greșeli materiale, deoarece a fost respins recursul ca

tardiv.

Se mai arată că această

contestație a fost pronunțată pe baza unei erori materiale comise de Înalta

Curte de Casație și Justiție atunci când a invocat excepția de tardivitate a

recursului; cu ocazia examinării ei, trebuia să observe că prin raportare la

data înregistrării dovezii de comunicare a deciziei din apel la sediul AFI,

recursul a fost formulat și declarat în interiorul celor 15 zile prevăzute de

Codul de procedură civilă.

Astfel, se pretinde că

decizia din apel a fost înregistrată la sediul instituției pe data de 1

februarie 2008, iar recursul s-a formulat și depus la instanță la data de 14

februarie 2008.

Contestatorul mai face

referire și la faptul că pe dovada de comunicare a deciziei din apel există o

modificare ce nu a fost rezolvată de Înalta Curte.

Prin decizia nr. 4159 din 30

martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală a fost respins ca nefondat recursul declarat de

Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 7 din 8

ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

A fost respins ca tardiv recursul

declarat de Consiliul General al Municipiului București – Administrația

Fondului Imobiliar împotriva aceleiași decizii.

În ceea ce privește recursul

declarat Consiliul General al Municipiului București – Administrația Fondului

Imobiliar se reține că acesta a fost depus la instanță peste termenul de 15

zile de la comunicare, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., hotărârea instanței

de apel fiind comunicată la data de 24 ianuarie 2008 și recursul înregistrat la

14 februarie 2008. Prin urmare, motivele de recurs nu au mai putut fi analizate

și recursul a fost respins ca tardiv.

Contestația în anulare este

inadmisibilă.

Din punct de vedere al

normelor procedurale, contestația în anulare este calea de atac de retractare,

deschisă exclusiv pentru situațiile prev. de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

În sensul disp. art. 318

alin.(1) Teza I C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu

contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale.

Fiind un text de excepție,

noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv. Instituind

acest text de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere greșelile

materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori

confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea

eroare trebuie să fie evidentă și în legătură cu aspectele formale ale

judecății.

Greșeala materială nu

trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un

text de lege pentru că, altfel, s-ar ajunge pe cale ocolită, la judecarea încă

o dată a aceluiași recurs.

Textul se referă la greșeli

materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului,

pe această cale neputând fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere

a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.

În speță, Înalta Curte, care

s-a pronunțat asupra recursului, a sesizat și invocat excepția de tardivitate, în

raport de datele menționate în dovada de comunicare a deciziei din apel.

De asemenea, a dat curs

solicitării recurentei, obligând Curtea de Apel București să-i pună la

dispoziție datele necesare pentru a se pronunța pe excepția tardivității.

Relațiile furnizate de către

Curtea de apel, dar și susținerea recurentei, care în permanență s-a raportat

la data de înregistrare în evidențele proprii a deciziei din apel, nu au fost

în măsură să convingă asupra faptului că cererea de recurs a fost depusă în

termenul legal.

Din conținutul deciziei

pronunțate în recurs rezultă cu evidență că Înalta Curte a analizat toate

probele existente în dosar la data când s-a pronunțat pe tardivitatea

recursului, iar contestatorul nu a fost în măsură să concretizeze care ar fi fost

eroarea materială săvârșită în acea cauză, care să impună admiterea contestației.

Argumentele învederate de acesta conduc mai degrabă spre o eroare de judecată

care nu poate face obiectul contestației în anulare.

Distinct de cele expuse, dovada

de comunicare a deciziei din apel cu toate modificările evidențiate, atestă că

recursul a fost declarat peste termenul legal.

Data de înregistrare în

evidențele contestatorului a comunicării deciziei din apel nu poate fi reținută

ca moment de referință pentru declararea recursului.

Față de cele de mai sus, se

reține că instanța de recurs nu a săvârșit o greșeală materială de natură să

justifice admisibilitatea căii extraordinare de atac potrivit art. 318 C. proc.

civ. Drept urmare, contestația în anulare specială urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatorul Consiliul General al

Municipiului București - Administrația Fondului Imobiliar împotriva deciziei

nr. 4159 din 30 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 28

iunie 2010.