ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5282/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București reclamanții V.M.T., G.M.L., N.C., P.M., L.N., G.G.C., T.M., M.J., A.G. și M.I. au chemat în judecată pe pârâtul M.J.L.C. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea adresei din 3 iulie 2009 emisă de pârât. În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin adresa a cărei suspendare s-a solicitat s-a dispus ca începând cu 10 iulie 2009 drepturile salariale să fie achitate fără a se include și sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel încât drepturile salariale sunt afectate substanțial. Au invocat în susținerea cererii prevederile art. 1 din Protocolul 1 al C.E.D.O.

și practica C.E.D.O. în materia neexecutării hotărârii judecătorești având ca obiect drepturi salariale. Prin sentința nr. 2898 din 21 iulie 2009, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanți și a suspendat executarea actului administrativ emis de pârât sub nr. 7660 din 3 iulie 2009 până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv paguba iminentă și cazul bine justificat. Cu privire la cazul bine justificat judecătorul fondului a apreciat că există o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a actului, atâta vreme cât acesta retroactivează.

Instanța de recurs Împotriva sentinței Curții de Apel București s-a declarat recurs de către pârâtul M.J.L.C. A arătat că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, că adresa nu are caracter de act administrativ, ci reprezintă o măsură dispusă de ordonatorul principal de credite, o simplă operațiune de înștiințare a ordonatorilor secundari și terțiari cu privire la intrare în vigoare a O.U.G. nr. 71/2009. S-a mai arătat că instanța de fond trebuia să aibă în vedere Decizia nr. 838 din 27 mai 2008 a Curții Constituționale și să considere art. 47 din Legea nr. 50/1998 ca fiind abrogat.

Înalta Curte examinând obiectul cererii de chemare în judecată, motivele de recurs și legislația aplicabilă reține următoarele: Prin adresa din 3 iulie 2009 s-a dispus de către M.J.L.C., că începând cu data de 10 iulie 2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a se include sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, plata urmând să se efectueze eșalonat potrivit O.U.G. nr. 71/2009. Această adresă are caracterul unui act administrativ, fiind un act emis de o autoritate publică centrală, în vederea executării în concret a unui act normativ cu putere de lege, care a modificat un raport juridic, cel privind cuantumul drepturilor salariale.

Actul a cărui suspendare s-a solicitat nu este o simplă comunicare, întrucât prin acesta s-a dispus măsuri de modificare a salariului începând cu drepturile aferente lunii iunie 2009, astfel încât sunt întrunite cerințele art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 privind semnificația noțiunii de act administrativ. În ceea ce privește aplicabilitatea Deciziei nr. 838 din 27 mai 2009 a Curții Constituționale, Înalta Curte arată că: Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României, de la data publicării sunt în general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Deciziile Curții Constituționale nu produc efecte asupra hotărârilor judecătorești irevocabile și nici asupra deciziilor în interesul legii pronunțate în precedent de Înalta Curte.

În reglementarea constituțională actuală, justiția se înfăptuiește în România, prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege, așa cum se dispune în art. 124 din Constituție. Nicio dispoziție constituțională sau legală nu reglementează efectele retroactive ale unei decizii a Curții Constituționale, în sensul negării puterii lucrului judecat a hotărârilor irevocabile pronunțate de instanțele din sistemul judiciar. Autoritatea lucrului judecat face parte din categoria prezumțiilor legale absolute, expres determinată în art. 1200 alin. (1) pct. 4 C. civ. Puterea de lucru judecat prezumă că hotărârea judecătorească irevocabilă corespunde adevărului, astfel nici o autoritate, inclusiv Curtea Constituțională nu pot răsturna această prezumție legală absolută.

În consecință, apărarea recurentului privind abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1998, ca urmare a pronunțării deciziei Curții Constituționale, este lipsită de suport legal. Înalta Curte precizează că hotărârile judecătorești irevocabile trebuie respectate și aduse la îndeplinire, așa cum prevede legislația națională, dar și art. 6 din C.E.D.O., text aplicabil direct în baza art. 11 din Constituția României. În cauză, judecătorul fondului a adoptat o soluție legală, dispunând suspendarea actului, fiind respectate condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Împotriva actului pretins vătămător s-a formulat plângere prealabilă. În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, în sensul care este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, s-a reținut corect că împrejurările legate de stare de fapt și de drept sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În acest sens efectele retroactive ale actului, nesocotesc principiul consacrat în Legea nr. 24/2004, care reglementează neretroactivitatea actelor administrative. Referitor la paguba iminentă, este evident că reclamanții au un prejudiciu material viitor, constând în diminuarea drepturilor salariale care trebuia încasate începând cu 10 iulie 2009. Criticile privind citarea recurentului la instanța de fond sunt neîntemeiate, în raport de obiectul pricinii, repartizarea dosarelor și stabilirea termenului fiind efectuate automat prin aplicația ECRIS, pârâtul fiind citat prin fax. Având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de M.J.L.C., sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 2898 din 21 iulie 2009, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.