ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1655/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin sentința penală nr. 20/P din 17 februarie 2009, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a), a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul I.M.,  împotriva rezoluției nr. 283/II/2 din 20 iunie 2008 dată în dosarul nr. 346/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

În baza art. 189 și urm. C. proc. pen. l-a obligat pe petent la plata sumei de 150 lei, reprezentând onorariul de avocat și 150 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:

Petentul I.M. a formulat plângere penală la data de 28 martie 2008 și 7 mai 2008 atât împotriva tatălui său I.M., a numiților B.S.G., B.M. cât și împotriva notarului public V.P., care a perfectat vânzarea imobilului din Constanța, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În urma actelor premergătoare, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a constatat că fapta reclamată nu există și prin rezoluția din 21 mai 2008 dată în dosarul nr. 346/P/2008 a dispus în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) din același cod, neînceperea urmăririi penale.

S-a motivat că din actele de proprietate depuse rezultă că I.M. a devenit unic proprietar în baza contractului încheiat la 26 decembrie 1975 când s-a menționat că, cumpărătorul este necăsătorit. Așa fiind, a fost liber să dispună de bun potrivit propriei voințe, liber exprimate, cu ocazia vânzării imobilului soților B.S.G. și M. Actele notariale au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale.

Aspectul că nu a fost dezbătută succesiunea după decesul mamei petentului I.M. și faptul că părinții săi au trăit în concubinaj, nu are relevanță penală, a motivat procurorul.

Plângerea formulată conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva actelor premergătoare a fost respinsă ca nefondată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin rezoluția din 20 iunie 2008 dată în dosarul nr. 283/II/2/2008.

La 1 august 2008 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța plângerea formulată de petent, în temeiul art. 278/1 C. proc. pen. împotriva rezoluției din 20 iunie 2008.

La 6 octombrie 2008 a fost înregistrată o nouă plângere formulată de același petent, având același obiect și aceleași părți.

Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin încheierea din 9 decembrie 2008 a dispus conexarea dosarului nr. 2082/36/2008 la dosarul mai vechi cu nr. 1660/36/2008.

Verificând rezoluția conform art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen., curtea a constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică și în consecință, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea ca nefondată.

Nemulțumit și de această hotărâre, petentul, în termenul legal, a declarat recurs.

A cerut casarea sentinței, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. A susținut că, deși procesul a durat 8 luni, nimeni nu l-a audiat și consideră că procesul este o parodie.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că hotărârea judecătorească este legală și temeinică.

Astfel, procedând conform art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen., prima instanță a verificat rezoluția pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

Din actele aflate la filele 29-31 dos. urm. pen., rezultă că într-adevăr, sub nr. 12668 din 26 decembrie 1975, I.M. a cumpărat de la A.M. și A.N. casa de locuit cu trei camere și sală, situată în Constanța.

Se face mențiunea în act că I.M. este necăsătorit și este trecută declarația cumpărătorului în acest sens.

Așa fiind, corect a reținut și motivat procurorul că nu are relevanță penală situația reclamată de petent, în sensul că nu s-a dezbătut succesiunea mamei sale.

Petentul în plângerea penală (fila 20 dos.urm.pen.) a reclamat că vânzarea încheiată la BNP V.P. a fost perfectată fără respectarea prevederilor legale, în sensul că nu a fost dezbătută succesiunea după mama I.S., iar el și ceilalți frați nu au avut cunoștință de încheierea actului de vânzare-cumpărare.

Rezultă din chiar conținutul plângerii că tatăl petentului, numitul I.M. nu a fost căsătorit cu mama petentului, numita I.S. Așa fiind, cum I.M. a dobândit imobilul în anul 1975, fiind necăsătorit, putea să vândă fără acordul altor persoane, cum ar fi spre exemplu concubina.

Așa fiind, constatând că hotărârea pronunțată în cauză este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , să respingă recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.M. împotriva sentinței penale nr. 20/P din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 mai 2009.