ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4720/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

reclamanta A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, R.B. și Ministerul Finanțelor Publice

obligarea Serviciului pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 să întocmească

documentele de plată a despăgubirilor în cuantum de 137.404,70 lei, să propună

cu celeritate vicepreședinților plata despăgubirilor cu actualizarea în raport

de evoluția prețurilor de consum a ambelor tranșe urmând ca cel de al doilea

pârât să aprobe efectuarea plății, obligarea Ministerului Finanțelor Publice să

asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri prin includerea și

disponibilizarea acestora din bugetul de stat, conform art. 18 alin. (5) H.G.

nr. 1120/2006, acordarea de daune cominatorii în sumă de 10 lei pe zi de

întârziere.

Totodată s-a invocat excepția de

nelegalitate a art. 18 din H.G. nr. 1120/2006 raportat la art. 44 alin. (1) din

Constituție.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin Hotărârea nr. 141/2008 emisă de Comisia Județeană Neamț s-a

aprobat cererea din 03 septembrie 2004 prin care a solicitat acordarea de

compensații bănești pentru bunurile imobile, casă, terenuri rămase în

proprietatea statului Ucraina la momentul refugierii din Orașul Cernăuți a

părinților M.I. și M.M.

Mai arată reclamanta că la data de 30

noiembrie 2009 a depus la Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților cu scrisoare recomandată toate documentele pentru efectuarea

despăgubirilor însă nu a primit nici un răspuns.

A apreciat reclamanta că prin lipsirea

de dreptul recunoscut se încalcă art. 1 al Protocolului 1 al CEDO și art. 6

CEDO.

Prin întâmpinare Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei de obiect a

acțiunii, iar Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității excepției

de nelegalitate a art. 18 din H.G. nr. 1120/2006.

Totodată Ministerul Finanțelor Publice

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive.

Prin sentința nr. 45 din 16 aprilie

2010, Curtea de Apel Bacău a respins excepția inadmisibilității invocării

excepției de nelegalitate a art. 18 din H.G. nr. 1120/2006, a respins excepția

de nelegalitate a art. 18 din H.G. nr. 1120/2006, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și în consecință

a respins acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale

pasive, a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârâta A.N.R.P. și a

admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta A.N.R.P. -

Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 să întocmească documentele de

plată pentru suma de 137.404 lei reprezentând despăgubiri stabilite prin

Hotărârea nr. 141/2008, să propună vicepreședintelui A.N.R.P. plata

despăgubirilor, vicepreședintele urmând a aproba plata conform art. 18 alin.

(5) lit. c) din H.G. nr. 1120/2006 și a respins celelalte capete de cerere.

Referitor la excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate instanța a reținut practica

constantă și unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că este

admisibilă excepția de nelegalitate cu privire la actele unilaterale cu

caracter normativ.

Cu privire la excepția de nelegalitate

a art. 18 din H.G. nr. 1120/2006 s-a reținut că actul normativ a fost emis în

aplicarea Legii nr. 290/2003. Nelegalitatea normelor metodologice poate fi

reținută în ipoteza în care contravin legii în aplicarea căreia au fost emise.

Or, reține instanța de fond că prin

decizia nr. 1655/2009 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 10

din Legea nr. 290/2003 sunt constituționale.

In ceea ce privește excepția lipsei de

obiect invocată de A.N.R.P., s-a apreciat că argumentele pârâtei în sensul că

la data promovării acțiunii nu se împlinise termenul de un an în care să facă

plata primei tranșe nu pot fi reținute ca fiind de natură a duce la concluzia

că acțiunea este lipsită de obiect. Soluționarea unei cereri și efectuarea

plății sunt noțiuni diferite ce au efecte juridice distincte.

Referitor la excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului de Finanțe s-a apreciat că față de

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 290/2003 și ale art. 17 din H.G. nr. 1120/2006

acest pârât nu are calitatea procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că după

primirea cererii reclamantei în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (4) din

Legea nr. 290/2003, serviciul de aplicare a legii trebuia să întocmească

documentele de plată, să înainteze propunerea vicepreședintelui, care în

exercitarea atribuțiilor sale de coordonare a activității Serviciului de

aplicare a legii aprobă plata conform hotărârii comisiei județene, achitarea

compensațiilor bănești urmând a fi făcută pe parcursul a maxim doi ani, în

funcție de sumele aprobate anual la cererea A.N.R.P.

În ceea ce privește capătul de cerere

privind reactualizarea în raport de indicele prețurilor de consum a ambelor

tranșe instanța a reținut că o astfel de cerere este de natură a adăuga la

lege, echivalând cu o depășire a competenței instanțe.

Solicitarea de obligare a pârâților la

acordarea de daune cominatorii în cuantum de 10 lei pe zi de întârziere conform

deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a putut fi primită de instanța

de fond. Dreptul la despăgubiri pentru întârziere în materia contenciosului se

naște după rămânerea irevocabilă a hotărârii, soluția impunându-se ca urmare a

faptului că potrivit art.20 alin.2 recursul suspendă executarea.

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond au declarat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și Guvernul

României, solicitând admiterea recursurilor, modificarea sentinței recurate în

sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Examinând actele dosarului, Înalta

Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu în condițiile art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.

În conformitate cu dispozițiile art.

312 alin. (3), teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

, se pronunță casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu încălcarea

competenței altei instanțe.

Reclamanta și-a întemeiat pretențiile

pe dispozițiile Legii nr. 290/2003, H.G. nr. 1120/2006.

Potrivit art. 8 alin. (5) din Legea

nr. 290/2003, Hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse

controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Același text de lege prevede, la alin.

(6), că „hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute

de lege".

Întrucât aceste norme legale cu

caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie - reprezentat de

prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competența

exclusivă a Secției de contencios administrativ a tribunalului, în primă

instanță, în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de rațiune, competența

materială este aceeași în privința oricăror acțiuni întemeiate pe prevederile

respectivei legi.

În consecință, în temeiul art. 313,

corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis,

dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare Tribunalului Neamț, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru

Aplicarea Legii nr. 290/2003 și Guvernul României împotriva sentinței nr. 45

din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Neamț, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

3 noiembrie 2010.