ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4720/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, R.B. și Ministerul Finanțelor Publice obligarea Serviciului pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 să întocmească documentele de plată a despăgubirilor în cuantum de 137.404,70 lei, să propună cu celeritate vicepreședinților plata despăgubirilor cu actualizarea în raport de evoluția prețurilor de consum a ambelor tranșe urmând ca cel de al doilea pârât să aprobe efectuarea plății, obligarea Ministerului Finanțelor Publice să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri prin includerea și disponibilizarea acestora din bugetul de stat, conform art. 18 alin. (5) H.G.

nr. 1120/2006, acordarea de daune cominatorii în sumă de 10 lei pe zi de întârziere. Totodată s-a invocat excepția de nelegalitate a art. 18 din H.G. nr. 1120/2006 raportat la art. 44 alin. (1) din Constituție. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Hotărârea nr. 141/2008 emisă de Comisia Județeană Neamț s-a aprobat cererea din 03 septembrie 2004 prin care a solicitat acordarea de compensații bănești pentru bunurile imobile, casă, terenuri rămase în proprietatea statului Ucraina la momentul refugierii din Orașul Cernăuți a părinților M.I. și M.M. Mai arată reclamanta că la data de 30 noiembrie 2009 a depus la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu scrisoare recomandată toate documentele pentru efectuarea despăgubirilor însă nu a primit nici un răspuns.

A apreciat reclamanta că prin lipsirea de dreptul recunoscut se încalcă art. 1 al Protocolului 1 al CEDO și art. 6 CEDO. Prin întâmpinare Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, iar Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a art. 18 din H.G. nr. 1120/2006. Totodată Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Prin sentința nr. 45 din 16 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău a respins excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate a art. 18 din H.G. nr. 1120/2006, a respins excepția de nelegalitate a art. 18 din H.G.

nr. 1120/2006, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și în consecință a respins acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive, a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârâta A.N.R.P. și a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 să întocmească documentele de plată pentru suma de 137.404 lei reprezentând despăgubiri stabilite prin Hotărârea nr. 141/2008, să propună vicepreședintelui A.N.R.P. plata despăgubirilor, vicepreședintele urmând a aproba plata conform art. 18 alin. (5) lit. c) din H.G. nr. 1120/2006 și a respins celelalte capete de cerere.

Referitor la excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate instanța a reținut practica constantă și unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că este admisibilă excepția de nelegalitate cu privire la actele unilaterale cu caracter normativ. Cu privire la excepția de nelegalitate a art. 18 din H.G. nr. 1120/2006 s-a reținut că actul normativ a fost emis în aplicarea Legii nr. 290/2003. Nelegalitatea normelor metodologice poate fi reținută în ipoteza în care contravin legii în aplicarea căreia au fost emise. Or, reține instanța de fond că prin decizia nr. 1655/2009 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 290/2003 sunt constituționale.

In ceea ce privește excepția lipsei de obiect invocată de A.N.R.P., s-a apreciat că argumentele pârâtei în sensul că la data promovării acțiunii nu se împlinise termenul de un an în care să facă plata primei tranșe nu pot fi reținute ca fiind de natură a duce la concluzia că acțiunea este lipsită de obiect. Soluționarea unei cereri și efectuarea plății sunt noțiuni diferite ce au efecte juridice distincte. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului de Finanțe s-a apreciat că față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 290/2003 și ale art. 17 din H.G. nr. 1120/2006 acest pârât nu are calitatea procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că după primirea cererii reclamantei în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (4) din Legea nr. 290/2003, serviciul de aplicare a legii trebuia să întocmească documentele de plată, să înainteze propunerea vicepreședintelui, care în exercitarea atribuțiilor sale de coordonare a activității Serviciului de aplicare a legii aprobă plata conform hotărârii comisiei județene, achitarea compensațiilor bănești urmând a fi făcută pe parcursul a maxim doi ani, în funcție de sumele aprobate anual la cererea A.N.R.P. În ceea ce privește capătul de cerere privind reactualizarea în raport de indicele prețurilor de consum a ambelor tranșe instanța a reținut că o astfel de cerere este de natură a adăuga la lege, echivalând cu o depășire a competenței instanțe.

Solicitarea de obligare a pârâților la acordarea de daune cominatorii în cuantum de 10 lei pe zi de întârziere conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a putut fi primită de instanța de fond. Dreptul la despăgubiri pentru întârziere în materia contenciosului se naște după rămânerea irevocabilă a hotărârii, soluția impunându-se ca urmare a faptului că potrivit art.20 alin.2 recursul suspendă executarea. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și Guvernul României, solicitând admiterea recursurilor, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate. În conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3), teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ. , se pronunță casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 290/2003, H.G. nr. 1120/2006. Potrivit art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003, Hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Același text de lege prevede, la alin. (6), că „hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege". Întrucât aceste norme legale cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie - reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competența exclusivă a Secției de contencios administrativ a tribunalului, în primă instanță, în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași în privința oricăror acțiuni întemeiate pe prevederile respectivei legi.

În consecință, în temeiul art. 313, corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Neamț, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și Guvernul României împotriva sentinței nr. 45 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Neamț, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.