ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4669/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 13/F/CA – Fisc pronunțată la data de 14 ianuarie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții O.D. și S.G. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., pe care a obligat-o să efectueze demersurile necesare în vederea evaluării imobilelor menționate în Ordinele privind acordarea de despăgubiri emise de Prefectul Județului Neamț din 19 octombrie 2005 și să emită deciziile reprezentând titluri de despăgubire.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse la dosar, respectiv ordinele din 19 octombrie 2005 emise de Prefectul județului Neamț și referatele privind propunerea de acordare de despăgubiri aferente acestora, rezultă că situația juridică actuală a imobilelor ce fac obiectul cererii de restituire este pe deplin lămurită, nemaifiind necesare completări astfel cum susține pârâta, așa, încât, avându-se în vedere și intervalul mare de timp scurs de la data emiterii ordinelor precum și caracterul reparator al prevederilor Legii nr. 247/2005, se constată pasivitatea de care a dat dovadă pârâta în nesoluționarea într-un termen rezonabil a solicitărilor de acordare a despăgubirilor la care reclamanții sunt îndreptățiți.

Împotriva acestei sentinței, au declarat recurs ambele părți din dosar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Pârâta C.C.S.D. susține în esență prin motivele de recurs formulate că, în mod greșit, instanța de fond a reținut existența unei pasivități din partea sa și nesoluționarea într-un termen rezonabil a solicitărilor de acordare a despăgubirilor la care s-a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți, ordinea de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul C.C.S.D.

fiind stabilită prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D., în privința imobilelor pentru care se solicită a se urma această procedură, fiind făcute progrese în ce privește evaluarea, mai puțin în privința dosarului cu nr. 4608/CC pentru care a fost necesară solicitarea de înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului și declarații ale reclamanților în formă autentică, cu detalii privind descrierea imobilului, reclamanții din rea credință, neluând măsurile necesare pentru completarea acestui dosar. A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamanți. Reclamantul O.G.

critică sentința instanței de fond prin aceea că nu a fost elucidată problema amplasării celor două prăvălii ce fac obiectul ordinului Prefecturii județului Neamț din 19 octombrie 2005, acestea fiind prezentate ca fiind situate pe străzi diferite, deși au fost amplasate pe aceeași stradă precum și problema efectuării unor plăți cu titlu de despăgubiri către sora sa S.G., recurentul întemeindu-și recursul pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse potrivit considerentelor ce se cor arăta în continuare. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie așa cum corect a reținut și instanța de fond, obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor necesare pentru evaluarea unor imobile cuprinse în ordinele Prefectului județului Neamț, din 19 octombrie 2005, pârâta fiind învinuită pentru nerespectarea unui termen rezonabil în rezolvarea acestei cereri.

Recurenta - pârâtă susține că învinuirea ce i se aduce este neîntemeiată, deoarece în rezolvarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor trebuie respectată procedura prevăzută de titlul VII al Legii nr. 247/2005, ordinea de soluționare a dosarelor fiind cea stabilită prin decizie a C.C.S.D. și fiind una de natură obiectivă, în funcție de data înregistrării dosarelor. De altfel, dosarele aferente ordinelor, au primit o rezolvare, pentru primul dosar efectuându-se raportul de evaluare și urmând a fi supus aprobării în ședința C.C.S.D. în vederea emiterii deciziei conținând titlu de despăgubire, iar pentru cel de-al doilea dosar fiind notificat evaluatorul prin adresa din 9 februarie 2009, în vederea efectuării raportului de evaluare.

Pentru cel de-al treilea dosar ce poartă nr. 4608/CC aferent ordinului Prefectului județului Neamț, recurenta - pârâtă susține că nu poate fi înaintat evaluatorului pentru că nu conține informații detaliate privind construcțiile demolate, respectiv pentru fiecare construcție în parte, destinația, suprafața, regimul de înălțime, anul edificării, utilitate, instalații, informații necesare pentru întocmirea raportului de evaluare. Dar, așa cum corect reține și instanța de fond, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv ordinul Prefectului județului Neamț, și mai ales din referatul privind propunerea de acordare de despăgubiri aferente acestor imobile, rezultă că aceste imobile au fost identificate, fiind descrisă compunerea acestora, vechimea pe care o aveau și faptul că au fost supuse unor „reparațiuni radicale”.

Descrierea acestor imobile din referatul ce conține propuneri de acordare de despăgubiri coroborată cu înscrisurile existente la dosar (declarații autentificate ce cuprind descrierea imobilelor însoțite de schițe ale acestora) oferă elementele necesare unui evaluator pentru evaluarea acestor imobile. Aceasta în condițiile în care cu toate diligențele depuse de reclamanta S.G. nu s-au găsit documente oficiale la Arhivele Statului sau la autoritatea ce a avut în custodie casele naționalizate.

Este adevărat că, prelungirea termenului de soluționare a cererii s-a datorat și acestor informații suplimentare pe care recurenta - pârâtă le-a solicitat cu privire la aceste imobile, dar tot atât de adevărat este și faptul că aceasta nu poate fi exonerată de obligația ce-i revenea de a face demersurile necesare pentru rezolvarea într-un termen rezonabil a unor astfel de cereri ce privesc dreptul la despăgubiri, sens în care în mod corect a apreciat instanța de fond a fi obligată. De respectarea acestui termen rezonabil este ținută în primul rând recurenta - pârâtă, autoritate care are printre atribuțiile sale exclusive pe aceea a luării tuturor măsurilor ce se impun pentru rezolvarea într-un termen cât mai scurt a solicitărilor privind acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat și care nu mai pot fi restituite în natură.

Așa fiind, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul formulat de pârâtă este nefondat și urmează a fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ. Cât privește recursul declarat de reclamantul O.G., analizat prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța de control judiciar constată că este nefondat, cererile respective nefăcând obiectul cererii de chemare în judecată, motiv pentru care nu au fost analizate nici de instanța de fond, fiind formulate pentru prima dată prin cererea de recurs. Solicitările sale prin motivele de recurs exced așadar cadrului procesual circumscris la obligarea C.C.S.D. pentru a efectua demersuri în vederea evaluării imobilelor și a emite deciziile reprezentând titluri de despăgubire.

În conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de O.G. și S.G., respectiv de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 13/F/CA - Fisc din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.