ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4669/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 13/F/CA – Fisc pronunțată la

data de 14 ianuarie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții O.D. și S.G.

în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., pe care a obligat-o să efectueze

demersurile necesare în vederea evaluării imobilelor menționate în Ordinele

privind acordarea de despăgubiri emise de Prefectul Județului Neamț din 19

octombrie 2005 și să emită deciziile reprezentând titluri de despăgubire.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse la dosar,

respectiv ordinele din 19 octombrie 2005 emise de Prefectul județului Neamț și referatele

privind propunerea de acordare de despăgubiri aferente acestora, rezultă că

situația juridică actuală a imobilelor ce fac obiectul cererii de restituire

este pe deplin lămurită, nemaifiind necesare completări astfel cum susține

pârâta, așa, încât, avându-se în vedere și intervalul mare de timp scurs de la

data emiterii ordinelor precum și caracterul reparator al prevederilor Legii nr.

247/2005, se constată pasivitatea de care a dat dovadă pârâta în nesoluționarea

într-un termen rezonabil a solicitărilor de acordare a despăgubirilor la care

reclamanții sunt îndreptățiți.

Împotriva acestei sentinței,

au declarat recurs ambele părți din dosar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Pârâta C.C.S.D. susține în

esență prin motivele de recurs formulate că, în mod greșit, instanța de fond a

reținut existența unei pasivități din partea sa și nesoluționarea într-un

termen rezonabil a solicitărilor de acordare a despăgubirilor la care s-a

stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți, ordinea de soluționare a dosarelor

înregistrate la Secretariatul C.C.S.D. fiind stabilită prin decizia nr. 2815

din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D., în privința imobilelor pentru care se

solicită a se urma această procedură, fiind făcute progrese în ce privește

evaluarea, mai puțin în privința dosarului cu nr. 4608/CC pentru care a fost

necesară solicitarea de înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului și

declarații ale reclamanților în formă autentică, cu detalii privind descrierea

imobilului, reclamanții din rea credință, neluând măsurile necesare pentru

completarea acestui dosar.

A solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca

neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamanți.

Reclamantul O.G. critică

sentința instanței de fond prin aceea că nu a fost elucidată problema

amplasării celor două prăvălii ce fac obiectul ordinului Prefecturii județului

Neamț din 19 octombrie 2005, acestea fiind prezentate ca fiind situate pe

străzi diferite, deși au fost amplasate pe aceeași stradă precum și problema

efectuării unor plăți cu titlu de despăgubiri către sora sa S.G., recurentul

întemeindu-și recursul pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recursurile sunt nefondate

și urmează a fi respinse potrivit considerentelor ce se cor arăta în

continuare.

Obiectul cererii de chemare

în judecată îl constituie așa cum corect a reținut și instanța de fond,

obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor necesare pentru evaluarea unor

imobile cuprinse în ordinele Prefectului județului Neamț, din 19 octombrie

2005, pârâta fiind învinuită pentru nerespectarea unui termen rezonabil în

rezolvarea acestei cereri.

Recurenta - pârâtă susține

că învinuirea ce i se aduce este neîntemeiată, deoarece în rezolvarea dosarelor

privind acordarea despăgubirilor trebuie respectată procedura prevăzută de titlul

VII al Legii nr. 247/2005, ordinea de soluționare a dosarelor fiind cea

stabilită prin decizie a C.C.S.D. și fiind una de natură obiectivă, în funcție

de data înregistrării dosarelor.

De altfel, dosarele aferente

ordinelor, au primit o rezolvare, pentru primul dosar efectuându-se raportul de

evaluare și urmând a fi supus aprobării în ședința C.C.S.D. în vederea emiterii

deciziei conținând titlu de despăgubire, iar pentru cel de-al doilea dosar

fiind notificat evaluatorul prin adresa din 9 februarie 2009, în vederea

efectuării raportului de evaluare.

Pentru cel de-al treilea

dosar ce poartă nr. 4608/CC aferent ordinului Prefectului județului Neamț,

recurenta - pârâtă susține că nu poate fi înaintat evaluatorului pentru că nu conține

informații detaliate privind construcțiile demolate, respectiv pentru fiecare

construcție în parte, destinația, suprafața, regimul de înălțime, anul

edificării, utilitate, instalații, informații necesare pentru întocmirea

raportului de evaluare.

Dar, așa cum corect reține

și instanța de fond, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv ordinul Prefectului

județului Neamț, și mai ales din referatul privind propunerea de acordare de

despăgubiri aferente acestor imobile, rezultă că aceste imobile au fost

identificate, fiind descrisă compunerea acestora, vechimea pe care o aveau și

faptul că au fost supuse unor „reparațiuni radicale”.

Descrierea acestor imobile

din referatul ce conține propuneri de acordare de despăgubiri coroborată cu

înscrisurile existente la dosar (declarații autentificate ce cuprind descrierea

imobilelor însoțite de schițe ale acestora) oferă elementele necesare unui

evaluator pentru evaluarea acestor imobile.

Aceasta în condițiile în

care cu toate diligențele depuse de reclamanta S.G. nu s-au găsit documente

oficiale la Arhivele Statului sau la autoritatea ce a avut în custodie casele

naționalizate.

Este adevărat că,

prelungirea termenului de soluționare a cererii s-a datorat și acestor

informații suplimentare pe care recurenta - pârâtă le-a solicitat cu privire la

aceste imobile, dar tot atât de adevărat este și faptul că aceasta nu poate fi

exonerată de obligația ce-i revenea de a face demersurile necesare pentru

rezolvarea într-un termen rezonabil a unor astfel de cereri ce privesc dreptul

la despăgubiri, sens în care în mod corect a apreciat instanța de fond a fi

obligată.

De respectarea acestui

termen rezonabil este ținută în primul rând recurenta - pârâtă, autoritate care

are printre atribuțiile sale exclusive pe aceea a luării tuturor măsurilor ce

se impun pentru rezolvarea într-un termen cât mai scurt a solicitărilor privind

acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat și

care nu mai pot fi restituite în natură.

Așa fiind, soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul formulat

de pârâtă este nefondat și urmează a fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ.

Cât privește recursul

declarat de reclamantul O.G., analizat prin prisma motivelor de recurs

invocate, instanța de control judiciar constată că este nefondat, cererile

respective nefăcând obiectul cererii de chemare în judecată, motiv pentru care

nu au fost analizate nici de instanța de fond, fiind formulate pentru prima

dată prin cererea de recurs.

Solicitările sale prin

motivele de recurs exced așadar cadrului procesual circumscris la obligarea C.C.S.D.

pentru a efectua demersuri în vederea evaluării imobilelor și a emite deciziile

reprezentând titluri de despăgubire.

În conformitate cu art. 312 C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de O.G. și S.G., respectiv de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr.

13/F/CA - Fisc din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2009.