ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4683/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 11 februarie 2011, reclamantul C.G. a chemat în judecată Statul român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire aferent dispoziției din 2006 emisă de Primăria municipiului Pitești. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin contractul de cesiune din 15 noiembrie 2010 a cumpărat drepturile ce fac obiectul dosarului înregistrat de la C.F. și C.P., cărora li s-a recunoscut dreptul la restituirea în echivalent a imobilului teren și construcție demolată situat în Pitești, str. T.V.

Reclamantul a mai arătat că dosarul transmis comisiei în anul 2006 nu a fost încă soluționat, neparcurgând procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005, din culpa pârâtei care a tergiversat emiterea titlului de despăgubiri. Prin sentința nr. 220/F-Cont din 30 martie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență că, din anul 2006, dosarul corespunzător imobilului în discuție a parcurs doar etapa analizării legalității cererii de restituire în natură, reclamantul, care s-a subrogat în drepturile creditorilor C.F.

și C.P., fiind prejudiciat prin pasivitatea manifestată de pârâtă care nu a soluționat cauza într-un termen rezonabil. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că dosarul corespunzător imobilului pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură, nu a parcurs etapa evaluării, întrucât această procedură este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin propria decizie din 16 septembrie 2008, neputându-se reține existența unei tergiversări.

De asemenea pârâta a arătat că soluția este netemeinică și pentru considerentul că s-a dispus direct obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, deși nu a fost parcursă procedura de evaluare, etapă în care sunt implicate și alte entități și care nu poate fi soluționată în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare.

Astfel, din probele dosarului rezultă cu evidență intenția pârâtei de tergiversare a soluționării dosarului înregistrat în anul 2006, reținând că autoritatea avea obligația, pentru respectarea termenului rezonabil, să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în prezenta cauză, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării de către cedenți și nici până în prezent nu s-au finalizat etapele prevăzute de Legea nr. 247/2005. Omisiunea legiuitorului de a stabili în actul normativ susmenționat un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative de acordare a măsurilor reparatorii, nu poate conduce la ideea că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în cadrul marjei ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar și să manifeste pasivitate.

În consecință, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect împrejurarea că pârâta a lăsat în nelucrare dosarul corespunzător dispoziției din 2006, depășind cu mult termenul rezonabil de soluționare a cererii. Nu este întemeiată nici critica privind măsura dispusă de instanță direct, de emitere a titlului de despăgubiri în condițiile în care nu contestă legalitatea respingerii cererii de restituire în natură și respectiv a propunerii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, eliberarea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri constituind o etapă a procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 220/F-Cont din 30 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011.