ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 398/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 231 din 22 decembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: - a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de C.C.S.D. referitoare la capătul de cerere privind evaluarea suprafeței de 7 ha teren; - a admis excepția lipsei calității procesuale a C.C.S.D.

pentru capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea acesteia la plata despăgubirilor din Dosarul nr. 18786/ FFCC și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu C.C.S.D., ca fiind formulat împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă în cauză; - a admis excepția lipsei competenței materiale în soluționarea capetelor de cerere privitoare: la obligarea Comisiei județene să rectifice titlul de proprietate emis pentru 7 ha teren în comuna Horia, conform actelor care au stat la baza rectificării titlului de proprietate emis în comuna Săbăoani; obligarea Comisiei Locale Tămășeni să execute art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 890; să solicite Comisiei județene rectificarea Titlului de proprietate emis pentru comuna Horia; - a disjuns capetele de cerere menționate mai sus și a declinat soluționarea acestora în favoarea Judecătoriei Roman.

- a admis excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile invocată cu privire la modificarea Dispoziției nr. 2106 din 19 octombrie 2007 și a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil. - a respins, ca nefondate, capetele de cerere, din acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Comunală Tămășeni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, și C.C.S.D., privind modificarea adresei lui M.M., din Ordinul nr. 40 din 25 februarie 2008 emis de Instituția Prefectului – Județul Neamț; obligarea Comisiei Județene să transmită Comisiei centrale documentele care au stat la baza aprobării din H.G.

nr. 7006 din 27 iunie 2008; evaluarea suprafeței de 7 ha teren; cererea privind rectificările Deciziei nr. 12392/FF/2010; evaluarea Dispoziției cu nr. 2106 din 19 octombrie 2007 din Dosar nr. 33340/ CC, de pârâta C.C.S.D.; capetele de cerere privind obligarea C.C.S.D. conform Legii nr. 544/2004 să anuleze toate susținerile nelegale în operațiunea de restituire a proprietăților și să rectifice Decizia nr. 7593/2010 conform Ordinului nr. 40/2008 al Prefecturii județului Neamț. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul M.M.

a chemat în judecată: Comisia județeană Neamț, Comisia Comunală Tămășeni și C.C.S.D., solicitând a se dispune: - Obligarea Comisiei județene să transmită Comisiei Centrale documentele care au stat la baza aprobării Hotărârii nr. 7006 din 27 iunie 2008; să rectifice Titlul de proprietate emis pentru 7 ha teren în comuna Horia conform actelor care au stat la baza rectificării titlului de proprietate emis în comuna Săbăoani; - Obligarea Comisiei Locale Tămășeni să execute art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 890; să solicite Comisiei județene rectificarea Titlului de proprietate emis pentru comuna Horia; să modifice Dispoziția nr. 2106 din 19 octombrie 2007 trecând în locul lui M.G. pe succesoarea sa M.V.

să modifice adresa lui M.M. - Obligarea C.C.S.D. să dispună evaluarea suprafeței de 7 ha confiscată tatălui reclamantului în anul 1950 și evaluarea suprafeței de teren în suprafață de 7 ha acordată în comuna Horia, județul Neamț, conform art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 890 în temeiul art. IV din Legea nr. 247/2005; să dispună plata despăgubirilor din Dosarul nr. 18786/ FFCC, rectificând Decizia nr. 12392/ FF din 18 mai 2010 trecând în locul lui M.G. pe moștenitoarea M.V., rectificând numele, rectificând titlul de despăgubire cu adresa lui M.M., și numele M.V.; să dispună evaluarea Dispoziției nr. 2106 din 19 octombrie 2007 din Dosar nr. 33340/ CC; să fie obligată să anuleze conform Legii nr. 554/2004 toate susținerile nelegale în operațiunea de restituire a proprietăților; să rectifice Decizia nr. 7593 din 29 ianuarie 2010 conform Ordinului nr. 40 din 25 februarie 2008 al Prefecturii județului Neamț.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a efectuat demersuri în sensul obținerii solicitărilor menționate și în cererea de chemare în judecată, fără a obține un răspuns favorabil, este nemulțumit reclamantul de faptul că la stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin pentru un imobil naționalizat s-a trecut uzura în sarcina proprietarului și nu în sarcina statului care l-a utilizat. De asemenea, reclamantul este nemulțumit că în titlul de despăgubire nu au fost stabilite cotele fiecărui moștenitor.

A depus la dosar reclamantul Hotărârea din 7 februarie 2008; Ordinul din 25 februarie 2008; cereri adresate Prefectului; răspunsuri ale Instituției Prefectului și Guvernului României la memorii formulate; ale A.N.R.P.; acte de stare civilă; copia titlului de Proprietate din 19 mai 2009; o procură specială; Hotărârea din 21 martie 2008; Decizia nr. 12392/ FF din 18 mai 2010; Decizia nr. 7593 din 29 ianuarie 2010; certificat de moștenitor; referat privind acordarea de despăgubiri; dispoziția din 4 decembrie 2006. Comisia Comunală Tămășeni a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei competenței materiale a instanței în soluționarea capetelor de cerere referitoare la rectificarea titlului de proprietate; referitor la solicitarea privind modificarea Dispoziției din 19 octombrie 2007 această solicitare, a arătat Comisia, este tardivă raportat la data emiterii actului și inadmisibilă raportat la dispozițiile Legii nr. 554/2004 pentru lipsa procedurii prealabile și a interesului legitim, din conținutul cererii de chemare în judecată nerezultând interesul concretizat în dreptul subiectiv încălcat pe care îl justifică sau reclamă solicitantul ceea ce conduce la respingerea acțiunii.

În ceea ce privește capătul de cerere privind modificarea adresei reclamantului, a susținut pârâta, acest capăt de cerere este neîntemeiat, urmând a fi respins ca inadmisibil, deoarece Comisia locală de fond funciar a comunei Tămășeni nu are astfel de competențe, ceea ce conduce la lipsa calității procesuale a acesteia. C.C.S.D., a formulat de asemenea Întâmpinare prin care a invocat cu privire la capătul de cerere privind evaluarea suprafeței de 7 ha teren acordată în comuna Horia, autoritatea de lucru judecat, având în vedere că prin Sentința civilă nr. 12 din 1 februarie 2011 Curtea de apel Bacău, a respins ca nefondată acțiunea; cu privire la capătul de cerere privind plata despăgubirilor în Dosarul de acordare a despăgubirilor înregistrat la secretariatul C.C.S.D.

cu nr. 18786/FFCC/2009, rectificând totodată anumite date din decizia emisă în acest dosar s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece C.C.S.D. are atribuții în ceea ce privește emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, neavând atribuții în sensul emiterii titlului de plată în baza acestei decizii. C.C.S.D. și-a îndeplinit atribuțiile cu privire la dosarul de acordare a despăgubirilor întocmit în favoarea reclamantului, fiind emisă Decizia cu nr. 12392/FF/2010 conform Legii nr. 247/2005, atribuția de a acorda despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată aparține A.N.R.P.

În ceea ce privește solicitarea de evaluare a Dispoziției cu nr. 2106 din 19 octombrie 2007 din Dosar nr. 33340/ CC, a arătat pârâta că în cauza de față a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură iar etapa evaluării este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D. Conform art. 2 din aceeași decizie în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete vor fi trimise la evaluare. În cazul reclamantului, a precizat pârâta, ulterior efectuării raportului de evaluare, Comisia centrală va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinările formulate de cele două pârâte. Instanța, în temeiul art. 137 C. proc. civ., s-a pronunțat cu prioritate cu privire la excepțiile invocate de către pârâte: Referitor la excepția lipsei competenței materiale în soluționarea capetelor de cerere privitoare la obligarea Comisiei județene să rectifice Titlul de proprietate emis pentru 7 ha teren în comuna Horia conform actelor care au stat la baza rectificării titlului de proprietate emis în comuna Săbăoani; obligarea Comisiei Locale Tămășeni să execute art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 890; să solicite Comisiei județene rectificarea Titlului de proprietate emis pentru comuna Horia, instanța a reținut: Potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar (republicată) este competentă să soluționeze plângerile împotriva hotărârii comisiei județene, judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.

Aceste dispoziții se aplică prin analogie și în situația acțiunilor în anularea titlurilor de proprietate emise de comisiile județene ori în cazul litigiilor ce decurg din dispozițiile Legii nr. 18/1991. Instanța a pus în discuție atât excepția lipsei competenței materiale a Curții de apel Bacău, privitoare la aceste capete de cerere, cât și disjungerea acestor capete de cerere, în vederea trimiterii spre soluționare judecătoriei competente. Având în vedere dispozițiile legale invocate și considerentele reținute, a fost admisă excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel și în baza art. 165 C. proc. civ. să se disjungă capetele de cerere menționate mai sus în favoarea Judecătoriei Roman.

Cu privire la excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile invocată cu privire la modificarea Dispoziției nr. 2106 din 19 octombrie 2007, instanța a admis-o deoarece nu s-a făcut dovada că anterior adresării instanței, reclamantul a formulat o astfel de solicitare de la Comisia locală Tămășeni. Conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

La dosar nu se regăsește dovada că reclamantul anterior adresării instanței cu această cerere a formulat o cerere la Comisia locală Tămășeni prin care a solicitat modificarea Dispoziției nr. 2106 din 19 octombrie 2007. Având în vedere că a fost admisă excepția inadmisibilității acestei cereri, nu s-a mai impus a fi cercetată excepția lipsei interesului legitim în formularea cererii și nici cea a tardivității. Cât privește capătul de cerere privind modificarea adresei lui M.M. din Ordinul nr. 40 din 25 februarie 2008 emis de Instituția Prefectului – Județul Neamț, nu poate fi obligată Comisia locală Tămășeni să efectueze această operațiune, deoarece nu este emitenta actului respectiv, solicitarea reclamantului fiind nefondată.

Privitor la obligarea Comisiei județene să transmită Comisiei centrale documentele care au stat la baza aprobării din H.G. 7006 din 27 iunie 2008, instanța a reținut că documentația a fost trimisă, în baza acesteia eliberându-se Titlul de proprietate din 19 mai 2009 (fila 62 dosar) pentru 7 ha teren pe raza comunei Horia, aspect reținut din Sentința civilă nr. 12 din 1 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău (fila 47 dosar). Așa cum se reține și în sentința sus menționată, reclamantul este nemulțumit de amplasament, situație față de care tot prin prezenta acțiune a solicitat și rectificarea acestui titlu de proprietate, care se referă la aceeași suprafață de teren. Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de C.C.S.D.

referitoare la capătul de cerere privind evaluarea suprafeței de 7 ha teren, instanța a respins-o deoarece prin Sentința civilă nr. 12 din 1 februarie 2011 Curtea de Apel Bacău, nu s-a pronunțat pe fond, așa cum susține pârâta, ci a fost respinsă ca prematur formulată. Reclamantul este nemulțumit că pentru suprafața de 7 ha teren deținută de tatăl său în Comuna Tămășeni i s-a acordat aceeași suprafață de teren pe raza comunei Horia fiind eliberat titlul de proprietate din 19 mai 2009. Având în vedere că s-a eliberat titlu de proprietate nu se mai impune evaluarea suprafeței de teren, deoarece nu se află în situația acordării de despăgubiri pentru că nu i-a fost restituit imobilul în natură.

Deoarece terenul a fost restituit în natură prin eliberarea titlului de proprietate pentru o suprafață în echivalent, nu se mai poate relua analiza privind modalitatea de despăgubire, nemulțumirile reclamantului putând fi valorificate în cadrul acțiunii prin care a solicitat rectificarea titlurilor de proprietate. Prin urmare, acest capăt de cerere, urmează a fi respins, ca nefondat. Excepția lipsei calității procesuale a C.C.S.D. urmează a fi admisă pentru capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea acesteia la plata despăgubirilor din Dosarul nr. 18786/ FFCC. Potrivit dispozițiilor art. 13, alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală, are, în principal, următoarele atribuții: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi.

Potrivit dispozițiilor art. 14 1 și art. 3 din aceeași lege D.A.D.N. care funcționează în structura A.N.R.P., are ca atribuție principală a acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, conform prezentei legi. În cazul de față a fost emisă Decizia nr. 12392/FF/2010 și prin urmare obligația C.C.S.D. a fost îndeplinită, obligația pe care solicită reclamantul a-i fi impusă, nu este prevăzută de lege. Cât privește rectificările solicitate de către reclamant a fi făcute la Decizia nr. 12392/FF/2010, această cerere apare ca nefondată, în situația în care reclamantul nu a făcut dovada că ar fi depus anterior emiterii deciziei înscrisuri în sensul solicitării sale, că ar fi solicitat această rectificare și ne aflăm în situația unui refuz din partea emitentului deciziei.

Așa fiind, în lipsa unui refuz nejustificat, cererea reclamantului nu este fondată. Cu privire la evaluarea Dispoziției cu nr. 2106 din 19 octombrie 2007 din Dosar nr. 33340/ CC, pârâta C.C.S.D., a arătat în întâmpinare că au fost parcurse etapele transmiterii și înregistrării dosarelor, precum și cea a analizei privind legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, etapa evaluării fiind condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor. Reclamantul nu a invocat și nici nu a făcut dovada că nu a fost respectată ordinea de intrare în etapa evaluării raportat la data înregistrării dosarului, prin urmare nu s-a făcut dovada că ar exista un refuz din partea pârâtei C.C.S.D.

în evaluarea despăgubirilor ce îi revin. Cât privește capetele de cerere privind obligarea C.C.S.D. conform Legii nr. 544/2004 să anuleze toate susținerile nelegale în operațiunea de restituire a proprietăților și să rectifice Decizia nr. 7593/2010 conform Ordinului nr. 40/2008 al Prefecturii județului Neamț, urmează a fi respinse ca nefondate, reclamantul neprecizând care sunt susținerile nelegale, iar Dispozițiile Ordinului nr. 40/2008 au fost puse în aplicare tocmai prin analizarea dosarului de despăgubiri. Împotriva sentinței instanței de fond, reclamantul M.M. a formulat recurs, considerând-o netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului reclamantul a arătat în esență următoarele: - în mod greșit instanța de fond a declinat competența materială a soluționării unora din capetele de cerere formulate în cadrul acțiunii, în favoarea Judecătoriei Roman, în considerarea prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991; - nelegal s-a reținut în sentința recurată că nu a fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă în privința cererii de rectificare a Dispoziției nr. 2106 din 19 octombrie 2007; expedierea plângerii prealabile a fost demonstrată cu recipisa poștei, înscris depus la dosarul cauzei; - referitor la lipsa calității procesuale a C.C.S.D., a fost indicată împrejurarea că în cadrul acestei instituții funcționează Direcția de Control și Coordonare, structură ce are în sarcină controlul aplicării legislației din domeniul restituirii proprietăților funciare, astfel că trebuia să oblige comisia județeană să îndeplinească dispozițiile cuprinse în pct. 164 din H.G.

nr. 1095/2005, de trimitere la Secretariatul C.C.S.D. întreaga documentație care a stat la baza aprobării Hotărârii nr. 1 a Comisiei Comunale Tămășeni; - privitor la obligarea Comisiei județene să transmită Secretariatului Comisiei Centrale documentele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 7006 din 27 iunie 2008, instanța reține greșit că documentația a fost transmisă, pe de o parte, iar pe de altă parte că reclamantul nu se află în ipoteza acordării de despăgubiri, în condițiile în care i s-a atribuit o suprafață în echivalent, cu toate că, potrivit art. 9 alin. (3) din H.G.

nr. 890/2005 și art. 1 alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 compensarea foștilor proprietari se face cu o suprafață de teren echivalentă valoric, iar nu cu o suprafață în echivalent; - rectificarea Deciziei nr. 12393/FF/2010 se impune, Secretariatul Comisiei Centrale trebuind să restituie Primarului comunei Tămășeni dispoziția din 2007 pentru a fi modificată în sensul de a fi înlocuit M.G., decedat, cu M.V.; - Legea nr. 247/2005 și H.G. nr. 10958/2005 obligă comisia județeană să transmită Secretariatului General al C.C.S.D.

întreaga documentație în baza căreia a fost validată Hotărârea nr. 1 a Comisiei Comunale Tămășeni pentru a proceda la evaluarea terenului ce a fost luat și a celui acordat; este necesar ca Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, să admită recursul, să caseze sentința și să oblige Comisia Județeană să transmită dosarul; - în ceea ce privește cererea privind obligarea Comisiei Centrale să anuleze toate susținerile nelegale în operațiunea de restituire a proprietăților, respinsă de instanță pe motiv că nu au fost precizate care sunt aceste susțineri, este de observat că potrivit cererii de chemare în judecată critica formulată constă în aceea că evaluatorul nu a făcut aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în sensul neutilizării coeficientului de actualizare raportat la cursul leu/dolar pentru fiecare an, de la data preluării până la data plății.

Ulterior înregistrării recursului la instanța de fond, reclamantul M.M. a depus în completare, la 5 ianuarie 2012, un memoriu în care a indicat că în prezenta cauză prima instanță a decis contrar soluției din Dosarul nr. 4232/2009, dosar în care cererea de obligare a Comisiei Județene Neamț să transmită Secretariatului C.C.S.D. documentația care a stat la baza aprobării Hotărârii nr. 1 a Comisiei Comunale Tămășeni, a fost respinsă ca prematură; - în ședința din 15 decembrie 2011, dată la care s-a soluționat dosarul, s-a dat cuvântul părților doar pe excepțiile invocate de pârâți, instanța s-a pronunțat și pe fondul cauzei. Recursul este nefondat.

Examinând sentința recurată, Înalta Curte constată că reclamantul M.M., a formulat prin acțiunea în contencios administrativ, mai multe capete de cerere, iar trei dintre acestea – obligarea Comisiei Județene Neamț să rectifice titlul de proprietate pentru terenul în suprafață de 7 ha situat în comuna Horia, obligarea Comisiei locale Tămășeni să execute prevederile art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 890 și obligarea aceleiași comisii județene să rectifice titlul de proprietate pentru comuna Horia – au fost declinate spre competentă soluționare Judecătoriei Roman. În privința acestor capete de cerere, respectiv a modului în care au fost soluționate de prima instanță prin sentința recurată, urmează ca Înalta Curte să nu examineze criticile formulate de reclamantul M.M., în considerarea prevederilor art. 158 alin. (3) C. proc.

civ., dispoziții care prevăd în termeni imperativi și inderogabili că hotărârea judecătorească de declinare a competenței nu este supusă nici unei căi de atac. În acest sens, textul legal precitat stipulează următoarele: „Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.” Referitor la soluția instanței de fond de respingere a capătului de cerere care vizează obligarea C.C.S.D. la plata despăgubirilor din Dosarul nr. 18786/ FFCC, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, Înalta Curte constată că aceasta este corectă, criticile formulate nefiind fondate.

Conform prevederilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 Comisia Centrală a fost învestită cu atribuții în ceea ce privește emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, astfel cum rezultă neechivoc din art. 13 alin. (1), fără să îi incumbe vreo obligație în privința emiterii titlului de plată. Acordarea de despăgubiri, astfel cum au fost solicitate de reclamantul M.M., este atributul exclusiv al A.N.R.P., după cum rezultă din prevederile art. 13 1 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005: „A.N.R.P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.” De asemenea, în art. 2 lit. ș) din H.G.

nr. 1068/2007 se prevede că autoritatea mai sus amintită „acordă despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”. La rândul său, în art. 18 2 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se prevede că persoanele îndreptățite la despăgubiri, în situația în care au optat pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, vor primi despăgubiri în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare în contul A.N.R.P. Având ca reper dispozițiile legale precitate, rezultă cu evidență că doar A.N.R.P. a fost învestită cu atribuții în vederea emiterii titlului de plată, după ce C.C.S.D.

a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire, și, în consecință, doar A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește cererea privind acordarea despăgubirilor, iar nu C.C.S.D. Cum reclamantul M.M. nu a chemat în judecată A.N.R.P., corect a fost respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru lipsa calității procesuale pasive a C.C.S.D. Prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de modificare a Dispoziției nr. 2106 din 19 octombrie 2007 pe considerentul că nu a fost parcursă procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Soluția primei instanțe, constată instanța de control judiciar, este legală, în acord cu dispoziția legală amintită, în termenii art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ procedura prealabilă fiind reglementată în felul următor: „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.” Textul legal precitat, observă Înalta Curte, reglementează o procedură extrajudiciară cu caracter obligatoriu, în conformitate cu care persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act infralegislativ, anterior sesizării instanței de judecată trebuie să solicite autorității emitente sau autorității ierarhic superioare, retractarea sau reformarea actului.

Această procedură administrativă fie în forma recursului grațios, fie în cea a recursului ierarhic, este reglementată ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, neîndeplinirea acesteia având drept consecință respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată. În speță, prima instanță a constatat corect că exigența legală reglementată în art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu a fost satisfăcută. Recipisa poștei nu face dovada că reclamantul, anterior sesizării instanței de judecată, s-a adresat cu plângere prealabilă emitentului actului contestat, ci demonstrează doar că între părți s-a purtat o corespondență, ceea ce nu este suficient pentru a proba respectarea acestei condiții de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, având în vedere și dispozițiile cuprinse în art. 12 din Legea nr. 554/2004.

Acest din urmă text legal prevede printre altele că, atașat cererii de chemare în judecată, reclamantul va depune copia reclamației administrative, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică sau orice alt înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în ipoteza în care acestuia nu i s-a comunicat răspunsul la cererea sa, or, domnul M.M. nu s-a conformat unei astfel de cerințe. În ceea ce privește criticile vizând fondul cauzei, Înalta Curte constată că, de asemenea, nu pot fi primite.

Referitor la capătul de cerere ce vizează obligarea Comisiei Județene Neamț să transmită Comisiei Centrale documentele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 7006 din 27 iunie 2008, instanța de control constată, în acord cu judecătorul fondului, că dosarul administrativ a stat la baza validării Hotărârii nr. 1 a Comisiei Locale Tămășeni, în baza căreia i-au fost acordate reclamantului cele 7 ha în perimetrul comunei Horia (fila 62 dosar de fond). Cum imobilul respectiv i-a fost restituit în natură, în prezenta cauză nu se poate pune în discuție cenzurarea titlului de proprietate de către C.C.S.D., competentă, în condițiile prescrise în Capitolul V 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, după parcurgerea procedurilor administrative prevăzute în Capitolul V din același act normativ, să decidă exclusiv în privința despăgubirilor în bani cuvenite celor îndreptățiți, C.C.S.D.

stabilind cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005. Controlul de legalitate exercitat de C.C.S.D. se rezumă doar la a verifica soluțiile de respingere a cererilor de restituire a imobilelor în natură, după cum rezultă din prevederile alin. (4) al art. 16 din același act normativ. Cu alte cuvinte, orice pretenție a reclamantului în legătură cu suprafața de 7 ha atribuită pe raza comunei Horia este de competența instanței de drept comun, în speță, a Judecătoriei Roman, așa cum a decis prima instanță în cauza de față,în baza prevederilor Legii nr. 18/1991. Pentru aceleași considerente, nu se poate discuta în dosarul de față dacă restituirea suprafeței în discuție se realizează în echivalent sau în echivalent valoric și nici vreo altă modalitate de evaluare a unui imobil restituit în natură, așa cum este în discuție în această cauză, C.C.S.D.

neavând competențe în această materie. De asemenea, sunt neîntemeiate criticile referitoare la soluția de respingere a cererii de modificare a Deciziei nr. 12393/FF/2010. În ipoteza în care o persoană îndreptățită la despăgubiri, în baza Legii nr. 247/2005, a decedat, cum este cazul lui M.G., decizia emisă de C.C.S.D. nu devine nelegală din acest motiv. Moștenitorul unei persoane decedate, în speță M.V., își poate valorifica drepturile recunoscute de Legea nr. 247/2005 în baza și în condițiile prescrise de reglementările în materie succesorală, iar nu printr-o acțiune în contencios administrativ ce vizează un act infralegislativ al C.C.S.D.

Pe de altă parte, este de observat că, oricum, chiar dacă ar fi necesară intervenția instanței de contencios administrativ, protejarea unui interes legitim într-o astfel de situație poate fi urmărită doar de persoana în cauză, M.V., care este singura în măsură să reclame vătămarea sa personală prin decizia emisă de Comisia Centrală, iar nu de domnul M.M., care are aici calitatea de terț în raport de cererea ce vizează rectificarea Deciziei nr. 12393/FF/2010. Cererea privind obligarea Comisiei Centrale să anuleze toate susținerile nelegale în operațiunea de restituire a proprietăților a fost corect respinsă de instanța de fond.

Chiar dacă în cererea de chemare în judecată s-a învederat că acele susțineri nelegale reprezintă neaplicarea coeficientului de actualizare a sumei acordate cu titlu de despăgubiri, conform prevederilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, o astfel de afirmație trebuie probată, eventual cu o expertiză de specialitate, altfel o simplă susținere în acest sens nu poate avea ca rezultat anularea unui act administrativ. La fel, observă Înalta Curte, sunt neîntemeiate criticile privind hotărârea primei instanțe referitoare la Dispoziția nr. 2106 din 19 octombrie 2007. În această privință, Înalta Curte constată că C.C.S.D. a respectat dispozițiile legale din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în cadrul procedurii administrative fiind parcurse etapele reglementate în art. 16 din Capitolul V al actului normativ amintit, iar dosarul aferent Dispoziției nr. 2106/2007, înregistrat la C.C.S.D.

sub nr. 3340/ CC, a fost analizat, până la data pronunțării instanței de fond în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură, urmând ca etapa evaluării să se desfășoare cu respectarea Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale. Apoi, nu pot fi primite nici susținerile că hotărârea recurată este contrară unei alte hotărâri judecătorești (pronunțată în Dosarul nr. 4232/2009). În mod evident, în ipoteza în care o acțiune este apreciată de instanța de judecată ca fiind tardivă și este respinsă ca atare, iar demersul judiciar este reluat ulterior, în cazul tranșării pe fond a litigiului, instanța poate pronunța fie o soluție de admitere a acțiunii, fie de respingere, în funcție de rezultatul judecății.

În ceea ce privește Decizia nr. 7593 din 29 ianuarie 2010, reclamantul M.M. nu a invocat motive de nelegalitate a acestui act infralegislativ, care să conducă la modificarea acestuia în cadrul controlului judecătoresc exercitat în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum solicită, ci a semnalat doar consemnarea greșită a adresei domniei sale, or, aceste erori materiale se îndreaptă de chiar emitentul actului, în baza unei simple cereri, fără intervenția instanței de judecată. În fine, din practicaua hotărârii instanței de fond rezultă că judecătorul cauzei a acordat cuvântul părților litigante atât pe excepțiile invocate, cât și pe fond, astfel că nici sub acest aspect critica recurentului M.M.

nu este întemeiată. Față de cele ce preced, Înalta Curte constatând că recursul formulat de reclamantul M.M. este nefondat îl va respinge ca atare, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M. împotriva Sentinței nr. 231/2011 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2013.