ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 398/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 398/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 231 din 22 decembrie 2011,

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal:

- a respins excepția

autorității de lucru judecat invocată de C.C.S.D. referitoare la capătul de

cerere privind evaluarea suprafeței de 7 ha teren;

- a admis excepția

lipsei calității procesuale a C.C.S.D. pentru capătul de cerere prin care

reclamantul a solicitat obligarea acesteia la plata despăgubirilor din Dosarul nr.

18786/ FFCC și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere formulat

în contradictoriu cu C.C.S.D., ca fiind formulat împotriva unei persoane care

nu are calitate procesuală pasivă în cauză;

- a admis excepția

lipsei competenței materiale în soluționarea capetelor de cerere privitoare: la

obligarea Comisiei județene să rectifice titlul de proprietate emis pentru 7 ha

teren în comuna Horia, conform actelor care au stat la baza rectificării

titlului de proprietate emis în comuna Săbăoani; obligarea Comisiei Locale

Tămășeni să execute art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 890; să solicite Comisiei

județene rectificarea Titlului de proprietate emis pentru comuna Horia;

- a disjuns capetele

de cerere menționate mai sus și a declinat soluționarea acestora în favoarea

Judecătoriei Roman.

- a admis excepția inadmisibilității

pentru lipsa procedurii prealabile invocată cu privire la modificarea

Dispoziției nr. 2106 din 19 octombrie 2007 și a respins acest capăt de cerere

ca inadmisibil.

- a respins, ca

nefondate, capetele de cerere, din acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană

Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia

Comunală Tămășeni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor, și C.C.S.D., privind modificarea adresei lui M.M., din Ordinul nr.

40 din 25 februarie 2008 emis de Instituția Prefectului – Județul Neamț;

obligarea Comisiei Județene să transmită Comisiei centrale documentele care au

stat la baza aprobării din H.G. nr. 7006 din 27 iunie 2008; evaluarea

suprafeței de 7 ha teren; cererea privind rectificările Deciziei nr. 12392/FF/2010;

evaluarea Dispoziției cu nr. 2106 din 19 octombrie 2007 din Dosar nr. 33340/ CC,

de pârâta C.C.S.D.; capetele de cerere privind obligarea C.C.S.D. conform Legii

nr. 544/2004 să anuleze toate susținerile nelegale în operațiunea de restituire

a proprietăților și să rectifice Decizia nr. 7593/2010 conform Ordinului nr. 40/2008

al Prefecturii județului Neamț.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamantul M.M. a chemat în judecată: Comisia județeană Neamț,

Comisia Comunală Tămășeni și C.C.S.D., solicitând a se dispune:

- Obligarea Comisiei

județene să transmită Comisiei Centrale documentele care au stat la baza

aprobării Hotărârii nr. 7006 din 27 iunie 2008; să rectifice Titlul de

proprietate emis pentru 7 ha teren în comuna Horia conform actelor care au stat

la baza rectificării titlului de proprietate emis în comuna Săbăoani;

- Obligarea Comisiei

Locale Tămășeni să execute art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 890; să solicite

Comisiei județene rectificarea Titlului de proprietate emis pentru comuna

Horia; să modifice Dispoziția nr. 2106 din 19 octombrie 2007 trecând în locul

lui M.G. pe succesoarea sa M.V. să modifice adresa lui M.M.

- Obligarea C.C.S.D.

să dispună evaluarea suprafeței de 7 ha confiscată tatălui reclamantului în

anul 1950 și evaluarea suprafeței de teren în suprafață de 7 ha acordată în comuna Horia, județul Neamț, conform art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 890 în temeiul art.

IV din Legea nr. 247/2005; să dispună plata despăgubirilor din Dosarul nr. 18786/

FFCC, rectificând Decizia nr. 12392/ FF din 18 mai 2010 trecând în locul lui M.G.

pe moștenitoarea M.V., rectificând numele, rectificând titlul de despăgubire cu

adresa lui M.M., și numele M.V.; să dispună evaluarea Dispoziției nr. 2106

din 19 octombrie 2007 din Dosar nr. 33340/ CC; să fie obligată să anuleze

conform Legii nr. 554/2004 toate susținerile nelegale în operațiunea de

restituire a proprietăților; să rectifice Decizia nr. 7593 din 29 ianuarie 2010

conform Ordinului nr. 40 din 25 februarie 2008 al Prefecturii județului Neamț.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că a efectuat demersuri în sensul obținerii solicitărilor

menționate și în cererea de chemare în judecată, fără a obține un răspuns

favorabil, este nemulțumit reclamantul de faptul că la stabilirea

despăgubirilor ce i se cuvin pentru un imobil naționalizat s-a trecut uzura în

sarcina proprietarului și nu în sarcina statului care l-a utilizat.

De asemenea,

reclamantul este nemulțumit că în titlul de despăgubire nu au fost stabilite

cotele fiecărui moștenitor.

A depus la dosar

reclamantul Hotărârea din 7 februarie 2008; Ordinul din 25 februarie 2008;

cereri adresate Prefectului; răspunsuri ale Instituției Prefectului și

Guvernului României la memorii formulate; ale A.N.R.P.; acte de stare civilă;

copia titlului de Proprietate din 19 mai 2009; o procură specială; Hotărârea din

21 martie 2008; Decizia nr. 12392/ FF din 18 mai 2010; Decizia nr. 7593 din 29

ianuarie 2010; certificat de moștenitor; referat privind acordarea de

despăgubiri; dispoziția din 4 decembrie 2006.

Comisia Comunală Tămășeni

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei competenței

materiale a instanței în soluționarea capetelor de cerere referitoare la

rectificarea titlului de proprietate; referitor la solicitarea privind

modificarea Dispoziției din 19 octombrie 2007 această solicitare, a arătat

Comisia, este tardivă raportat la data emiterii actului și inadmisibilă

raportat la dispozițiile Legii nr. 554/2004 pentru lipsa procedurii prealabile

și a interesului legitim, din conținutul cererii de chemare în judecată

nerezultând interesul concretizat în dreptul subiectiv încălcat pe care îl

justifică sau reclamă solicitantul ceea ce conduce la respingerea acțiunii.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind modificarea adresei reclamantului, a susținut pârâta,

acest capăt de cerere este neîntemeiat, urmând a fi respins ca inadmisibil, deoarece

Comisia locală de fond funciar a comunei Tămășeni nu are astfel de competențe,

ceea ce conduce la lipsa calității procesuale a acesteia.

C.C.S.D., a formulat

de asemenea Întâmpinare prin care a invocat cu privire la capătul de cerere privind

evaluarea suprafeței de 7 ha teren acordată în comuna Horia, autoritatea de

lucru judecat, având în vedere că prin Sentința civilă nr. 12 din 1 februarie 2011

Curtea de apel Bacău, a respins ca nefondată acțiunea; cu privire la capătul de

cerere privind plata despăgubirilor în Dosarul de acordare a despăgubirilor

înregistrat la secretariatul C.C.S.D. cu nr. 18786/FFCC/2009, rectificând

totodată anumite date din decizia emisă în acest dosar s-a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive, deoarece C.C.S.D. are atribuții în ceea ce

privește emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, neavând

atribuții în sensul emiterii titlului de plată în baza acestei decizii.

C.C.S.D. și-a

îndeplinit atribuțiile cu privire la dosarul de acordare a despăgubirilor

întocmit în favoarea reclamantului, fiind emisă Decizia cu nr. 12392/FF/2010

conform Legii nr. 247/2005, atribuția de a acorda despăgubiri în numerar

persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată aparține A.N.R.P.

În ceea ce privește

solicitarea de evaluare a Dispoziției cu nr. 2106 din 19 octombrie 2007 din Dosar

nr. 33340/ CC, a arătat pârâta că în cauza de față a fost parcursă etapa

transmiterii și înregistrării dosarelor, dosarul a fost analizat în privința

legalității respingerii cererii de restituire în natură iar etapa evaluării

este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum

s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D.

Conform art. 2 din

aceeași decizie în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate

a fi complete vor fi trimise la evaluare.

În cazul

reclamantului, a precizat pârâta, ulterior efectuării raportului de evaluare,

Comisia centrală va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Reclamantul a

formulat răspuns la întâmpinările formulate de cele două pârâte.

Instanța, în temeiul art.

137 C. proc. civ., s-a pronunțat cu prioritate cu privire la excepțiile

invocate de către pârâte:

Referitor la excepția

lipsei competenței materiale în soluționarea capetelor de cerere privitoare la

obligarea Comisiei județene să rectifice Titlul de proprietate emis pentru 7 ha teren în comuna Horia conform actelor care au stat la baza rectificării titlului de proprietate

emis în comuna Săbăoani; obligarea Comisiei Locale Tămășeni să execute art. 9 alin.

(3) din O.G. nr. 890; să solicite Comisiei județene rectificarea Titlului de

proprietate emis pentru comuna Horia, instanța a reținut:

Potrivit art. 53 alin.

(2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar (republicată) este competentă să

soluționeze plângerile împotriva hotărârii comisiei județene, judecătoria în a

cărei rază teritorială este situat terenul. Aceste dispoziții se aplică prin

analogie și în situația acțiunilor în anularea titlurilor de proprietate emise

de comisiile județene ori în cazul litigiilor ce decurg din dispozițiile Legii nr.

18/1991.

Instanța a pus în

discuție atât excepția lipsei competenței materiale a Curții de apel Bacău,

privitoare la aceste capete de cerere, cât și disjungerea acestor capete de

cerere, în vederea trimiterii spre soluționare judecătoriei competente.

Având în vedere

dispozițiile legale invocate și considerentele reținute, a fost admisă excepția

lipsei competenței materiale a Curții de Apel și în baza art. 165 C. proc. civ.

să se disjungă capetele de cerere menționate mai sus în favoarea Judecătoriei

Roman.

Cu privire la

excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile invocată cu

privire la modificarea Dispoziției nr. 2106 din 19 octombrie 2007, instanța a

admis-o deoarece nu s-a făcut dovada că anterior adresării instanței,

reclamantul a formulat o astfel de solicitare de la Comisia locală Tămășeni.

Conform dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității

ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

La dosar nu se

regăsește dovada că reclamantul anterior adresării instanței cu această cerere

a formulat o cerere la Comisia locală Tămășeni prin care a solicitat

modificarea Dispoziției nr. 2106 din 19 octombrie 2007.

Având în vedere că a fost

admisă excepția inadmisibilității acestei cereri, nu s-a mai impus a fi

cercetată excepția lipsei interesului legitim în formularea cererii și nici cea

a tardivității.

Cât privește capătul

de cerere privind modificarea adresei lui M.M. din Ordinul nr. 40 din 25

februarie 2008 emis de Instituția Prefectului – Județul Neamț, nu poate fi

obligată Comisia locală Tămășeni să efectueze această operațiune, deoarece nu

este emitenta actului respectiv, solicitarea reclamantului fiind nefondată.

Privitor la obligarea

Comisiei județene să transmită Comisiei centrale documentele care au stat la

baza aprobării din H.G. 7006 din 27 iunie 2008, instanța a reținut că

documentația a fost trimisă, în baza acesteia eliberându-se Titlul de

proprietate din 19 mai 2009 (fila 62 dosar) pentru 7 ha teren pe raza comunei Horia, aspect reținut din Sentința civilă nr. 12 din 1 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău (fila 47 dosar).

Așa cum se reține și

în sentința sus menționată, reclamantul este nemulțumit de amplasament,

situație față de care tot prin prezenta acțiune a solicitat și rectificarea

acestui titlu de proprietate, care se referă la aceeași suprafață de teren.

Referitor la excepția

autorității de lucru judecat invocată de C.C.S.D. referitoare la capătul de

cerere privind evaluarea suprafeței de 7 ha teren, instanța a respins-o deoarece prin Sentința civilă nr. 12 din 1 februarie 2011 Curtea de Apel Bacău, nu

s-a pronunțat pe fond, așa cum susține pârâta, ci a fost respinsă ca prematur

formulată.

Reclamantul este

nemulțumit că pentru suprafața de 7 ha teren deținută de tatăl său în Comuna

Tămășeni i s-a acordat aceeași suprafață de teren pe raza comunei Horia fiind

eliberat titlul de proprietate din 19 mai 2009.

Având în vedere că

s-a eliberat titlu de proprietate nu se mai impune evaluarea suprafeței de

teren, deoarece nu se află în situația acordării de despăgubiri pentru că nu i-a

fost restituit imobilul în natură.

Deoarece terenul a

fost restituit în natură prin eliberarea titlului de proprietate pentru o

suprafață în echivalent, nu se mai poate relua analiza privind modalitatea de

despăgubire, nemulțumirile reclamantului putând fi valorificate în cadrul

acțiunii prin care a solicitat rectificarea titlurilor de proprietate.

Prin urmare, acest

capăt de cerere, urmează a fi respins, ca nefondat.

Excepția lipsei

calității procesuale a C.C.S.D. urmează a fi admisă pentru capătul de cerere

prin care reclamantul a solicitat obligarea acesteia la plata despăgubirilor

din Dosarul nr. 18786/ FFCC.

Potrivit

dispozițiilor art. 13, alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia

Centrală, are, în principal, următoarele atribuții: dispune emiterea deciziilor

referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; ia alte măsuri legale,

necesare aplicării prezentei legi.

Potrivit

dispozițiilor art. 14

1

și art. 3 din aceeași lege D.A.D.N. care

funcționează în structura A.N.R.P., are ca atribuție principală a acordarea de

despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de

plată, conform prezentei legi.

În cazul de față a

fost emisă Decizia nr. 12392/FF/2010 și prin urmare obligația

C.C.S.D. a fost

îndeplinită, obligația pe care solicită reclamantul a-i fi impusă, nu este

prevăzută de lege.

Cât privește

rectificările solicitate de către reclamant a fi făcute la Decizia nr. 12392/FF/2010, această cerere apare ca nefondată, în situația în care reclamantul

nu a făcut dovada că ar fi depus anterior emiterii deciziei înscrisuri în sensul

solicitării sale, că ar fi solicitat această rectificare și ne aflăm în

situația unui refuz din partea emitentului deciziei.

Așa fiind, în lipsa

unui refuz nejustificat, cererea reclamantului nu este fondată.

Cu privire la

evaluarea Dispoziției cu nr. 2106 din 19 octombrie 2007 din Dosar nr. 33340/ CC,

pârâta C.C.S.D., a arătat în întâmpinare că au fost parcurse etapele

transmiterii și înregistrării dosarelor, precum și cea a analizei privind

legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, etapa evaluării fiind

condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor.

Reclamantul nu a

invocat și nici nu a făcut dovada că nu a fost respectată ordinea de intrare în

etapa evaluării raportat la data înregistrării dosarului, prin urmare nu s-a făcut

dovada că ar exista un refuz din partea pârâtei C.C.S.D. în evaluarea

despăgubirilor ce îi revin.

Cât privește capetele

de cerere privind obligarea C.C.S.D. conform Legii nr. 544/2004 să anuleze

toate susținerile nelegale în operațiunea de restituire a proprietăților și să

rectifice Decizia nr. 7593/2010 conform Ordinului nr. 40/2008 al Prefecturii

județului Neamț, urmează a fi respinse ca nefondate, reclamantul neprecizând

care sunt susținerile nelegale, iar Dispozițiile Ordinului nr. 40/2008 au fost puse

în aplicare tocmai prin analizarea dosarului de despăgubiri.

Împotriva sentinței

instanței de fond, reclamantul M.M. a formulat recurs, considerând-o

netemeinică și nelegală.

În motivarea

recursului reclamantul a arătat în esență următoarele:

- în mod greșit instanța

de fond a declinat competența materială a soluționării unora din capetele de

cerere formulate în cadrul acțiunii, în favoarea Judecătoriei Roman, în

considerarea prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991;

- nelegal s-a reținut

în sentința recurată că nu a fost îndeplinită procedura administrativă

prealabilă în privința cererii de rectificare a Dispoziției nr. 2106 din 19

octombrie 2007; expedierea plângerii prealabile a fost demonstrată cu recipisa

poștei, înscris depus la dosarul cauzei;

- referitor la lipsa

calității procesuale a C.C.S.D., a fost indicată împrejurarea că în cadrul acestei

instituții funcționează Direcția de Control și Coordonare, structură ce are în sarcină

controlul aplicării legislației din domeniul restituirii proprietăților

funciare, astfel că trebuia să oblige comisia județeană să îndeplinească

dispozițiile cuprinse în pct. 164 din H.G. nr. 1095/2005, de trimitere la

Secretariatul C.C.S.D. întreaga documentație care a stat la baza aprobării Hotărârii

nr. 1 a Comisiei Comunale Tămășeni;

- privitor la

obligarea Comisiei județene să transmită Secretariatului Comisiei Centrale

documentele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 7006 din 27 iunie 2008,

instanța reține greșit că documentația a fost transmisă, pe de o parte, iar pe

de altă parte că reclamantul nu se află în ipoteza acordării de despăgubiri, în

condițiile în care i s-a atribuit o suprafață în echivalent, cu toate că,

potrivit art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 890/2005 și art. 1 alin. (3) din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005 compensarea foștilor proprietari se face cu o suprafață

de teren echivalentă valoric, iar nu cu o suprafață în echivalent;

- rectificarea

Deciziei nr. 12393/FF/2010 se impune, Secretariatul Comisiei Centrale trebuind

să restituie Primarului comunei Tămășeni dispoziția din 2007 pentru a fi

modificată în sensul de a fi înlocuit M.G., decedat, cu M.V.;

- Legea nr. 247/2005

și H.G. nr. 10958/2005 obligă comisia județeană să transmită Secretariatului

General al C.C.S.D. întreaga documentație în baza căreia a fost validată Hotărârea

nr. 1 a Comisiei Comunale Tămășeni pentru a proceda la evaluarea terenului ce a

fost luat și a celui acordat; este necesar ca Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, să admită recursul, să

caseze sentința și să oblige Comisia Județeană să transmită dosarul;

- în ceea ce privește

cererea privind obligarea Comisiei Centrale să anuleze toate susținerile nelegale

în operațiunea de restituire a proprietăților, respinsă de instanță pe motiv că

nu au fost precizate care sunt aceste susțineri, este de observat că potrivit

cererii de chemare în judecată critica formulată constă în aceea că evaluatorul

nu a făcut aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în sensul neutilizării

coeficientului de actualizare raportat la cursul leu/dolar pentru fiecare an,

de la data preluării până la data plății.

Ulterior

înregistrării recursului la instanța de fond, reclamantul M.M. a depus în

completare, la 5 ianuarie 2012, un memoriu în care a indicat că în prezenta

cauză prima instanță a decis contrar soluției din Dosarul nr. 4232/2009, dosar în

care cererea de obligare a Comisiei Județene Neamț să transmită Secretariatului

C.C.S.D. documentația care a stat la baza aprobării Hotărârii nr. 1 a Comisiei

Comunale Tămășeni, a fost respinsă ca prematură;

- în ședința din 15

decembrie 2011, dată la care s-a soluționat dosarul, s-a dat cuvântul părților

doar pe excepțiile invocate de pârâți, instanța s-a pronunțat și pe fondul cauzei.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința recurată,

Înalta Curte constată că reclamantul M.M., a formulat prin acțiunea în

contencios administrativ, mai multe capete de cerere, iar trei dintre acestea –

obligarea Comisiei Județene Neamț să rectifice titlul de proprietate pentru terenul

în suprafață de 7 ha situat în comuna Horia, obligarea Comisiei locale Tămășeni

să execute prevederile art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 890 și obligarea aceleiași

comisii județene să rectifice titlul de proprietate pentru comuna Horia – au fost

declinate spre competentă soluționare Judecătoriei Roman.

În privința acestor capete

de cerere, respectiv a modului în care au fost soluționate de prima instanță prin

sentința recurată, urmează ca Înalta Curte să nu examineze criticile formulate

de reclamantul M.M., în considerarea prevederilor art. 158 alin. (3) C. proc.

civ., dispoziții care prevăd în termeni imperativi și inderogabili că hotărârea

judecătorească de declinare a competenței nu este supusă nici unei căi de atac.

În acest sens, textul

legal precitat stipulează următoarele:

„Dacă instanța se

declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul

fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu

activitate jurisdicțională competent.”

Referitor la soluția

instanței de fond de respingere a capătului de cerere care vizează obligarea C.C.S.D.

la plata despăgubirilor din Dosarul nr. 18786/ FFCC, pentru lipsa calității procesuale

pasive a pârâtei, Înalta Curte constată că aceasta este corectă, criticile formulate

nefiind fondate.

Conform prevederilor cuprinse

în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 Comisia Centrală a fost învestită cu atribuții

în ceea ce privește emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

astfel cum rezultă neechivoc din art. 13 alin. (1), fără să îi incumbe vreo

obligație în privința emiterii titlului de plată.

Acordarea de

despăgubiri, astfel cum au fost solicitate de reclamantul M.M., este atributul

exclusiv al A.N.R.P., după cum rezultă din prevederile art. 13

1

ale

Titlului VII din Legea nr. 247/2005:

„A.N.R.P. coordonează

procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte

normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei

legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie,

realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.”

De asemenea, în art. 2

lit. ș) din H.G. nr. 1068/2007 se prevede că autoritatea mai sus amintită „acordă

despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de

plată, în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea

procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv”.

La rândul său, în art.

18

2

lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se prevede că

persoanele îndreptățite la despăgubiri, în situația în care au optat pentru primirea

exclusiv de despăgubiri în numerar, vor primi despăgubiri în termen de 15 zile de

la existența disponibilităților financiare în contul A.N.R.P.

Având ca reper dispozițiile

legale precitate, rezultă cu evidență că doar A.N.R.P. a fost învestită cu

atribuții în vederea emiterii titlului de plată, după ce C.C.S.D. a emis

decizia reprezentând titlul de despăgubire, și, în consecință, doar A.N.R.P. are

calitate procesuală pasivă în ceea ce privește cererea privind acordarea despăgubirilor,

iar nu C.C.S.D. Cum reclamantul M.M. nu a chemat în judecată A.N.R.P., corect a

fost respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru lipsa

calității procesuale pasive a C.C.S.D.

Prima instanță a

respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de modificare a Dispoziției nr. 2106

din 19 octombrie 2007 pe considerentul că nu a fost parcursă procedura

administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Soluția primei

instanțe, constată instanța de control judiciar, este legală, în acord cu dispoziția

legală amintită, în termenii art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ procedura prealabilă fiind reglementată în felul următor:

„Înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act

administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau

autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile

de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”

Textul legal

precitat, observă Înalta Curte, reglementează o procedură extrajudiciară cu

caracter obligatoriu, în conformitate cu care persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act

infralegislativ, anterior sesizării instanței de judecată trebuie să solicite

autorității emitente sau autorității ierarhic superioare, retractarea sau

reformarea actului.

Această procedură

administrativă fie în forma recursului grațios, fie în cea a recursului

ierarhic, este reglementată ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în

contencios administrativ, neîndeplinirea acesteia având drept consecință

respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată.

În speță, prima

instanță a constatat corect că exigența legală reglementată în art. 7 din Legea

nr. 554/2004 nu a fost satisfăcută. Recipisa poștei nu face dovada că

reclamantul, anterior sesizării instanței de judecată, s-a adresat cu plângere

prealabilă emitentului actului contestat, ci demonstrează doar că între părți

s-a purtat o corespondență, ceea ce nu este suficient pentru a proba respectarea

acestei condiții de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ,

având în vedere și dispozițiile cuprinse în art. 12 din Legea nr. 554/2004.

Acest din urmă text legal prevede printre altele că, atașat cererii de chemare

în judecată, reclamantul va depune copia reclamației administrative,

certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică sau orice

alt înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în ipoteza în

care acestuia nu i s-a comunicat răspunsul la cererea sa, or, domnul M.M. nu

s-a conformat unei astfel de cerințe.

În ceea ce privește criticile

vizând fondul cauzei, Înalta Curte constată că, de asemenea, nu pot fi primite.

Referitor la capătul

de cerere ce vizează obligarea Comisiei Județene Neamț să transmită Comisiei Centrale

documentele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 7006 din 27 iunie 2008,

instanța de control constată, în acord cu judecătorul fondului, că dosarul administrativ

a stat la baza validării Hotărârii nr. 1 a Comisiei Locale Tămășeni, în baza căreia

i-au fost acordate reclamantului cele 7 ha în perimetrul comunei Horia (fila 62

dosar de fond).

Cum imobilul

respectiv i-a fost restituit în natură, în prezenta cauză nu se poate pune în

discuție cenzurarea titlului de proprietate de către C.C.S.D., competentă, în

condițiile prescrise în Capitolul V

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

după parcurgerea procedurilor administrative prevăzute în Capitolul V din

același act normativ, să decidă exclusiv în privința despăgubirilor în bani

cuvenite celor îndreptățiți, C.C.S.D. stabilind cuantumul despăgubirilor în

limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, conform art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 247/2005. Controlul de legalitate exercitat de C.C.S.D. se

rezumă doar la a verifica soluțiile de respingere a cererilor de restituire a

imobilelor în natură, după cum rezultă din prevederile alin. (4) al art. 16 din

același act normativ.

Cu alte cuvinte,

orice pretenție a reclamantului în legătură cu suprafața de 7 ha atribuită pe

raza comunei Horia este de competența instanței de drept comun, în speță, a

Judecătoriei Roman, așa cum a decis prima instanță în cauza de față,în baza

prevederilor Legii nr. 18/1991.

Pentru aceleași

considerente, nu se poate discuta în dosarul de față dacă restituirea

suprafeței în discuție se realizează în echivalent sau în echivalent valoric și

nici vreo altă modalitate de evaluare a unui imobil restituit în natură, așa

cum este în discuție în această cauză, C.C.S.D. neavând competențe în această

materie.

De asemenea, sunt neîntemeiate

criticile referitoare la soluția de respingere a cererii de modificare a

Deciziei nr. 12393/FF/2010.

În ipoteza în care o

persoană îndreptățită la despăgubiri, în baza Legii nr. 247/2005, a decedat,

cum este cazul lui M.G., decizia emisă de C.C.S.D. nu devine nelegală din acest

motiv. Moștenitorul unei persoane decedate, în speță M.V., își poate valorifica

drepturile recunoscute de Legea nr. 247/2005 în baza și în condițiile prescrise

de reglementările în materie succesorală, iar nu printr-o acțiune în contencios

administrativ ce vizează un act infralegislativ al C.C.S.D. Pe de altă parte,

este de observat că, oricum, chiar dacă ar fi necesară intervenția instanței de

contencios administrativ, protejarea unui interes legitim într-o astfel de

situație poate fi urmărită doar de persoana în cauză, M.V., care este singura în

măsură să reclame vătămarea sa personală prin decizia emisă de Comisia

Centrală, iar nu de domnul M.M., care are aici calitatea de terț în raport de

cererea ce vizează rectificarea Deciziei nr. 12393/FF/2010.

Cererea privind

obligarea Comisiei Centrale să anuleze toate susținerile nelegale în operațiunea

de restituire a proprietăților a fost corect respinsă de instanța de fond.

Chiar dacă în cererea de chemare în judecată s-a învederat că acele susțineri nelegale

reprezintă neaplicarea coeficientului de actualizare a sumei acordate cu titlu

de despăgubiri, conform prevederilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, o astfel

de afirmație trebuie probată, eventual cu o expertiză de specialitate, altfel o

simplă susținere în acest sens nu poate avea ca rezultat anularea unui act

administrativ.

La fel, observă

Înalta Curte, sunt neîntemeiate criticile privind hotărârea primei instanțe

referitoare la Dispoziția nr. 2106 din 19 octombrie 2007. În această privință, Înalta

Curte constată că C.C.S.D. a respectat dispozițiile legale din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005, în cadrul procedurii administrative fiind parcurse etapele

reglementate în art. 16 din Capitolul V al actului normativ amintit, iar dosarul

aferent Dispoziției nr. 2106/2007, înregistrat la C.C.S.D. sub nr. 3340/ CC, a

fost analizat, până la data pronunțării instanței de fond în privința legalității

respingerii cererii de restituire în natură, urmând ca etapa evaluării să se

desfășoare cu respectarea Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei

Centrale.

Apoi, nu pot fi primite

nici susținerile că hotărârea recurată este contrară unei alte hotărâri

judecătorești (pronunțată în Dosarul nr. 4232/2009). În mod evident, în ipoteza

în care o acțiune este apreciată de instanța de judecată ca fiind tardivă și

este respinsă ca atare, iar demersul judiciar este reluat ulterior, în cazul tranșării

pe fond a litigiului, instanța poate pronunța fie o soluție de admitere a

acțiunii, fie de respingere, în funcție de rezultatul judecății.

În ceea ce privește

Decizia nr. 7593 din 29 ianuarie 2010, reclamantul M.M. nu a invocat motive de

nelegalitate a acestui act infralegislativ, care să conducă la modificarea acestuia

în cadrul controlului judecătoresc exercitat în baza Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004, astfel cum solicită, ci a semnalat doar consemnarea greșită a

adresei domniei sale, or, aceste erori materiale se îndreaptă de chiar emitentul

actului, în baza unei simple cereri, fără intervenția instanței de judecată.

În fine, din

practicaua hotărârii instanței de fond rezultă că judecătorul cauzei a acordat cuvântul

părților litigante atât pe excepțiile invocate, cât și pe fond, astfel că nici sub

acest aspect critica recurentului M.M. nu este întemeiată.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte constatând că recursul formulat de reclamantul M.M. este

nefondat îl va respinge ca atare, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.M. împotriva Sentinței nr. 231/2011 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2013.