ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1963/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 17 din 28 ianuarie

2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara C.E.C. împotriva

Ordonanței din 05 octombrie 2009 dispusă în Dosarul nr. 633/P/2009 de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a Rezoluției din 12 noiembrie 2009

dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanța în Dosarul nr. 395/II/2/2009, de respingere a plângerii formulate

împotriva Ordonanței din 05 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 633/P/2009 de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petiționara a fost obligată la plata sumei de 300 RON,

reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea de Apel Constanța a reținut că la data de 30 iulie

2009, petiționara C.E.C. a formulat plângere penală, în numele său personal și

al mamei sale, numita M.A., împotriva notarului public J.B. pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 C. pen. și a numiților V.P.P., I.V.A. și I.I.A. pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (3) C.

pen.

S-a susținut în

plângerea formulată că la data de 17 iunie 2008 s-a perfectat la notarul public

J.B. actul de vânzare-cumpărare prin care numiții V.P.P., V.G., I.V.A. și

I.I.A., în calitate de vânzători, au vândut numitei M.A. suprafața indiviză de

teren de 629 mp, teren situat în comuna Valu lui Traian, str. A., în aceeași zi

realizându-se la același notar și partajul voluntar, conform Încheierii de

autentificare nr. 1807 din 17 iunie 2008, prin care numita M.A. lua în deplină

proprietate și posesie terenul ce a făcut obiectul actului de

vânzare-cumpărare, iar ulterior, cu ocazia soluționării cererii privind avizul

de la E.N.E.L. pentru edificarea unei construcții, numita M.A. a aflat că pe

teren este amplasat un stâlp de curent electric.

Astfel, petiționara

s-a arătat nemulțumită de faptul că notarul public nu a verificat în momentul

încheierii actului toate documentele și nu a solicitat certificatul de

urbanism, iar în privința vânzătorilor, a apreciat că aceștia au indus-o în

eroare pe numita M.A. cu privire la existența pe teren a unui stâlp de

electricitate, care o împiedică pe aceasta să realizeze construcția pentru care

a încheiat actul de vânzare-cumpărare.

Prin Ordonanța din 5

octombrie 2009 dispusă în Dosarul nr. 633/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

notarul public J.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu

prevăzute de art. 246 C. pen., precum și disjungerea cauzei față de numiții

V.P.P., I.V.A. și I.I.A., în vederea continuării cercetărilor privind

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen.

S-a stabilit că în

sarcina notarului public nu se poate reține săvârșirea infracțiunii reclamate

întrucât fapta nu există, evidențiindu-se că, potrivit dispozițiilor legale în

materie, certificatul de urbanism este obligatoriu pentru adjudecarea prin

licitație a lucrărilor de proiectare și de execuție a lucrărilor publice,

pentru întocmirea documentațiilor cadastrale de comasare (alipire), dezmembrare

a bunurilor imobile.

Împotriva acestei

ordonanțe, petiționara a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Constanța, aceasta fiind respinsă prin Rezoluția nr.

395/II/2/2009 din data de 12 noiembrie 2009, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune

astfel, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța

a reținut din actele premergătoare începerii urmăririi penale că încheierea

actului s-a realizat avându-se în vedere toate actele de proprietate prezentate

de către părți, cât și alte documente respectiv întabulare, cadastru,

certificat fiscal, extras de carte funciară și acte de identitate, necesare

încheierii actului notarial.

S-a apreciat că

plângerea este nefondată întrucât, pe de o parte, din actul de

vânzare-cumpărare încheiat rezultă că terenul pe care urma să îl cumpere numita

M.A. a fost vizionat personal de către aceasta și că ar cunoaște starea de fapt

a terenului, iar pe de altă parte, din actele prezentate notarului și

obligatorii pentru încheierea actului, nu rezultă amplasarea, existența unui

stâlp de curent electric.

Conform dispozițiilor

art. 278

1

C. proc. pen., petiționara s-a adresat cu plângere

instanței competente să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel

Constanța.

Prin Sentința penală nr. 17 din 28 ianuarie 2010,

instanța de fond a respins plângerea, ca nefondată, apreciind că soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă față de notarul public J.B. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen. este

temeinică și legală.

S-a reținut în

motivarea soluției că actele de cadastru au fost întocmite de către persoane

autorizate, în condițiile legii, au primit avizele necesare și poartă

ștampilele și semnăturile necesare, astfel încât în mod legal notarul public

le-a luat în considerare la perfectarea celor două contracte de

vânzare-cumpărare.

Totodată, s-a

constatat că nici din certificatul de urbanism nu rezultă prezența unui stâlp

de electricitate pe terenul proprietatea numitei M.A. care, de altfel, a și

vizionat terenul respectiv.

Împotriva sentinței

penale sus-menționate, în termen legal a declarat recurs petiționara C.E.C.,

reiterând criticile din plângerea adresată instanței de fond.

Examinând recursul

declarat de petiționară sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond a constatat că situația de fapt

reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta

cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitatea desfășurată de

intimată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reclamate prin

plângerea penală.

Curtea reține că

notarul public nu are ca sarcină verificarea realității conținutului actelor ce

îi sunt prezentate, corespondența acestora cu realitatea faptei, câtă vreme

acestea îndeplinesc condițiile de formă și de fond stipulate prin dispoziții

legale. Așadar, nu intră în atribuțiile notarului public verificarea, pe teren,

a situației prezentate în actele necesare autentificării.

Ca atare, în speța de

față, nu au fost identificate indicii sau împrejurări care să poată forma

convingerea organului de urmărire penale că se impune începerea urmăririi

penale, prin activitatea sa intimata B.J. nesituându-se în sfera ilicitului

penal, neaducând atingere intereselor legale ale petiționarei.

Înalta Curte, în baza

propriului examen, în contextul cauzei, constată că s-a făcut o corectă

evaluare a actelor premergătoare efectuate, care în mod just au fost menținute,

rezoluțiile date de procurori fiind motivate în fapt și în drept și, ulterior,

corect analizate de către prima instanță, așa încât criticile formulate de

recurentă nu sunt întemeiate.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

notarul public J.B., instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și

legală.

Pe cale de

consecință, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat de petiționară va fi respins ca nefondat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Totodată, recurenta petiționară va fi obligată la

plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata B.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara C.E.C. împotriva Sentinței penale

nr. 17 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat și,

respectiv 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata B.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2010.