ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1963/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 17 din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara C.E.C. împotriva Ordonanței din 05 octombrie 2009 dispusă în Dosarul nr. 633/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a Rezoluției din 12 noiembrie 2009 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 395/II/2/2009, de respingere a plângerii formulate împotriva Ordonanței din 05 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 633/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara a fost obligată la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Constanța a reținut că la data de 30 iulie 2009, petiționara C.E.C. a formulat plângere penală, în numele său personal și al mamei sale, numita M.A., împotriva notarului public J.B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și a numiților V.P.P., I.V.A. și I.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. S-a susținut în plângerea formulată că la data de 17 iunie 2008 s-a perfectat la notarul public J.B.

actul de vânzare-cumpărare prin care numiții V.P.P., V.G., I.V.A. și I.I.A., în calitate de vânzători, au vândut numitei M.A. suprafața indiviză de teren de 629 mp, teren situat în comuna Valu lui Traian, str. A., în aceeași zi realizându-se la același notar și partajul voluntar, conform Încheierii de autentificare nr. 1807 din 17 iunie 2008, prin care numita M.A. lua în deplină proprietate și posesie terenul ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare, iar ulterior, cu ocazia soluționării cererii privind avizul de la E.N.E.L. pentru edificarea unei construcții, numita M.A. a aflat că pe teren este amplasat un stâlp de curent electric. Astfel, petiționara s-a arătat nemulțumită de faptul că notarul public nu a verificat în momentul încheierii actului toate documentele și nu a solicitat certificatul de urbanism, iar în privința vânzătorilor, a apreciat că aceștia au indus-o în eroare pe numita M.A.

cu privire la existența pe teren a unui stâlp de electricitate, care o împiedică pe aceasta să realizeze construcția pentru care a încheiat actul de vânzare-cumpărare. Prin Ordonanța din 5 octombrie 2009 dispusă în Dosarul nr. 633/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public J.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen., precum și disjungerea cauzei față de numiții V.P.P., I.V.A. și I.I.A., în vederea continuării cercetărilor privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen.

S-a stabilit că în sarcina notarului public nu se poate reține săvârșirea infracțiunii reclamate întrucât fapta nu există, evidențiindu-se că, potrivit dispozițiilor legale în materie, certificatul de urbanism este obligatoriu pentru adjudecarea prin licitație a lucrărilor de proiectare și de execuție a lucrărilor publice, pentru întocmirea documentațiilor cadastrale de comasare (alipire), dezmembrare a bunurilor imobile. Împotriva acestei ordonanțe, petiționara a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, aceasta fiind respinsă prin Rezoluția nr. 395/II/2/2009 din data de 12 noiembrie 2009, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a reținut din actele premergătoare începerii urmăririi penale că încheierea actului s-a realizat avându-se în vedere toate actele de proprietate prezentate de către părți, cât și alte documente respectiv întabulare, cadastru, certificat fiscal, extras de carte funciară și acte de identitate, necesare încheierii actului notarial. S-a apreciat că plângerea este nefondată întrucât, pe de o parte, din actul de vânzare-cumpărare încheiat rezultă că terenul pe care urma să îl cumpere numita M.A. a fost vizionat personal de către aceasta și că ar cunoaște starea de fapt a terenului, iar pe de altă parte, din actele prezentate notarului și obligatorii pentru încheierea actului, nu rezultă amplasarea, existența unui stâlp de curent electric.

Conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., petiționara s-a adresat cu plângere instanței competente să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel Constanța. Prin Sentința penală nr. 17 din 28 ianuarie 2010, instanța de fond a respins plângerea, ca nefondată, apreciind că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de notarul public J.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen. este temeinică și legală. S-a reținut în motivarea soluției că actele de cadastru au fost întocmite de către persoane autorizate, în condițiile legii, au primit avizele necesare și poartă ștampilele și semnăturile necesare, astfel încât în mod legal notarul public le-a luat în considerare la perfectarea celor două contracte de vânzare-cumpărare.

Totodată, s-a constatat că nici din certificatul de urbanism nu rezultă prezența unui stâlp de electricitate pe terenul proprietatea numitei M.A. care, de altfel, a și vizionat terenul respectiv. Împotriva sentinței penale sus-menționate, în termen legal a declarat recurs petiționara C.E.C., reiterând criticile din plângerea adresată instanței de fond. Examinând recursul declarat de petiționară sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitatea desfășurată de intimată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reclamate prin plângerea penală.

Curtea reține că notarul public nu are ca sarcină verificarea realității conținutului actelor ce îi sunt prezentate, corespondența acestora cu realitatea faptei, câtă vreme acestea îndeplinesc condițiile de formă și de fond stipulate prin dispoziții legale. Așadar, nu intră în atribuțiile notarului public verificarea, pe teren, a situației prezentate în actele necesare autentificării. Ca atare, în speța de față, nu au fost identificate indicii sau împrejurări care să poată forma convingerea organului de urmărire penale că se impune începerea urmăririi penale, prin activitatea sa intimata B.J. nesituându-se în sfera ilicitului penal, neaducând atingere intereselor legale ale petiționarei.

Înalta Curte, în baza propriului examen, în contextul cauzei, constată că s-a făcut o corectă evaluare a actelor premergătoare efectuate, care în mod just au fost menținute, rezoluțiile date de procurori fiind motivate în fapt și în drept și, ulterior, corect analizate de către prima instanță, așa încât criticile formulate de recurentă nu sunt întemeiate. Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public J.B., instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală. Pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petiționară va fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. Totodată, recurenta petiționară va fi obligată la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata B.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.E.C. împotriva Sentinței penale nr. 17 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat și, respectiv 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata B.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2010.