ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 433/RC/2016

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1152 din 15 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. x/212/2014, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1357 și urm. C. civ., au fost admise pretențiile civile formulate în cauză de partea civilă B. și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 30.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României la data plății efective), cu titlu de daune materiale.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a acordat onorariul avocatului din oficiu F., în cuantum de 200 lei, potrivit delegației din 01 august 2014, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Constanța.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut că, inculpatul A. a exercitat acțiunea de inducere în eroare a persoanei vătămate B. cu prilejul încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare pentru două suprafețe de teren, în scopul prejudicierii acestuia, prezentându-i cumpărătorului ca adevărată împrejurarea mincinoasă că este proprietarul celor două suprafețe de teren, situate în extravilanul com. Valul lui Traian, din județul Constanța, sens în care a uzat de două titluri de proprietate falsificate, pretins emise de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanța și obținând în acesta modalitate suma totală de 30.000 euro, care a fost achitată de către partea civilă cu titlu de avans pentru achiziționarea celor două bunuri imobiliare.

În susținerea actului de sesizare au fost administrate următoarele mijloace de probă: antecontractul de vânzare-cumpărare; titlul de proprietate, comunicate de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța; declarații martor; adrese de căutare a inculpatului A.

În faza judecății, deși s-au depus eforturi susținute în vederea asigurării prezenței inculpatului în fața instanței, nu s-a putut realiza acest lucru. A fost readministrat probatoriul din faza de urmărire penală.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22 februarie 2008 la B.N.P., E., între inculpatul

A.

în calitate de promitent vânzător și partea civilă B. în calitate de promitent cumpărător, inculpatul se obliga să vândă suprafața de 3 ha din totalul de 9 ha și 5.000 mp, ce formează tarlaua A320, parcela 2, precum și a suprafeței de 5.000 mp, ce formează tarlaua A301, parcela 294/4, ambele situate în extravilanul com. Valul lui Traian, din județul Constanța, la prețul de 43.000 euro.

Inculpatul A. a încheiat acest antecontract în condițiile în care nu era adevăratul proprietar al celor două suprafețe de teren, folosindu-se de două titluri de proprietate contrafăcute, respectiv titlul de proprietate din care reieșea faptul că A. este proprietarul celor două suprafețe de teren.

Cu ocazia încheierii antecontractului, inculpatul a primit cu titlu de avans de la partea civilă suma de 30.000 euro, urmând ca diferența de plată să fie achitată la data semnării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, respectiv în termen de 15 zile de la înscrierea imobilului în cartea funciară, dar nu mai târziu de 21 aprilie 2008.

La data limită stabilită în antecontract, inculpatul A. nu a mai încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu persoana vătămată B.

Prin adresa din 08 decembrie 2013 emisă de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanța, a rezultat că cele două titluri de proprietate, erau emise în favoarea autorului C. de Comisia Locală Valul lui Traian, aspect confirmat și de Primăria Valul lui Traian prin adresa din 29 august 2013.

Fiind audiat, martorul D. a declarat faptul că are cunoștință despre această vânzare - cumpărare dintre B. și A. întrucât, în perioada respectivă tot A. i-a vândut acestuia suprafața de 3 ha din totalul de 9 ha și 5.000 mp, inculpatul folosind același titlu de proprietate contrafăcut din care reiese faptul că acesta este proprietarul suprafeței de 9 ha și 5.000 mp, ce formează tarla A320, parcela 2, situat în com. Valul lui Traian. Martorul D. s-a interesat la primăria Valul lui Traian și a aflat că adevăratul proprietar al suprafeței de teren sus-menționată este un nume C.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de

inculpatul A.

În ceea ce privește intervenirea prescripției răspunderii penale invocate de avocatul inculpatului, instanța a constatat că actele de urmărire penală efectuate în cauză de către organele judiciare de anchetă au întrerupt cursul prescripției, nefiind împlinit termenul prescripției speciale.

Având în vedere limitele de pedeapsă ale infracțiunii de înșelăciune, instanța a constatat că legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri au exercitat calea de atac a apelului Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 206/P din 23 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1152 din 15 octombrie 2015 a Judecătoriei Constanța.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva aceleiași sentințe penale.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare:

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost desființate înscrisurile falsificate, respectiv titlurile de proprietate, precum și antecontractul de vânzare-cumpărare din 22 februarie 2008.

Au fost înlăturate din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și au fost menținute celelalte dispoziții.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în apelul procurorului au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, conform art. 420 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța este fondat, iar apelul declarat de către inculpatul A. este nefondat.

Astfel, s-a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului A., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.

Sub aspectul stării de fapt s-a constatat că, inculpatul A. a exercitat acțiunea de inducere în eroare a persoanei vătămate B. cu prilejul încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare pentru două suprafețe de teren, în scopul prejudicierii acestuia, prezentându-i cumpărătorului ca adevărată împrejurarea mincinoasă că este proprietarul celor două suprafețe de teren, situate în extravilanul com. Valul lui Traian, din județul Constanța, sens în care a uzat de două titluri de proprietate falsificate, pretins emise de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanța și obținând, în această modalitate, suma totală de 30.000 euro, care a fost achitată de către partea civilă cu titlu de avans pentru achiziționarea celor două bunuri imobiliare.

Pentru stabilirea situației de fapt au fost administrate, ca mijloace de probă,

antecontractul de vânzare-cumpărare; titlul de proprietate, comunicate de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța; declarații martor; adrese de căutare a inculpatului A.

În ceea ce privește solicitarea de încetare a procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, Curtea a constatat că aceasta este nefondată.

În cauză termenul de prescripție este de 10 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., acesta împlinindu-se la data de 21 februarie 2018.

Termenul de prescripție a răspunderii penale a început să curgă de la data comiterii infracțiunii, respectiv 22 februarie 2008 și s-a întrerupt întrucât în cauză au fost împlinite acte de procedură, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 155 alin. (4) C. pen.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat desființarea înscrisurilor falsificate, respectiv titlurile de proprietate precum și antecontractul de vânzare cumpărare din data de 22 februarie 2008.

Potrivit art. 25 alin. (3) C. proc. pen., instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

Având în vedere că inculpatul A. a indus în eroare persoana vătămată B. cu prilejul încheierii antecontractului din data de 22 februarie 2008 privind două suprafețe de teren, în scopul prejudicierii acestuia, prezentându-i cumpărătorului ca adevărată împrejurarea mincinoasă că este proprietarul celor două suprafețe de teren, situate în extravilanul com. Valul lui Traian, din județul Constanța, sens în care a uzat de titlurile de proprietate, pretins emise de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanța, precum și de antecontractul de vânzare - cumpărare din data de 22 februarie 2008, obținând în acesta modalitate suma totală de 30.000 euro, care a fost achitată de către partea civilă cu titlu de avans pentru achiziționarea celor două bunuri imobiliare, Curtea a dispus în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., desființarea înscrisurilor falsificate, respectiv titlurile de proprietate precum și antecontractul de vânzare cumpărare din data de 22 februarie 2008.

În ceea ce privește individualizare a pedepsei, Curtea a reținut că în mod temeinic, instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art. 74 C. pen. cu referire la circumstanțele reale ale infracțiunii, urmările produse, modul în care s-a acționat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului A.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și toate celelalte date care particularizează atât infracțiunea comisă cât și persoana inculpatului A., dând eficiență juridică în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, conduitei procesuale adoptată de inculpat, care a refuzat să se prezinte la desfășurarea procesului penal, faptul că este în vârstă de 41 ani și nu este cunoscut cu antecedente penale.

În raport de incidenta acestor norme legale și totodată având în vedere datele despre infracțiunea comisă, de natura și valoarea socială prejudiciată în desfășurarea activității infracționale, Curtea, a considerat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului A. prezintă un grad ridicat de pericol social, astfel că, solicitarea acestuia de reducere a pedepsei sau modificarea modalității de executare nu se justifică.

Curtea a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială reală a inculpatului A. poate fi atinsă prin privare de libertate a acestuia iar, cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. de către instanța de fond, a fost apreciată ca suficientă pentru reeducarea acestuia și conștientizarea necesitații respectării valorilor sociale protejate de lege si de legea penală în special.

De asemenea, a apreciat că instanța de fond a stabilit o pedeapsă în cuantumul prevăzut de lege fără reținerea de circumstanțe atenuante, dar a avut în vedere și împrejurările comiterii faptei, natura acesteia și urmările produse în rândul comunității și poziția procesuală manifestată de inculpatul Manole Fănel în fața organelor judiciare. Pedeapsa principală aplicată este proporțională cu ansamblul circumstanțelor cauzei și cu persoana inculpatului A., neconstatându-se niciun motiv rezonabil pentru reducerea acesteia sau schimbarea modalităților de executare a sancțiunii.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație

inculpatul A.

În susținerea căii extraordinare de atac, inculpatul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând că hotărârea atacată este nelegală, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, nici sub aspectul laturii obiective și nici al laturii subiective, neexistând o acțiune de inducere în eroare și, pe cale de consecință, nici intenția de a înșela.

Dosarul având ca obiect recursul în casație formulat de inculpatul A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 8 iulie 2016, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit pentru data de 26 septembrie 2016.

Prin Încheierea nr. x/RC din 26 septembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/212/2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul

A.

împotriva Deciziei penale nr. 206/P din 23 februarie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

S-a trimis cauza, în vederea judecării pe fond a recursului în casație, la data din 7 noiembrie 2016, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând

recursul în casație declarat de

inculpatul A., prin prisma dispozițiilor legale incidente și a actelor dosarului, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării „

când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală

".

În prezenta cauză, se constată că recurentul inculpat

a invocat formal nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât criticile formulate, referitoare la nelegala condamnare pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, vizează, în esență, reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică și reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal. Or, stabilirea situației de fapt este atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel, care devoluează cauza în fapt și în drept, doar în cazul acestora fiind posibilă administrarea de probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.

În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme

.

Raportat la situația de fapt reținută în cauză, Înalta Curte constată că, fapta inculpatului

A. care, cu intenție, a indus-o în eroare pe partea civilă

B. -

prezentându-i ca adevărată împrejurarea mincinoasă că este proprietarul a două suprafețe de teren situate în extravilanul com. Valul lui Traian, din județul Constanța -

prin folosirea de mijloace frauduloase - respectiv înscrisuri care atestau în mod fals calitatea sa de proprietar al celor două terenuri - cu ocazia încheierii la data de

22 februarie 2008 a antecontractului de vânzare-cumpărare privind suprafețele de teren menționate,

în scopul dobândirii pentru sine, a unui folos material injust, cu consecința cauzării unei pagube materiale în patrimoniul părții civile, reprezentând suma de

30.000 euro, care a fost achitată de către partea civilă cu titlu de avans pentru achiziționarea celor două terenuri, întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev.

de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

, pentru care a fost condamnat inculpatul.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 206/P din 23 februarie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/212/2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 206/P din 23 februarie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/212/2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2016.