ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2172/2014

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2172/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 558/F din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală s-a dispus:

În baza art. 215 alin. (1), alin. (2),

alin. (3) și alin. (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.A. la pedeapsa de 12

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave.

În baza art. 65 alin. (1) și alin. (2)

C. pen. a. interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea

pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului,

pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În

baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1)

C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ. a admis acțiunea civilă și a obligat

pe inculpatul A.A. la plata sumelor de 1.601.226,97 euro și 11.643.083,68 RON cu

titlu de despăgubiri civile către partea civilă Banca L.R. SA.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul

la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul

a constatat că prin rechizitoriul nr. 39/P/2011 emis la data de 23 decembrie 2011

de către Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.N.A., Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție,

s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A.A. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1),

alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen.

În

fapt, s-a reținut în actul de sesizare că inculpatul A.A.,

în calitate de asociat unic și director al SC A.G. SRL, prin folosirea unor documente

scanate (scrisoare de bonitate și balanță de verificare) care conțineau date nereale,

i-a indus în eroare pe reprezentanții Băncii L.R. SA determinându-i să încheie două

contracte de credit și să-i acorde astfel sume importante de bani. A.A. nu intenționa

să restituie sumele de bani obținute, urmărind să refinanțeze împrumutul acordat

de Banca R.D. și să înlăture astfel ipoteca instituită asupra a două imobile, respectiv

să-și continue activitatea cu o nouă societate comercială controlată printr-o persoană

interpusă.

Baca L.R. SA urma să-și recupereze prejudiciul,

în tot sau în parte, prin executarea silită a garanțiilor imobiliare, în măsura

în care acest lucru era posibil. Cu privire la încheierea contractelor de credit,

s-au reținut următoarele:

SC A.G. SRL are ca asociat unic pe A.A.

și ca administrator pe soția acestuia, A.A.E.

La data de 27 mai 2010 între Banca L.R.

SA și SC A.G. SRL a fost încheiat contractul de credit ipotecar pentru investiții

imobiliare, contract care îi permitea celei din urmă societăți comerciale să ramburseze

un credit de 1.378.660,64 euro „aflat în sold” la Banca R.D.

Suma obținută în baza contractului de credit

ipotecar a fost folosită integral, prin transfer bancar, la rambursarea creditului

amintit și la plata costurilor sale.

La aceeași dată între Banca L.R. SA și

SC A.G. SRL a fost încheiat și contractul de linie de credit în valoare de 9.000.000

RON. Din această sumă, la data de 27 mai 2010, conform clauzelor contractuale, 7.138.206,73

RON au fost utilizați, prin transfer bancar, la rambursarea unui credit privind

capitalul de lucru acordat tot de Banca R.D., iar la data de 31 mai 2010, cu 137.472

RON au fost achitate datoriile SC A.G. SRL față de Administrația Fondului pentru

Mediu. În data de 31 mai 2010 suma de

1.734.321,27 RON a fost folosită

pentru plata în favoarea unor furnizori din China a avansului privind achiziția

de marfă.

Încheierea contractelor a fost negociată

de către A.A., în calitate de asociat unic și director executiv. Faptul că A.A.

a fost cel care a negociat și a gestionat relația cu reprezentanții Băncii L.R.

SA a reieșit tot din declarația sa, dar și din declarația soției sale, A.A.E., precum

și din declarația martorilor P.M. și T.C.T.

Încheierea contractelor de credit de către

SC A.G. SRL cu Banca L.R. SA a avut la bază o hotărâre a administratorului unic

A.A., contractele fiind semnate din partea societății comerciale de administratorul

de drept, A.A.E.

Cu privire la constituirea garanțiilor,

s-a arătat că:

Restituirea sumelor obținute în baza contractelor

încheiate cu Banca L.R. SA a fost asigurată prin încheierea unor contracte de garanție

reală imobiliară având ca obiect un teren intravilan în suprafață de 8452 mp situat

în localitatea A., județul Ilfov și un „teren în suprafață de 14808 mp și construcții

edificate pe acesta-depozit de scule și unelte (parter) și magazin prezentare produse

și clădire administrativă (P+2E), situat tot în localitatea A., județul Ilfov”.

Contractul de ipotecă a fost autentificat de Biroul Notarial Public I.L.V. din data

de 27 mai 2010.

A mai fost constituită o garanție reală

mobiliară asupra soldurilor conturilor curente deschise sau care urmau a fi deschise

de SC A.G. SRL la Banca L.R. SA și asupra „activelor curente prezente și viitoare

ale societății, reprezentate de stocul net de marfa și creanțele de încasat”, așa

cum sunt ele înregistrate în situațiile financiare ale societății, precum și asupra

contractelor încheiate de client, înregistrate la Arhiva Electronică. în acest sens

a fost încheiat și contractul de garanție reală mobiliară asupra universalității

de bunuri mobile prezente și viitoare, din 27 mai 2010.

Soții A.A. și A.A.E. au avalizat două bilete

la ordin care, de asemenea, urmau a constitui garanții privind rambursarea creditelor,

cei doi devenind garanți personali.

Cele două imobile au constituit, alături

de alte două imobile, garanții privind rambursarea creditelor obținute de la Banca

R.D. Prin refmanțare SC A.G. SRL și-a scos de sub ipotecă două imobile, având o

valoare de 622.200 euro și, respectiv, 670.600 euro și a rămas cu o sumă de bani

cu care și-a plătit furnizorii de marfa din China.

Cu privire la scrisoarea de bonitate, s-a

reținut:

Întrucât

la analiza dosarului de credit al SC

A.G. SRL reprezentanții Băncii L.R. SA, verificând informațiile înscrise în Centrala

Riscurilor Bancare, Banca Națională a României, au identificat existența unor restanțe

în valoare de 225.055 RON ale societății comerciale amintite față de Banca R.D.

(împrejurare care împiedica, potrivit

normelor interne, încheierea contractelor de credit), au solicitat inculpatului

A.A. dovada achitării restanțelor.

După ce reprezentanții Băncii L.R. SA au

luat legătura cu A.A. solicitându-i lămuriri cu privire la restanțele la plată și

dovada amintită, acesta, la data de 18 mai 2010, a trimis de la adresa oficială

de email a societății comerciale: o scrisoare de bonitate din 18 mai 2010, emisă

de Banca R.D. în care se arăta: „Confirmăm prin prezenta că SC A.G. SRL (...) are

deschis la unitatea noastră contul de disponibilități pentru activitatea curentă

(...). Relația comercială dintre bancă și societate se desfășoară în condiții normale,

SC A.G. SRL, având o conduită tranzacțională bună. Restanța aferentă lunii aprilie

2010 a fost achitată”.

Martora T.C.T. a declarat cu privire la

acest aspect următoarele: „Tot în data de 18 mai 2010 am recepționat de la adresa

de email a lui A.A. comunicată de acesta mie, mai multe documente scanate, între

acestea aflându-se și o scrisoare de bonitate emisă de Banca R.D. care atesta între

altele și achitarea ratelor restante la Banca R.D. pe luna aprilie 2010. La data

de 27 mai 2010, după încheierea celor două contracte de credit și de garanție, conform

practicii interne a băncii, am procedat din nou la verificarea bazelor de date obligatorii,

printre care și Centrala Riscurilor Bancare. Cu această ocazie am constat că SC

A.G. SRL încă figura cu o restanță la plată aferentă lunii aprilie 2010, dar întrucât

aveam la dispoziție scrisoarea de bonitate din data de 18 mai 2010, emisă după actualizarea

Centralei Riscului Bancar în data de 17 a fiecărei luni am considerat că se putea

face plata fiind îndeplinite toate condițiile pentru acest lucru”.

E-mailul a fost trimis de la IP-ul de rețea

X., rețea care este administrată de SC V.C. SRL. Prin adresa din 22 iulie 2011 SC

V.C. SRL a comunicat faptul că SC A.G. SRL era clientul său pentru servicii de internet.

Adresa de email figurează și în documentele

departamentului de comerț exterior din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului

și Mediului de Afaceri ca aparținând SC A.G. SRL. Că această adresă de email este

folosită de reprezentanții SC A.G. SRL a reieșit din declarația inculpatului, precum

și din declarația martorilor P.M. și P.M.A. Cei doi au confirmat și că, dacă scrisoarea

de bonitate ar fi fost trimisă prin email către Banca L.R. SA de unul din cei trei

sau patru angajați ai societății comerciale care utilizau adresa de e-mail amintită,

acest lucru se putea petrece doar dacă A.A. o solicita.

Conform adresei din 16 mai 2011 a Băncii

R.D. scrisoarea de bonitate amintită nu a fost emisă de această unitate bancară.

Este atașată o copie a unei alte scrisori de bonitate emise pentru SC A.G. SRL

în vederea obținerii unei refinanțări

de la Banca O.T.P.

În

adresa din 22 noiembrie 2011 a Băncii R.D. au fost indicate

restanțele la plată la data refmanțării, adică 27 mai 2011. În aceste condiții Banca

R.D. nu putea să confirme că SC A.G. SRL nu avea restanțe pentru luna aprilie 2010.

Prin adresa din 7 iulie 2011 Banca

L.R. SA a comunicat faptul că „nu ar fi acordat creditele în condițiile în care

solicitantul ar fi avut restanțe la Banca R.D. pentru luna aprilie 2010 sau ar fi

cunoscut că acestea erau reeșalonate la începutul lunii mai 2010”. Una din explicațiile

furnizate de Banca L.R. SA prin adresa din 1 august 2011 s-a referit la obligația

respectării normei interne de creditare din 2006.

Cu privire la scrisoarea de bonitate inculpatul

A.A. a declarat următoarele: „Doamna T.C.T. mi-a comunicat față în față, din câte

îmi amintesc eu, că era nevoie de o dovadă privind achitarea restanțelor la Banca

R.D., întrucât aceasta era o condiție la evaluare a dosarului de către reprezentanții

Banca L.R. SA. Din câte îmi aduc aminte eu, doamna T.C.T. mi-a spus personal despre

necesitatea obținerii dovezii amintite. Nu mai țin minte exact cum am intrat în

posesia scrisorii de bonitate de la Banca R.D., dacă am ridicat-o personal sau dacă

mi-a fost trimisă pe email. Nu știu de ce nu a fost înregistrată această scrisoare

de bonitate la Banca R.D.; este posibil ca banca să fi dorit să-și obțină banii,

să dorească să scape de mine, considerându-mă un client cu restanțe. Eu personal

am cerut Băncii R.D. eliberarea scrisorii de bonitate trimisă ulterior prin email

reprezentanților Băncii L.R. SA (...) Comunicarea actelor prin email a fost făcută

de P.M., P.M.A. sau C.A.”. Prima declarație a lui A.A. are alte nuanțe: „Deși aveam

restante înregistrate în Centrala Riscurilor Bancare, Banca L.R. SA a acceptat fără

probleme acordarea creditului”.

Cu privire la dosarul de credit și balanța

de verificare, s-au constatat:

Pentru obținerea finanțării se impunea

constituirea dosarului de credit ce urma a fi supus analizei financiare. La dosarul

de credit Banca L.R. SA a solicitat, între altele, și balanța de verificare.

A.A. a afirmat: actele necesare obținerii

creditului: actele constitutive ale societății comerciale, certificatul de înregistrare,

bilanțuri, balanțe (...) scrisoare de bonitate au fost trimise Băncii L.R. SA prin

email, dar și înmânate de P.V. reprezentanților băncii”.

Martorul B.C. a susținut următoarele: „În

data de 1 iulie 2010 (...) ne-am deplasat la depozitul SC A.G. SRL din localitatea

A. (...). Am solicitat să ni se permită verificarea stocurilor și a balanței pe

luna mai 2010 constatând ca societatea înregistrase o pierdere în acea lună de 0,7

milioane RON deși în luna martie, conform balanței ce ne fusese prezentată pentru

contractarea creditelor, firma avusese un profit de 0,77 milioane RON. De asemenea

existau neconcordanțe majore și cu privire la cifra de afaceri înregistrată pe luna

mai, față de cea din martie. Una dintre cele două balanțe în mod cert nu era bună,

întrucât cifra de afaceri până în luna mai nu avea cum să fie mai mică decât cea

din

luna martie, putând fi cel mult egală dacă nu se vindea nimic. I-am întrebat pe

cei de la contabilitatea firmei de ce existau aceste diferențe și nu au putut să

ne dea un răspuns”.

Analizând balanța de verificare pentru

luna martie 2010 prezentată Băncii L.R. SA s-a constatat că în aceasta SC A.G.

SRL apare cu un profit de 778.752,09 RON, marfă facturată, vândută (debit) de 1.995.530,97

RON și sume de bani încasate (credit) de 1.896.044,12 RON, precum și cu marfă în

stoc (debit) de 8.605.478,25 RON.

De la lichidatorul judiciar a fost obținută

balanța de verificare pentru luna martie 2010, aceasta fiind cea înregistrată în

contabilitatea SC A.G. SRL. Datele cuprinse în aceasta nu sunt identice cu cele

din balanța de verificare trimisă Băncii L.R. SA. Astfel SC A.G. SRL apare cu un

profit de numai 16.625,10 RON, marfă facturată, vânduta (debit) de numai 823.826,43

RON și sume de bani încasate (credit) de 626.016,50 RON, precum și cu mai multă

marfă în stoc (debit) de 9.963.203,35 RON.

Neconcordanțele privind sumele de bani

efectiv încasate și profitul realizat nu acceptă nicio explicație, în opinia instanței,

decât aceea că A.A. a urmărit să facă din SC A.G. SRL un client mai atractiv pentru

Banca L.R. SA, prin înfățișarea unor documente financiar-contabile cu date nereale.

Cu privire la acest aspect martora M.D.,

contabila SC A.G. SRL a declarat următoarele: „balanța contabilă pe luna martie

2010 care mi-a fost arătată cu ocazia prezentei audieri, balanță în care profitul

este 778,752.09 RON și rulajul de 66.597.691,15 RON, despre care am înțeles că a

fost trimisă de firmă la Banca L.R. SA, declar că nu a fost întocmită de mine și

nu am cunoștință despre persoana care a întocmit-o. De altfel balanța de verificare

nu poartă semnătura mea. În schimb, cea de-a doua balanță care mi-a fost prezentată,

respectiv cea cu un profit de 16.625,1 RON și un total rulaj de 51.907.779,31

RON, este cea întocmită și semnată de mine. Nu cunosc cine a falsificat datele din

balanța care nu are semnătura mea însă din studierea ei constat ca a fost cineva

care are cunoștințe bune de contabilitate, întrucât nu a modificat doar sumele care

demonstrau profitabilitatea activității societății, ci și cifrele care se corelau

cu cele legate de profitul firmei. Nu cred că C.A. avea cunoștințele necesare pentru

a face acest lucru”.

După punerea la dispoziție a balanțelor

de verificare și după explicarea de procuror a neconcordanțelor mai sus menționate,

inculpatul A.A. a declarat: „Balanța de verificare prezentată de procuror și atașată

la dosarul de credit prezentat Băncii L.R. SA a fost trimisă pe email de un angajat

al SC A.G. SRL. Nu-mi amintesc exact despre ce angajat este vorba, însă acesta a

luat documentul din contabilitate l-a scanat și l-a transmis prin email către reprezentanții

Băncii L.R. SA. Această balanță de verificare a fost trimisă întrucât figura pe

o listă de documente de care aveau nevoie reprezentanții Băncii L.R. SA pentru a

aprecia dacă aprobau sau nu acordarea creditului, pentru

analiza dosarului de credit. Nu-mi explic

de ce doamna contabil nu-și asumă balanța de verificare”.

În ce privește scanarea și expedierea documentelor

în numele SC A.G. SRL, martorul P.M. a declarat: „Soția mea răspundea la telefon,

scana sau copia documente, le transmitea prin email sau fax la adresele, respectiv,

la numerele de fax indicate de domnul A.A.”.

Verificările privind atașarea balanței

contabile cu date nereale la un e-mail trimis Băncii L.R. SA de la adresa de e-mail:

XX@yahoo.com sunt menționate într-un proces-verbal.

Faptul că la data depunerii dosarului de

credit la Banca L.R. SA, inculpatul A.A. era conștient că nu avea cum să obțină

finanțarea dorită invocând situația reală a societății comerciale și că nu avea

cum să mai ramburseze banii reiese și din adresa din 11 mai 2009 trimisă Băncii

R.D. de către SC A.G. SRL: „vă informăm că în contextul crizei economice care afectează

întreg circuitul economic, criză care a dus la scăderea cifrei de afaceri pentru

perioada ianuarie-aprilie 2009 cu 58% față de perioada similară a anului 2008, întâmpinăm

dificultăți majore în desfășurarea activităților comerciale în parametri normali.

Principalele cauze care au generat această situație dificilă sunt diminuarea încasărilor

primite de la clienții noștri, înmulțirea problemelor cu recuperarea creanțelor

(...) diminuarea cererii clienților pentru produsele noastre (...) s-a încercat

și se încearcă valorificarea activelor firmei prin punerea în vânzare a sediului

firmei (...). În aceste condiții de diminuare a încasărilor coroborată cu obligația

rambursărilor convenite (...) întrevedem o consecință nefastă asupra activității

comerciale a firmei (...)”.

Referitor la înființarea unei noi societăți

comerciale, s-a precizat că:

Încă de la data de 31 mai 2010, după 3

zile de la obținerea unor importante sume de bani de la Banca L.R. SA și chiar în

ziua în care SC A.G. SRL făcea plăți în favoarea furnizorilor din China s-au făcut

și primele demersuri oficiale de înființare a unei noi societăți comerciale: SC

A.G.I. SRL, având ca unic asociat și administrator pe A.M., nepoata lui A.A. și

a soției sale, A.A.E.

La data de 31 mai 2010 a fost obținută

dovada privind „disponibilitatea și rezervarea firmei” SC A.G.I. SRL, dovadă eliberată

de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului București. La aceeași

dată, a fost autentificată de Biroul Notarial Public G.I. o declarație dată de A.M.

privind specimenul de semnătură.

Actul constitutiv al noii societăți comerciale

a fost atestat la data de 1 iunie 2010, în condițiile art. 3 din Legea nr. 51/1995

republicată în aceleași condiții și la aceeași dată a fost atestat de avocat și

contractul de comodat prin care A.A. a oferit cu titlu gratuit, pe o perioadă de

10 ani, începând cu 1 iunie 2010, noii societăți comerciale: SC A.G.I. SRL, folosința

imobilului situat în comuna A.,

județul

Ilfov, unde se afla un punct de lucru al SC A.G. SRL. La data de 10 iunie 2010,

imobilul în care s-a stabilit sediul social al noii societăți comerciale a fost

vândut lui A.M.D., fratele lui A.M. De altfel, cele două societății comerciale aveau

același obiect principal de activitate, „comerț cu ridicata al echipamentelor și

furniturilor de fierărie pentru instalații sanitare și de încălzire”.

Mai mult, și în cazul SC A.G.I. SRL, A.A.

și A.A.E. au fost împuterniciți pentru efectuarea operațiunilor de cont curent.

În

ciuda semnării contractului de comodat amintit, A.M. a declarat:

„În ce privește sediul societății comerciale ce urma a fi înființată precizez că

A.A. avea o datorie față de fratele meu A.M.D. și, în contul acestei datorii, i-a

vândut o clădire cu terenul aferent. Contractul de comodat care a stat la baza declarării

sediului social a fost încheiat de mine nu cu A.A., ci cu fratele meu A.M.D.”. Declarația

atestă că nu ea s-a ocupat de înființarea societății comerciale și că este folosită

ca paravan.

Din declarația lui A.M. s-a dedus, că la

data semnării contractelor de credit dintre SC A.G. SRL și Banca L.R. SA sau, cel

mult, până la 3 zile după acest moment, A.A. decisese deja încetarea activității

societății comerciale: „în primăvara anului 2010 (martie-aprilie), am aflat de la

unchiul meu A.A. că intenționa să se retragă din afacerile desfășurate cu SC

A.G. SRL fără să-mi precizeze un motiv anume. Aflând acest lucru am considerat că

se impunea să profit de împrejurare și să-mi deschid o afacere legată de vânzarea

de articole de feronerie, sanitare, electrice, etc. I-am spus unchiului meu intenția

de a-mi deschide o afacere și de a folosi pentru societatea comercială pe care urma

să o înființez, o denumire asemănătoare denumirii societății comerciale al cărei

asociat era el. A.A. a fost de acord cu denumirea societății comerciale de a cărei

înființare urma să mă ocup eu și a fost de acord să preiau o parte din clienți și

din furnizori (...). Denumirea societății comerciale înființate de mine este SC

A.G.I. SRL.”.

Această împrejurare a venit să confirme

că A.A. nu mai avea de gând să restituie banii luați de la Banca L.R. SA din profitul

realizat de SC A.G. SRL din activități comerciale. Intrarea subită în faliment nu

are o justificare economică.

S-a menționat și că din declarațiile persoanelor

audiate în cauză reiese că prezența numitei A.M. în activitatea comercială a SC

A.G.I. SRL. este una sporadică.

Tot martorei A.M. i-a fost vândută la data

de 9 iulie 2010, marca „S.”, marcă sub care erau comercializate produsele SC

A.G. SRL. La data de 12 iulie 2010, facturile de vânzare a mărcii au fost stornate.

A.M. nu avea sumele de bani necesare pentru a începe afacerea dorită. Aceasta a

declarat că a

obținut circa

10.000 de euro de la frații ei și aproximativ 80.000 de euro de la părinți. În cazul

din urmă banii sunt rezultatul vânzării unor terenuri nu se știe de unde.

Au fost făcute verificări la oficiile de

carte funciară din mai multe județe din Moldova și nu s-a reușit identificarea terenurilor

și a vânzărilor de care pomenea A.M.

Fiind audiată A.N., mama numitei A.M. a

susținut că nu e vorba de vânzarea de terenuri, ci de faptul că soțul său a primit

circa 1 miliard de ROL vechi pentru renunțarea la partea sa dintr-o moștenire, parte

care însemna circa 3 ha de teren, din care 2 ha în extravilanul comunei C., județul

Iași. A fost invocată situația financiară bună a familiei datorită veniturilor obținute

din creșterea oilor. Această situație materială bună nu se regăsește în registrul

agricol al comunei C., după cum rezultă din adresa din 23 august 2011 semnată de

primarul comunei amintite.

În legăzută cu furnizorii de marfă din

China, s-a precizat:

Organele de urmărire penală au procedat

la evaluarea relațiilor comerciale dintre SC A.G. SRL și furnizorii de marfa din

China plătiți cu o parte din banii primiți de la Banca L.R. SA, pentru cheltuieli

de capital (circa 400.000 de euro).

S-a observat că SC A.G. SRL a cesionat

în favoarea SC E.D.I.E. SRL creanțele față de furnizorii din China. Din cele 19

societăți din China către care s-au făcut plăti, 11 se regăsesc și în contractul

de cesiune de creanță dintre SC A.G. SRL și SC E.D.I.E. SRL.

Cu privire la acest aspect A.A. a declarat

următoarele: „Creanțele privind furnizorii din China au fost cesionate în iunie-iulie

2010, în favoarea SC E.D.I.E. SRL față de care SC A.G. SRL avea o datorie neachitată.

Reprezentanții SC E.D.I.E. SRL nu au mai luat legătura cu mine să-mi reproșeze că

nu și-au obținut marfa de la furnizorii din China plătiți de mine în numele SC

A.G. SRL. Cred că totuși și-au obținut marfa, altfel aceștia veneau peste noi. Eu

luam legătura cu I.T., ca reprezentantă a SC E.D.I.E. SRL. Pe I.T. o cunosc de vreo

5 ani, de la complexul D., unde avea un stand.”

Prima întrebare care se pune este de ce

e vorba doar de 11 societăți comerciale. Răspunsul îl furnizează chiar A.A. care

arată că o parte din banii trimiși în China au reprezentat rest de plată pentru

marfa deja livrată, deși pe ordinele de plată externă depuse la Banca L.R. SA destinația

indicată a banilor este următoarea: „avans marfa”. Inculpatul a declarat cu privire

la acest aspect: „O parte din bani vizau stingerea unor datorii mai vechi, iar o

parte a constituit avans pentru achiziția de marfă”.

SC A.G.I. SRL. a importat mărfuri de la

9 din cele 11 societăți comerciale la care se referă creanțele cesionate. Din cei

9 furnizori de marfă doar 2 au fost plătiți, așa cum rezultă din anexele la adresa

din 24 iunie 2011. Plata este

de 9,116 euro și a fost efectuată de A.A., împuternicit pentru operațiuni de cont.

Aceeași împrejurare reiese și din anexa nr. 3 la procesul-verbal de control din

24 august 2011 al Gărzii Financiare, Comisariatul General.

Mărfurile din China n-au mai ajuns la SC

E.D.I.E. SRL, care, după data de 1 mai 2010 nu a efectuat importuri, aspecte ce

au rezultat din adresa din 4 octombrie 2011 a Autorității Naționale a Vămilor.

Au fost identificați clienții SC

E.D.I.E. SRL în baza declarațiilor informative 394 aflate la dosarul fiscal pentru

a verifica dacă au fost cesionate mai departe creanțele dobândite de la SC A.G.

SRL și de la cine din China au efectuat importuri, eventualii terți beneficiari

ai creanțelor.

Între clienții SC E.D.I.E. SRL se află

și SC E.I. SRL, societate având ca unic asociat pe A.C., fratele inculpatului. Doar

această societate comercială a efectuat importuri de o valoare nesemnificativă,

de la unul din furnizorii trecuți în contractul de cesiune dintre SC A.G. SRL și

SC E.D.I.E. SRL respectiv SC Z.J. SRL.

Marfa plătită de SC A.G. SRL nu a ajuns

nici la SC E.D.I.E. SRL, nici la vreun client al acesteia. S-a considerat că sunt

indicii temeinice că marfa a ajuns la noua societate comercială, SC A.G.I. SRL cesiunea

de creanță (cesionar fiind SC E.D.I.E. SRL) a fost o diversiune.

Cele expuse vin să contureze reaua credință

a inculpatului și intenția evidentă de a nu restitui banii din creditele obținute

de la Banca L.R. SA, de a își continua afacerile cu o nouă societate comercială.

SC E.D.I.E. SRL, dar și alte societăți

comerciale precum SC M.C. SRL sunt societăți fantomă, folosite doar pentru interpunere,

uneori în mecanisme de evaziune fiscală.

SC E.D.I.E. SRL este o societate fantomă

cu sediul social fictiv, stabilit la o adresa a unui apartament deținut în proprietate

de A.G.A., un alt frate al inculpatului. Apartamentul a fost cumpărat de A.M.D.,

fratele lui A.M., cea care e administratorul de diept al SC A.G.I. SRL.

Din sesizarea din 10 septembrie 2010 a

Gărzii Financiare, Comisariatul General a reieșit că SC A.G. SRL a încercat să obțină

ilegal o rambursare de TVA invocând o achiziție fictivă intracomunitară, creanța

față de o așa-zisă societate comercială din Italia fiind cedată apoi în favoarea

SC E.D.I.E. SRL.

Totodată

a înregistrat în contabilitate cheltuieli fictive privind achiziția de materiale

publicitare de la SC E.D.I.E. SRL, diminuându-și baza impozabilă.

Verificând achizițiile de mărfuri din China,

Garda Financiară a descoperit că SC A.G.I. SRL și-a înregistrat în contabilitate

drept cheltuieli, plățile făcute către SC M.C. SRL în baza unui contract de comision

(comisionul perceput e de 30%!!!). Plățile vizează prestații efectuate de SC

M.C. SRL în perioada iulie 2010-aprilie 2011. Numai că SC M.C. SRL s-a înregistrat

la Oficiul Registrului Comerțului în 29 aprilie 2011. Prin urmare SC A.G.I. SRL

și-a diminuat baza impozabilă, prejudiciul provocat bugetului de stat fiind de 156.419,76

RON.

SC M.C. SRL este o societate comercială

având doi asociați care au fost angajați la SC A.G. SRL. Unul dintre ei, T.M.V.

este angajat ca gestionar la SC A.G.I. SRL. SC M.C. SRL și SC E.D.I.E. SRL nu au

angajați.

Referitor la ascunderea bunurilor urmăribile:

Prima rată modică, scadentă la data de

1 iunie 2010 nu a fost achitată, stocul de marfa al SC A.G. SRL a fost înstrăinat

fără ca sumele de bani primite să fie rulate prin contul curent deschis la Leumi

Bank. A.A. și A.A.E., de asemenea, și-au înstrăinat bunurile urmăribile. Cele expuse

în continuare ilustrează, în opinia instanței, reaua-credință, intenția de fraudă.

În ceea ce privește, stocurile de marfă:

Banca L.R. SA avea un gaj general constituit

asupra stocurilor de marfă. În cursul uneia din vizitele efectuate de reprezentanții

Banca L.R. SA la depozitul de marfa al SC A.G. SRL au constatat că bunurile au fost

vândute, sumele încasate din vânzare nefiind rulate prin conturile deschise de societatea

comercială la Banca L.R. SA.

Legat de acest aspect inculpatul A.A. a

declarat următoarele: „Cea mai mare parte din marfa aflată în stoc la SC A.G.

SRL a fost returnată furnizorilor. Doar o mică parte din marfă a fost vândută. O

parte din plăți au fost încasate prin contul deschis de SC A.G. SRL la Banca L.R.

SA, iar o altă parte nu a mai fost încasată prin conturile acestei unități bancare

întrucât ne-ar fi fost reținută rata scadentă și nu am mai fi avut cu ce plăți salariile

angajaților sau utilitățile. Aceste plăți au fost încasate de către SC A.G. SRL

prin conturile deschise la Banca R.D.”.

Între societățile comerciale care au cumpărat

marfa de la SC A.G. SRL sunt SC E.D.I.E. SRL și SC E.B.A. SRL.

Relativ la vânzările de bunuri către aceste

două societăți comerciale, inculpatul a declarat: „facturile atașate la dosar vizează,

în realitate, restituirea mărfurilor. Precizez că întrucât cumpărasem de la aceste

două societăți

comerciale

marfa și aveam datorie la ele, fie le-am restituit unele produse, fie le-am vândut

produse similare după care am procedat la compensarea creanțelor reciproce, întocmind

procese-verbale. Acesta este și motivul pentru care sume de bani nu au fost rulate

cu privire la aceste tranzacții, prin conturile deschise de SC A.G. SRL la Banca

L.R. SA”.

După verificarea facturile existente la

dosar s-a constatat că, spre pildă, în data de 2 iulie 2011 sau 13 iulie 2011 SC

E.D.I.E. SRL a achiziționat de la SC A.G. SRL importante cantități de produse pe

care le-a vândut apoi, în aceeași zi, cu mult sub prețul de achiziție, la SC

A.G.I. SRL. Mai mult, unele produse au fost transportate în aceeași zi, de aceeași

persoană delegată, cu același autovehicul, de la SC A.G. SRL la SC E.D.I.E. SRL

și apoi, de la această societate comercială, la SC A.G.I. SRL. În concluzie, așa-zisele

vânzări succesive au reprezintat în realitate o mutare a stocului de marfa de la

SC A.G. SRL la SC A.G.I. SRL.

De asemenea, cu privire la simularea vânzării

autovehiculelor:

La data de 1 iulie 2010 SC A.G. SRL a vândut

un număr de 12 autoutilitare marca M.M. și marca S.S., la prețuri modice, lui A.L.,

iar aceasta le-a vândut lui T.M.V., gestionarul care a fost angajat la SC A.G.

SRL, iar acum este angajat la SC A.G.I. SRL, cu un salariu care nu depășește 2.000

RON. A.L. a redobândit cetățenia română prin repatriere, este născută în Republica

Moldova, este casnică, nu are profesie și nici sursă de venit.

Prețul de vânzare și situația persoanelor

care au dobândit succesiv autovehiculele ne îndreptățesc să credem că avem de a

face cu o simulare, cu o încercare de a împiedica Banca LL.R. SA să treacă la vânzarea

acestora în vederea recuperării prejudiciului.

În

ceea ce privește, bunurile imobile:

După semnarea contractelor de credit cu

Banca L.R. SA, soții A. au înstrăinat mai multe imobile în favoarea lui A.L. (casnică),

A.M.D. (afin al lui A.A.), A.B., L.C. (un tehnician merciolog), D.M. (confecționer

din S., județul Botoșani care a dorit să cumpere circa 500 de mp tocmai în tarlaua

din comuna A., județul Ilfov), P.A.N. și SC O.F. SRL.

Numita A.L. nu a avut un loc de muncă cu

forme legale, așa cum reiese din adresa din 25 mai 2011 a C.N.A.S. și nu a deținut

cont bancar până la sfârșitul anului 2010, după cum rezultă din adresa A.N.A.F.,

D.G.T.I. din 4 mai 2011.

A.M.D. și A.B. au susținut că au făcut

bani muncind în Italia în construcții, după cum spune primul: „la lopată”. Tot

A.M.D. a susținut că în 3 ani a câștigat

140.000-150.000 de euro, cu un salariu de 1.000-2.000 de euro pe lună. În urma un

calcul simplu s-a constatat că acesta ar fi trebuit să aibă un salariu de cel puțin

4.000 de euro pe lună, ca muncitor necalificat.

A.M.D. a pretins că o parte din cei 220.000

de euro cu care a achiziționat de la A.A. un depozit a primit-o de la părinții săi,

care au vândut niște terenuri. E vorba de 60-70.000 de euro. Și A.M. a susținut

că a primit circa 80.000 de euro de la părinții ei din vânzarea acelorași terenuri.

Numai că A.B. a afirmat că părinții lor au încasat din vânzări de terenuri circa

20.000 de euro. A.N., mama celor trei a declarat că nu e vorba de vânzări de terenuri,

ci de o renunțare la moștenire, iar suma primită fără nici un fel de document justificativ

e de circa 1 miliard de ROL vechi. S-a apreciat că în cazul unora dintre vânzările

de imobile se poate discuta de o simulație.

În legură cu prima rată:

O dovadă în plus a refuzului de a mai rambursa

creditele acordate de Banca L.R. SA o reprezintă chiar neachitarea primei rate de

o valoare neînsemnată, rată scadentă după 4 zile de la semnarea contractelor de

credit.

Cu privire la acest aspect inculpatul a

declarat următoarele: „în anul 2008 am cumpărat un teren în sectorul 4 București,

teren cu care am garantat în anul 2009, un credit obținut de la Banca C. de către

SC D.S. SRL, societate care aparținea unei cunoștințe, D.C. Acesta dorea să cumpere

depozitul de marfă al SC A.G. SRL din comuna A. și mi-a plătit un avans, urmând

să obțină o finanțare de la o bancă (parcă era vorba de Banca E. sau C.E.C.). Întrucât

nu a reușit să obțină finanțarea s-a adresat apoi Băncii C., cerându-ne ajutorul

pentru a-l sprijini prin constituirea unei garanții. Din câte îmi amintesc mi-a

lăsat mie garanție niște file cec în alb. Întrucât D.C. nu a ridicat ipoteca instituită

asupra imobilului din sectorul 4 București nu l-am mai putut vinde și nu am avut

sumele de bani necesare, nici măcar pentru a plăti prima rată scadentă din creditele

obținute de la Banca L.R. SA. Fiindcă eram amenințat de reprezentanții Banca L.R.

SA că bagă SC A.G. SRL. în faliment m-am gândit să o trec în reorganizare, pentru

a avea răgazul necesar efectuării demersurilor de vânzare a terenului pus garanție

pentru SC D.S. SRL”.

Martorul B.C. și-a amintit lucrurile altfel,

respectiv că banca făcea eforturi pentru a gândi soluții, iar A.A. era cel relaxat,

dispus să lase societatea comercială, între timp golită de mărfuri și de alte elemente

de patrimoniu, pentru a fi urmărită silit: „Vizita noastră a durat aproximativ 3

ore, în ultimele 10 minute apărând la firmă și A.A., care ne-a declarat pe un ton

ironic și chiar zeflemitor că nu avea de unde să ne mai plătească ratele și că,

din punctul său de vedere, eram liberi să facem ce credeam noi de cuviință. Noi

ne dădeam de ceasul morții să găsim soluții, împreună cu reprezentanții societății,

iar A.A. ne-a retezat-o, cu un aer relaxat și indiferent. M-a șocat că ne zâmbea

tot timpul cât am discutat cu el, nepotrivit față de situația gravă cu care noi

și el ne confruntam. Ne așteptam să fie măcar la fel de stresat ca și noi.

Având în vedere aceasta atitudine a sa

nu am mai discutat altceva cu el. Deși noi i-am spus că venisem pentru a găsi în

comun o soluție, el ne-a replicat că nu mai aveam ce soluție să găsim întrucât „asta

e situația”.

Examinând ansamblul probator administrat

în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească,

Tribunalul a reținut, următoarea situație de fapt,

conformă cu cea stabilită în actul, de

sesizare:

La data de 27 mai 2010 între Bank L.R.

SA și SC A.G. SRL (asociat unic inculpatul A.A. și administrator soția acestuia,

A.A.E.) a fost încheiat contractul de credit ipotecar pentru investiții imobiliare,

contract care îi permitea societății comerciale să ramburseze un credit de 1.378.660,64

euro „aflat în sold” la Banca R.D.

Suma obținută în baza contractului de credit

ipotecar a fost folosită integral, prin transfer bancar, la rambursarea creditului

amintit și la plata costurilor sale.

La aceeași dată, 27 mai 2010, între Bank

L.R. SA și SC A.G. SRL a fost încheiat și contractul de linie de credit în valoare

de 9.000.000 RON. Din această sumă, la data de 27 mai 2010, conform clauzelor contractuale,

7.138.206,73 RON au fost utilizați, prin transfer bancar, la rambursarea unui credit

privind capitalul de lucru acordat tot de Banca R.D., iar la data de 31 mai 2010,

cu 137.472 RON au fost achitate datoriile SC A.G. SRL față de Administrația Fondului

pentru Mediu. În data de 31 mai 2010 suma de 1.734.321,27 RON a fost folosită pentru

plata în favoarea unor furnizori din China a avansului privind achiziția de marfa.

Încheierea contractelor a fost negociată

de inculpatul A.A., în calitate de asociat unic și director executiv, astfel cum

rezultă din declarațiile acestuia, dar și din declarația soției sale, A.A.E., precum

și din declarația martorilor P.M. și T.C.T.

Încheierea contractelor de credit de către

SC A.G. SRL cu Banca L.R. SA are la bază o hotărâre a administratorului unic A.A.,

contractele fiind semnate din partea societății comerciale de administratorul de

drept, A.A.E.

În vederea încheierii contractului de credit

și obținerii finanțării s-a constituit dosar de credit ce urma a fi supus analizei

financiare de către bancă. La dosarul de credit Banca L.R. SA a solicitat, între

altele, dovada achitării ratei restante cu care SC A.G. SRL figura la Banca R.D.

și balanța de verificare.

În declarațiile date, inculpatul A.A. a

relatat că actele necesare obținerii creditului: actele constitutive ale societății

comerciale, certificatul de înregistrare, bilanțuri, balanțe (...) scrisoare de

bonitate au fost trimise Băncii L.R. SA prin email, dar și înmânate de P.V. reprezentanților

băncii”.