ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3570/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3570/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra contestației în
anulare de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 766 din 27 februarie 2008 Înalta
Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de pârâta SC I. SA București
împotriva deciziei nr. 644 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel București.
Obiectul cauzei dedus
judecății l-a constituit acțiunea reclamantei SC M.S.P.I. SRL prin care a
solicitat obligarea pârâtei SC I. SA, C.I. București, să încheie contractul de
vânzare-cumpărare a activelor aflate în proprietatea pârâtei invocând ca temei
legal dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 346/2004.
Prin decizia Înaltei Curți
s-a menținut soluția instanței de apel prin care s-a admis acțiunea
motivându-se că litigiul a fost soluționat de o instanță competentă, dat fiind
natura comercială a cauzei, iar pe de altă parte s-a considerat că modul de
desfășurare a procedurii speciale de vânzare s-a făcut conform legii
aplicabile.
Împotriva soluției instanței
de recurs a formulat contestație în anulare SC I. SA invocând ca temei legal
dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Astfel se susține că
instanța de recurs nu a analizat și motivat soluția respingerii motivului de
recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ultimul paragraf al
considerentelor deciziei, instanța de recurs afirmă expres că nu s-au găsit
întemeiate nici criticile ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ., fără a motiva în vreun fel această soluție de
respingere.
În continuare contestatoarea
reia susținerile din etapele anterioare soluționării cauzei făcând referire la
faptul că nu poate fi obligată să vândă intimatei SC M.S.P.I. SRL activele la
prețul de evaluare din octombrie 2004 deoarece această ipoteză este
reglementată de art. 12 alin. (1) lit. b), iar temeiul acțiunii lui SC M.S.P.I.
SRL este art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 346/2004.
Intimata a depus întâmpinare
prin care solicită respingerea contestației motivând că fiind o cale
extraordinară, contestația este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute
la art. 317, art. 318 C. proc. civ. și nicidecum pentru greșita apreciere a
probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii,
posibilă doar în recurs și nu în contestație în anulare.
Contestația în anulare este
nefondată.
Admisibilitatea unei
contestații în anulare este condiționată de omisiunea – care trebuie să fie
totală a instanței de a se pronunța asupra unuia din motivele recursului.
Prin urmare, doar
nepronunțarea instanței de recurs asupra unui asemenea motiv presupunând
completa lui ignorare și deci neabordarea lui în cuprinsul deciziei este de
natură a face admisibilă contestația.
În speță, instanța a
analizat în prima parte a considerentelor, motivul de recurs referitor la
necompetența materială a instanței comerciale, motiv întemeiat pe dispozițiile art.
304 pct. 3 C. proc. civ., și în a doua parte criticile privind modul de
desfășurare a procedurii speciale de vânzare a activelor, critici ce se
circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținerile
contestatoarei privind omisiunea pronunțării instanței asupra unui motiv de
recurs sunt lipsite de orice fundament legal.
Instanța de recurs a răspuns
la motivele invocate printr-un considerent comun grupând diferitele argumente
ale recurentei și concluzionând în sensul că intimata a respectat dispozițiile
Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării
întreprinderilor mici și mijlocii astfel încât se justifică încheierea
contractului de vânzare-cumpărare privind activele ce au făcut obiectul
litigiului.
Fiind o cale extraordinară,
contestația este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute la art. 317 și art.
318 C. proc. civ. și nicidecum pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare
a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii posibilă doar în recurs și
nu în contestație în anulare.
În considerarea celor
arătate, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în
anulare formulată de contestatoarea SC I. SA București împotriva deciziei nr. 766
din 27 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 noiembrie 2008.