ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2612/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea arbitrală înregistrată la data de 5

aprilie 2006, reclamanta SC I.T.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC M.P.C.

SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 57.562,72 ron, din care

42.062,77 ron preț și 15.500 ron, avans nerestituit, suma de 13.207 ron,

dobânzi calculate până la 31 martie 2006, precum și dobânda calculată în

continuare până la plata efectivă a prețului.

Pârâta SC M.P.C. SRL a

formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat compensarea sumelor

reciproc datorate și obligarea reclamantei - pârâte la plata sumei de

402.074.745 lei vechi, rest de plată, în urma compensării, la sămânța de porumb

livrată către reclamantă.

Prin cererea înregistrată la

25 octombrie 2006, SC M.P.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC I.T.C. SRL,

solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 97.924.408 lei vechi, cu titlu

de preț pentru sămânța de muștar, 3.672 ron, dobânzi calculate până la 31

august 2005, plus dobânda calculată în continuare.

Cele două cereri au fost

conexate prin Încheierea pronunțată la data de 23 ianuarie 2007.

Prin sentința arbitrală nr. 25

din 22 februarie 2007, Camera de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R.

a admis acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâtei SC M.P.C. SRL și a

respins-o față de pârâtul M.G.

A admis cererea

reconvențională formulată de SC M.P.C. SRL.

A obligat SC M.P.C. SRL la

plata către SC I.T.C. SRL a sumei de 70.769,77 ron, din care 57.562,77 ron,

preț și 13.207 ron, dobânzi calculate până la 31 martie 2006 și 8.961,56 ron,

cheltuieli arbitrale.

A obligat SC I.T.C. SRL să

plătească SC M.P.C. SRL suma de 96.884,98 ron, din care 83.428,54 ron și

9.792,4 ron cât și 3.672 ron dobânzi calculate până la 31 august 2005 și

12.040,60 ron, cheltuieli de arbitraj.

A compensat datoriile reciproce

până la concurența celei mai mici.

A obligat SC I.T.C. SRL să

plătească SC M.P.C. SRL suma de 26.115,20 ron, cu dobândă legală începând de la

data pronunțării sentinței și până la achitarea integrală.

Împotriva acestei sentințe a

formulat acțiune în anulare SC I.T.C. SRL, solicitând respingerea cererii

reconvenționale și admiterea cererii formulate și față de pârâtul M.G.

întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit. f) și i) C. proc. civ.

Prin sentința comercială nr.

201 din 9 octombrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

respins ca nefondată, acțiunea în anulare formulată de SC I.T.C. SRL București

în contradictoriu cu intimații SC M.P.C. SRL și M.G.

Pentru a pronunța această

sentință, Curtea reține că prin sentința arbitrală atacată, Tribunalul Arbitral

a soluționat și cererea conexă formulată de SC M.P.C. SRL împotriva SC I.T.C.

SRL, înregistrată la 23 octombrie 2006, ce a făcut obiectul dosarului nr. 319/2006,

prin care reclamanta a solicitat dobânzi calculate până la 31 august 2005, plus

dobânzile calculate în continuare până la plata efectivă a prețului, respectiv

suma de 3.672 ron, dobânzi calculate asupra sumei de 9.792,44 ron, preț și că

ambele părți au depus completări la concluziile scrise, dar fără ca prin

aceasta să modifice obiectul dedus judecății.

În ceea ce privește

dispozițiile imperative încălcate de Tribunalul Arbitral, respectiv modul în

care art. 5 și art. 6 din contract au fost interpretate și aplicate, Curtea

reține pe de o parte că acestea nu sunt norme de drept imperative, ci

dispozitive, rezultate din convenția părților, iar pe de altă parte, sub

pretextul încălcării dispozițiilor imperative ale legii, se invocă probleme

privind fondul cauzei, analizate de Tribunalul Arbitral, reclamanta reluând

apărările și susținerile făcute la arbitraj.

În ceea ce privește motivele

referitoare la buletinele de analiză, în raport de prevederile art. 4.3 din

contract, potrivit cărora, multiplicantul are obligația să organizeze cu

multiplicatorul ridicarea probelor de semințe pentru controlul calității și

obținerea certificatelor oficiale de calitate a semințelor, ISTA, OECD și

fitosanitare, după caz, precum și faptul că în fapt, buletinele de analiză au

fost eliberate de o stațiune de cercetare din Olanda, contrar prevederilor contractuale,

în mod corect, acestea din urmă nu au fost luate în considerare de Tribunalul

Arbitral.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta SC I.T.C. SRL București invocând dispozițiile art. 304

pct. 5, 6, 7 și 9 și art. 3041 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat

admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii primei instanțe și pe fond

admiterea acțiunii în anulare.

În dezvoltarea în fapt a

recursului reclamanta a susținut în esență că acțiunea în anulare a fost

motivată și prin aceea că hotărârea arbitrală încalcă bunele reguli în materie

comercială, precum și dispoziții imperative ale legii. În acest sens instanța

de apel trebuia să admită acțiunea în anulare întrucât SC I.T.C. SRL a făcut

dovada că semințele nu îndeplineau condițiile de calitate pentru a fi folosite

ca sămânță, iar marfa respectivă și nici factura nu au fost însoțite de

certificate de calitate. Prin contractul din 19 aprilie 2003 s-a convenit că

sămânța nu putea fi preluată dacă nu îndeplinea condițiile de calitate

stabilite în art. 5, art. 6 și dacă nu era însoțită de acte care să ateste

calitatea. Prevederile art. 5 și art. 6 din contractul încheiat de părți au

caracter de dispoziții imperative și cum sămânța nu îndeplinea condițiile de

calitate convenite, Tribunalul Arbitral nu putea să oblige să plătească o

astfel de marfă. S-a mai arătat că motivarea hotărârii arbitrale este contrară

dispozițiilor art. 4.3 din contractul din 2003 și că în situația în care s-ar

considera că suma de 9.792,50 lei cu titlu de preț nu a fost compensată trebuia

să se constate că Tribunalul a acordat dobânzi raportat la suma de 26.115,20

lei, o sumă mai mare decât cea de 9.792,50 lei; că s-a respins greșit excepția

lipsei calității procesuale pasive a lui M.G.; că sentința nu a fost motivată

în drept și nu s-a indicat nici termenul în care se poate exercita această cale

de atac.

Intimata SC M.P.C. SRL a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Recurenta a invocat în drept

dispozițiile art. 304 pct. 5 și 6 C. proc. civ., însă dezvoltarea în fapt nu

permite încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate invocate pentru a face

posibil controlul judiciar.

Nu se constată existența

cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și de

drept pe care se sprijină soluția dată oferind posibilitatea verificării

temeiniciei și legalității ei.

Instanța a dat o corectă

interpretare dispozițiilor art. 4.3 din contractul din 2004 încheiat de părți

și s-a referit în motivare la probele dosarului, făcând o apreciere proprie

asupra acestora, a concludenței și utilității lor în lămurirea faptelor deduse

judecății, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.

Lipsa din hotărâre a

termenului în care se poate exercita calea de atac nu atrage nulitatea

hotărârii, deoarece calea de atac și termenul în care se poate exercita sunt

date de lege și nu de instanță, iar omisiunea lor, nu lipsesc partea de dreptul

de a exercita calea de atac în termenul prevăzut de lege. Recurentei nu i s-a

pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii în

condițiile în care aceasta a introdus recursul în termenul legal prevăzut de art.

301 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, instanța procedând la

analizarea acțiunii în anulare dedusă judecății raportat la motivele invocate

de reclamanta SC I.T.C. SRL întemeiate pe dispozițiile art. 364 alin. (1) lit.

f) și i) C. proc. civ., a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale

incidente.

În mod întemeiat instanța, a

reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 364 lit. f) C. proc. civ.,

întrucât Tribunalul s-a pronunțat în limitele cererii conexe cu care a fost

învestită, astfel cum a fost determinată de SC M.P.C. SRL.

Recurenta și-a întemeiat

acțiunea în anulare și pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Prin reiterarea situației de

fapt în dezvoltarea motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit. i) C.

proc. civ., recurenta - reclamantă nu se poate prevala de o analiză a

susținerilor referitoare la netemeinicia hotărârii arbitrale întrucât nu pot

face obiectul acțiunii în anulare.

Se constată că în perimetrul

motivului de anulare a hotărârii arbitrale 364 lit. i) ultima teză invocată de

recurentă nu se includ criticile cu privire la stabilirea situației de fapt pe

larg evocată de recurentă, sau cu privire la interpretarea și aplicarea

prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea

dispozițiilor imperative ale legii independent de situația de fapt stabilită.

În cauza de față nu se

constată încălcarea unei dispoziții imperative a legii în sensul celor mai sus

arătate.

Nerespectarea dispozițiilor

convenționale – contractul din 19 aprilie 2003 – nu constituie motiv de anulare

a hotărârii arbitrale potrivit art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Relațiile contractuale

dintre părți fiind guvernate de principiul libertății de voință vizează

raporturi de drept privat, raporturi juridice în curs și de la care părțile pot

deroga.

Deci, nerespectarea și

interpretarea greșită a prevederilor contractuale coroborat cu dispozițiile

legale incidente în materie nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine

publică, a bunelor moravuri sau a dispozițiilor imperative ale legii.

Criticile aduse pe fondul

hotărârii arbitrale nu pot fi supuse controlului judiciar pe calea acțiunii în

anulare, încât restul motivelor de recurs invocate sub acest aspect nu pot fi

primite și se vor respinge.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.G. se reține că în mod corect

și legal instanța a reținut că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în

cauză în raport de faptul că acesta a semnat contractul numai în calitatea sa

de reprezentant legal al societății nu și de garant fidejusor.

Fidejusiunea nu ia naștere

decât prin convenția încheiată între fidejusor și creditor, prin care primul

își asumă față de cel de al doilea obligația de garanție, iar în speță lipsește

un asemenea acord de voință, conform dispozițiilor art. 1652 C. civ.

În consecință, pentru

motivele arătate Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC I.T.C. SRL București împotriva sentinței

comerciale nr. 201 din 9 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2008.