ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2612/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea arbitrală înregistrată la data de 5 aprilie 2006, reclamanta SC I.T.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC M.P.C. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 57.562,72 ron, din care 42.062,77 ron preț și 15.500 ron, avans nerestituit, suma de 13.207 ron, dobânzi calculate până la 31 martie 2006, precum și dobânda calculată în continuare până la plata efectivă a prețului. Pârâta SC M.P.C. SRL a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat compensarea sumelor reciproc datorate și obligarea reclamantei - pârâte la plata sumei de 402.074.745 lei vechi, rest de plată, în urma compensării, la sămânța de porumb livrată către reclamantă.

Prin cererea înregistrată la 25 octombrie 2006, SC M.P.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC I.T.C. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 97.924.408 lei vechi, cu titlu de preț pentru sămânța de muștar, 3.672 ron, dobânzi calculate până la 31 august 2005, plus dobânda calculată în continuare. Cele două cereri au fost conexate prin Încheierea pronunțată la data de 23 ianuarie 2007. Prin sentința arbitrală nr. 25 din 22 februarie 2007, Camera de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. a admis acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâtei SC M.P.C. SRL și a respins-o față de pârâtul M.G. A admis cererea reconvențională formulată de SC M.P.C. SRL. A obligat SC M.P.C.

SRL la plata către SC I.T.C. SRL a sumei de 70.769,77 ron, din care 57.562,77 ron, preț și 13.207 ron, dobânzi calculate până la 31 martie 2006 și 8.961,56 ron, cheltuieli arbitrale. A obligat SC I.T.C. SRL să plătească SC M.P.C. SRL suma de 96.884,98 ron, din care 83.428,54 ron și 9.792,4 ron cât și 3.672 ron dobânzi calculate până la 31 august 2005 și 12.040,60 ron, cheltuieli de arbitraj. A compensat datoriile reciproce până la concurența celei mai mici. A obligat SC I.T.C. SRL să plătească SC M.P.C. SRL suma de 26.115,20 ron, cu dobândă legală începând de la data pronunțării sentinței și până la achitarea integrală. Împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare SC I.T.C. SRL, solicitând respingerea cererii reconvenționale și admiterea cererii formulate și față de pârâtul M.G.

întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit. f) și i) C. proc. civ. Prin sentința comercială nr. 201 din 9 octombrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată, acțiunea în anulare formulată de SC I.T.C. SRL București în contradictoriu cu intimații SC M.P.C. SRL și M.G. Pentru a pronunța această sentință, Curtea reține că prin sentința arbitrală atacată, Tribunalul Arbitral a soluționat și cererea conexă formulată de SC M.P.C. SRL împotriva SC I.T.C. SRL, înregistrată la 23 octombrie 2006, ce a făcut obiectul dosarului nr. 319/2006, prin care reclamanta a solicitat dobânzi calculate până la 31 august 2005, plus dobânzile calculate în continuare până la plata efectivă a prețului, respectiv suma de 3.672 ron, dobânzi calculate asupra sumei de 9.792,44 ron, preț și că ambele părți au depus completări la concluziile scrise, dar fără ca prin aceasta să modifice obiectul dedus judecății.

În ceea ce privește dispozițiile imperative încălcate de Tribunalul Arbitral, respectiv modul în care art. 5 și art. 6 din contract au fost interpretate și aplicate, Curtea reține pe de o parte că acestea nu sunt norme de drept imperative, ci dispozitive, rezultate din convenția părților, iar pe de altă parte, sub pretextul încălcării dispozițiilor imperative ale legii, se invocă probleme privind fondul cauzei, analizate de Tribunalul Arbitral, reclamanta reluând apărările și susținerile făcute la arbitraj.

În ceea ce privește motivele referitoare la buletinele de analiză, în raport de prevederile art. 4.3 din contract, potrivit cărora, multiplicantul are obligația să organizeze cu multiplicatorul ridicarea probelor de semințe pentru controlul calității și obținerea certificatelor oficiale de calitate a semințelor, ISTA, OECD și fitosanitare, după caz, precum și faptul că în fapt, buletinele de analiză au fost eliberate de o stațiune de cercetare din Olanda, contrar prevederilor contractuale, în mod corect, acestea din urmă nu au fost luate în considerare de Tribunalul Arbitral. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC I.T.C. SRL București invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7 și 9 și art. 3041 C. proc.

civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii primei instanțe și pe fond admiterea acțiunii în anulare. În dezvoltarea în fapt a recursului reclamanta a susținut în esență că acțiunea în anulare a fost motivată și prin aceea că hotărârea arbitrală încalcă bunele reguli în materie comercială, precum și dispoziții imperative ale legii. În acest sens instanța de apel trebuia să admită acțiunea în anulare întrucât SC I.T.C. SRL a făcut dovada că semințele nu îndeplineau condițiile de calitate pentru a fi folosite ca sămânță, iar marfa respectivă și nici factura nu au fost însoțite de certificate de calitate. Prin contractul din 19 aprilie 2003 s-a convenit că sămânța nu putea fi preluată dacă nu îndeplinea condițiile de calitate stabilite în art. 5, art. 6 și dacă nu era însoțită de acte care să ateste calitatea.

Prevederile art. 5 și art. 6 din contractul încheiat de părți au caracter de dispoziții imperative și cum sămânța nu îndeplinea condițiile de calitate convenite, Tribunalul Arbitral nu putea să oblige să plătească o astfel de marfă. S-a mai arătat că motivarea hotărârii arbitrale este contrară dispozițiilor art. 4.3 din contractul din 2003 și că în situația în care s-ar considera că suma de 9.792,50 lei cu titlu de preț nu a fost compensată trebuia să se constate că Tribunalul a acordat dobânzi raportat la suma de 26.115,20 lei, o sumă mai mare decât cea de 9.792,50 lei; că s-a respins greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a lui M.G.; că sentința nu a fost motivată în drept și nu s-a indicat nici termenul în care se poate exercita această cale de atac.

Intimata SC M.P.C. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și 6 C. proc. civ., însă dezvoltarea în fapt nu permite încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate invocate pentru a face posibil controlul judiciar. Nu se constată existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei. Instanța a dat o corectă interpretare dispozițiilor art. 4.3 din contractul din 2004 încheiat de părți și s-a referit în motivare la probele dosarului, făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenței și utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Lipsa din hotărâre a termenului în care se poate exercita calea de atac nu atrage nulitatea hotărârii, deoarece calea de atac și termenul în care se poate exercita sunt date de lege și nu de instanță, iar omisiunea lor, nu lipsesc partea de dreptul de a exercita calea de atac în termenul prevăzut de lege. Recurentei nu i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii în condițiile în care aceasta a introdus recursul în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, instanța procedând la analizarea acțiunii în anulare dedusă judecății raportat la motivele invocate de reclamanta SC I.T.C.

SRL întemeiate pe dispozițiile art. 364 alin. (1) lit. f) și i) C. proc. civ., a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente. În mod întemeiat instanța, a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 364 lit. f) C. proc. civ., întrucât Tribunalul s-a pronunțat în limitele cererii conexe cu care a fost învestită, astfel cum a fost determinată de SC M.P.C. SRL. Recurenta și-a întemeiat acțiunea în anulare și pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. Prin reiterarea situației de fapt în dezvoltarea motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., recurenta - reclamantă nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia hotărârii arbitrale întrucât nu pot face obiectul acțiunii în anulare.

Se constată că în perimetrul motivului de anulare a hotărârii arbitrale 364 lit. i) ultima teză invocată de recurentă nu se includ criticile cu privire la stabilirea situației de fapt pe larg evocată de recurentă, sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispozițiilor imperative ale legii independent de situația de fapt stabilită. În cauza de față nu se constată încălcarea unei dispoziții imperative a legii în sensul celor mai sus arătate. Nerespectarea dispozițiilor convenționale – contractul din 19 aprilie 2003 – nu constituie motiv de anulare a hotărârii arbitrale potrivit art. 364 lit. i) C. proc. civ. Relațiile contractuale dintre părți fiind guvernate de principiul libertății de voință vizează raporturi de drept privat, raporturi juridice în curs și de la care părțile pot deroga.

Deci, nerespectarea și interpretarea greșită a prevederilor contractuale coroborat cu dispozițiile legale incidente în materie nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor moravuri sau a dispozițiilor imperative ale legii. Criticile aduse pe fondul hotărârii arbitrale nu pot fi supuse controlului judiciar pe calea acțiunii în anulare, încât restul motivelor de recurs invocate sub acest aspect nu pot fi primite și se vor respinge. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.G. se reține că în mod corect și legal instanța a reținut că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză în raport de faptul că acesta a semnat contractul numai în calitatea sa de reprezentant legal al societății nu și de garant fidejusor.

Fidejusiunea nu ia naștere decât prin convenția încheiată între fidejusor și creditor, prin care primul își asumă față de cel de al doilea obligația de garanție, iar în speță lipsește un asemenea acord de voință, conform dispozițiilor art. 1652 C. civ. În consecință, pentru motivele arătate Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I.T.C. SRL București împotriva sentinței comerciale nr. 201 din 9 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2008.