ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1384/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1384/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cererii de revizuire de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanții D.E. și D.G. au chemat în judecată sucursala
P. Craiova și au solicitat Tribunalului Dolj să pronunțe o
hotărâre prin care să le lase în deplină proprietate și
liniștită posesie terenul situat în tarlaua parcelele menționate
în acțiune, cu daune cominatorii și plata lipsei de
folosință.
Prin sentința nr. 10466 din 6 iulie
2007, Judecătoria Craiova a admis acțiunea așa cum a fost formulată,
iar Tribunalul Dolj, secția comercială, prin decizia nr. 3 din 26 mai
2008 a confirmat soluția prin respingerea apelului formulat de SC P. SA zona
de operare Grup de Zăcăminte C. și SC P. SA București.
Împotriva deciziei nr. 3 pronunțată
la data de 26 mai 2008 de Tribunalul Dolj, prin care s-a confirmat
sentința Judecătoriei nr. 10466/2007, au declarat recurs pârâtele SC P.
SA București și SC P. SA București Grup de Zăcăminte B.,
recurs prin care s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 2821 C.
proc. civ. pe considerentul că sentința fondului a fost atacată
cu apel deși hotărârile judecătorești, date în primă
instanță de Judecătorie având ca obiect litigiile de o valoare
de până la 1 milion lei, se atacă numai cu recurs.
Luând în examinare motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova prin
decizia nr. 1604 din 27 noiembrie 2008, a admis recursul celor două
pârâte, a casat decizia nr. 3 din 26 mai 2008 pronunțată de
Tribunalul Dolj și a trimis cauza Tribunalului Dolj pentru judecarea
căii de atac, ca recurs. Casarea a fost argumentată în drept pe
dispozițiile art. 282 C. proc. civ. potrivit cărora
“
nu
sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă
instanță în cererile introduse pe cale principală, litigii a căror
obiect are o valoare de până la 100.000 ron inclusiv, atât în materie civilă
cât și în materie comercială”.
Primind dosarul, Tribunalul Dolj a
pășit la examinarea căii de atac declanșată împotriva sentinței
comerciale nr. 10466 din 6 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria
Craiova în dosarul nr. 36/215/2005 intitulată „apel” și
calificată de instanța de recurs prin decizia nr. 1604/2008 ca „recurs”.
Înainte de a examina criticile aduse sentinței, în rejudecare, Tribunalul
a pus în discuția părților excepția lipsei
calității de reprezentant a pârâtei SC P. SA, zona de operare Grup de
Zăcăminte. După examinarea înscrisurilor depuse de recurenta
vizată în combaterea acestei excepții, tribunalul a reținut
că nu a existat o procură ad litem pentru exercițiul dreptului
de a declanșa o cale de atac întrucât zona de operare Grup de
Zăcăminte fiind un dezmembrământ fără personalitate
juridică nu are capacitate procesuală și prin urmare nu poate sta
în instanță și nici nu poate reprezenta societatea P. SA.
În consecință, prin decizia nr. 100
din 23 mai 2009 a fost anulat recursul declarat de P. SA zona de operare Grup
de Zăcăminte împotriva sentinței nr. 10466 din 6 iulie 2007 pronunțată
de Judecătoria Craiova, pentru lipsa dovezii calității de
reprezentant.
În argumentarea cererii de revizuire
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuienta
a solicitat Înaltei Curți să constate existența unor
hotărâri potrivnice, să schimbe ultima decizie nr. 100/2009 și
constatând că unitatea P. SA București, Grupul de Zăcăminte
B. are calitate de reprezentant prin managerul inginer C.N. și Consilier
juridic N.D., să dispună casarea sentinței nr. 10466
pronunțată la data de 6 iulie 2007 de Judecătoria Craiova
și să trimită cauza pentru rejudecare la instanța de fond
cu obligarea acesteia la refacerea probelor.
În esență, revizuienta a
susținut că prin decizia nr. 100/2009 Tribunalul nu putea să constate
lipsa calității de reprezentant a Grupului de Zăcăminte B.
pe considerentul că acest aspect a fost analizat prin decizia nr. 1604 din
27 noiembrie 2008, pe baza acelorași acte care au fost depuse la dosarul
cauzei. Prin urmare, revizuienta a apreciat că există contrarietate
între decizia nr. 1604 pronunțată în dosarul nr. 4488/63/2008 la data
de 27 noiembrie 2008 și decizia nr. 100 pronunțată la 23 martie
2009 în dosarul nr. 19452/63/2008 care privește aceleași
părți.
Din expunerea argumentelor aduse în sprijinul
motivului prevăzut de art. 322 alin. (7) C. proc. civ. care vizează „hotărâri
potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în
una și aceeași pricină”, revizuienta a solicitat Înaltei Curți
sub cuvânt că în considerentele unei decizii s-a reținut calitatea de
reprezentant a societății, iar în cea de-a doua (pronunțată
după casare) s-a reținut, în baza acelorași înscrisuri, lipsa
calității de reprezentant pentru promovarea căii de atac a recursului
în numele societății P. SA București, să schimbe ultima
decizie pronunțată de tribunal în rejudecare.
O subliniere de esență care se
impune a fi făcută față de susținerile revizuientei care
solicită schimbarea sentinței nr. 100/2009 și trimiterea cauzei
pentru rejudecare, vizează faptul că instanța de revizuire în
cazul art. 322 alin. (7) C. proc. civ. nu este instanță de control
judiciar, ci doar constată dacă prin ultima hotărâre s-a
nesocotit puterea lucrului judecat care ar rezulta din prima hotărâre
pronunțată într-un alt dosar, dar care privește aceeași
cauză și, în ipoteza în care sunt îndeplinite aceste condiții,
anulează cea de-a doua hotărâre.
După aceste precizări, Înalta Curte
va examina mai întâi, în temeiul art. 137, art. 324 alin. (1) C. proc. civ.
raportat la art. 322 alin. (7) C. proc. civ., tardivitatea exercițiului
acestei căi extraordinare de atac.
În conformitate cu dispozițiile
procedurale amintite, termenul de revizuire este de o lună și se
socotește, în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de
instanța de recurs, de la data pronunțării ultimei
hotărâri. În speță, ultima decizie a cărei anulare s-ar fi
putut cere (și nu schimbare), a fost pronunțată la data de 23
martie 2009 iar cererea de revizuire a fost introdusă la data de 1 iunie
În consecință, constatând tardivitatea sesizării Înaltei Curți
ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 324 alin. (1) C. proc.
civ., cererea de revizuire va fi respinsă ca tardiv formulată. În
aceste condiții aspectele formale care țin de analiza existenței
hotărârilor potrivnice așa cum sunt reglementate de art. 322 pct. 7 C.
proc. civ. nu se mai impune a fi făcută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată
de SC P. SA, Grupul de Zăcăminte B. Craiova și SC P. SA București
împotriva deciziei comerciale nr. 100 din 23 martie 2009 a Tribunalului Dolj, secția
comercială, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.