ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3019/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 1 septembrie 2006 sub nr. 15411/Com/2006, reclamanta SC A. SA Craiova a chemat în judecată pe pârâtul C.L.M. Craiova pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de folosință al reclamantei asupra terenului în suprafață de 911,95 mp. situat în Craiova, str. Dezrobirii, pe care este amplasat Complexul Comercial P. În motivarea cererii reclamanta a arătat că terenul se află în posesia acesteia din anul 1968, pe acest teren aflându-se spațiul comercial. În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

Prin sentința comercială nr. 1420 pronunțată la 6 octombrie 2006, Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială, sub nr. 883/63/2006. Prin sentința nr. 3948 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul nr. 883/63/2006 (număr în format vechi 5228/COM/2006), s-a admis acțiunea în constatare formulată de reclamanta SC A. SA Craiova, și s-a constatat dreptul de folosință al reclamantei asupra terenului în suprafață exclusivă de 844,15 mp și indiviziune de 67,81 mp, situat în Craiova, str. Dezrobirii – Complex Comercial P. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal din 1968 s-a efectuat recepția investiției intitulată „spații complex” situat în Dezrobirii – P. de către D.C.J.

Dolj. Spațiile au fost date în administrarea Întreprinderii comerciale de stat pentru produse alimentare. Ulterior, prin decizia nr. 147/1990 emisă de Prefectura Dolj, Întreprinderea comercială de stat pentru produse alimentare și-a încetat activitatea, înființându-se SC A. SA Craiova, în patrimoniul acesteia fiind inclus și complex comercial P. – Unitatea xx. Terenul pe care este situat complexul, asupra căruia s-a solicitat dreptul de folosință are suprafața de 911,95 mp, din care 67,81 mp reprezintă calea de acces. Din adresa emisă de Primăria Craiova a rezultat că terenul a intrat în proprietatea statului prin expropriere, iar în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost trimise notificări de foștii proprietari.

A mai reținut că reclamanta este proprietară asupra imobilului construcție, iar pentru desfășurarea activității comerciale și folosirii spațiilor sale este necesară recunoașterea dreptului de folosință asupra terenului, potrivit art. 492 C. civ. Dreptul de folosință există indiferent de existența notificărilor pe Legea nr. 10/2001, scopul acestei legi fiind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C.L. Craiova prin P.M. Craiova, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 33 din 5 februarie 2008, a respins, ca nefundat, apelul formulat de apelantul pârât C.L.

Craiova prin P.M. Craiova în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A. SA Craiova. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în esență că: Potrivit art. 111 C. proc. civ., cererea în constatarea existenței unui drept poate fi promovată de partea care justifică interes și dacă aceasta nu poate cere realizarea dreptului. Acțiunea în constatare are caracter subsidiar, însă apelantul pârât nu a indicat ce acțiune avea la îndemână reclamanta pentru realizarea dreptului de folosință asupra terenului.

Societatea reclamantă s-a înființat prin decizia nr. 147 din 26 octombrie 1990 a Prefecturii Dolj, figurând în anexă la poziția nr. 1, iar terenul pentru care s-a solicitat constatarea dreptului de folosință este aferent complexului P. - dezrobirii, echivalentul dreptului de folosință fiind trecut în structura capitalului social, însă ulterior nu s-a emis decizie a organului administrației locale prin care să se determine terenul, potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991.

Prin urmare, în condițiile în care dreptul de folosință a fost transmis societății încă de la înființare, că aceasta exercită acest drept, suprafața de teren fiind stabilită în procesul verbal de delimitare, situația terenului plus schița anexată cu semnătura tuturor vecinilor, iar reclamanta justifică interes în constatarea dreptului, hotărârea fiindu-i necesară pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, neavând la îndemână calea acțiunii în realizarea dreptului de folosință asupra terenului pe care-l folosește, corect tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 111 C. proc. civ.

Instanța de fond a constatat dreptul de folosință asupra terenului în suprafață exclusivă de 844,15 mp și indiviziune de 67,81 mp, aceste suprafețe sunt identice cu cele trecute în înscrisurile aflate la dosar nr. 15411/2006, procesul verbal de delimitare fiind semnat de vecinii terenului, printre care și apelantul, ceea ce înseamnă că aceștia au fost de acord cu delimitarea terenului, suprafețe regăsite întocmai și în documentația topo întocmită în anul 1993, dosar nr. 883/63/2006. Din adresa 343345 din 25 ianuarie 2008 emisă de Primăria Craiova – S.E.D.P.P. rezultă că terenul din litigiu în suprafață de 911,95 mp aparține domeniului privat, așa încât sunt nefondate susținerile din apel, în sensul că terenul face parte din domeniul public și este exceptat de la aplicarea H.G.

nr. 834/1991. Cât privește notificările efectuate de foștii proprietari în baza Legii nr. 10/2001, din același înscris rezultă că acestora li s-au acordat despăgubiri și nu s-au emis dispoziții de restituire în natură, astfel că sunt nefondate criticile referitoare la prejudicierea persoanelor îndreptățite la restituirea în natură. Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu este împiedicată de constatarea dreptului de folosință al intimatei reclamante asupra terenului, cum corect a reținut și tribunalul. Dreptul de folosință asupra terenului a fost dobândit în temeiul H.G. nr. 834/1991 care reglementează situația terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale constituite în baza Legii nr. 15/1990, așa încât dispozițiile art. 492 C. civ., nu erau incidente în cauză, însă această situație nu afecta legalitatea și temeinicia hotărârii, neimpunându-se desființarea sau schimbarea acesteia.

Împotriva acestei ultime hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâtul C.L.M. Craiova prin P.M. Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând, în esență, că instanța de fond și instanța de apel nu s-au pronunțat pe excepția competenței materiale de soluționare a cauzei de către instanța de fond având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 159 C. proc. civ. A invocat această excepție pe calea recursului, dat fiind faptul că acțiunea în constatare are un caracter eminamente civil, chiar dacă una părți este comerciant, această acțiune nu dobândește un caracter comercial iar instanța competentă material în judecarea acțiunii în fond este Judecătoria Craiova și nu Secția Comercială a Tribunalului Dolj.

Sub acest aspect conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ., a solicitat admiterea excepției, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei pentru soluționare Judecătoriei Craiova, ca instanță competentă. Instanța de apel prin hotărârea pronunțată a constatat dreptul de folosință și administrare al reclamantei asupra terenului, stabilind cadrul procesual reglementat de art. 111 C. proc. civ., aceasta este inadmisibilă întrucât se bazează pe situații de fapt, aprecieri subiective, fără a cuprinde și motivele de drept pe are se întemeiază. Potrivit art. 111 C. proc. civ., pentru care are interes poate solicita constatarea existenței sau inexistenței unui drept însă cererea nu poate fi primită atunci când partea are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului.

Acțiunea în constatare are un caracter subsidiar în raport de toate posibilitățile procedurale pe care partea le are pentru a-și realiza drepturile sale. Reclamanta trebuia să urmeze procedura administrativă prevăzută de H.G. nr. 834/1991 în urma căreia terenul se determină de autoritatea administrativă publică județeană. Un alt motiv de nelegalitate al hotărârilor atacate este dat de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 15/1990 privind statutul regiilor autonome și societăților comerciale raportat la art. 1 din H.G. nr. 834/1991 care face trimitere la bunurile aflate în patrimoniul societăților comerciale, patrimoniu care se inventariază în evidența contabilă a societății și care presupune o prezumție relativă a dreptului de proprietate.

În mod greșit instanța de apel a nesocotit apărarea autorității locale cu privire la existența cererilor formulate în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, reținând că aceste cereri au fost soluționate și înaintate A.N.R.P. în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, fără a ține cont că potrivit H.G. nr. 1095/2005 această instituție poate reveni și modifica actul autorității locale. A mai arătat că acțiunea reclamantei nu poate fi admisă întrucât situația juridică a imobilului în cauză nu este stabilită, în concret de reclamantă, căreia îi revine sarcina probei, aceasta nedovedind necesitatea desfășurării activității conform obiectului de activitate. Pârâtul C.L.M. Craiova prin P.M.

Craiova a solicitat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârilor atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul dedus judecății și probatoriile administrate în cauză. Cu privire la excepția formulară privind competența materială de soluționare a cauzei, Judecătoria Craiova, prin sentința nr. 1420 din 6 octombrie 2006, în mod corect, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj întrucât potrivit art. 2 C. proc.

civ., litigiul este de natură comercială și nu este evaluabil. În ceea ce privește motivul de recurs privind inadmisibilitatea acțiunii în temeiul art. 111 C. proc. civ., în mod corect instanța de fond și instanța de apel au analizat acestor motiv și au constatat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cererea pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Societatea reclamantă s-a înființat prin decizia nr. 147 din 26 octombrie 1990 a Prefecturii Dolj figurând în anexă la poziția 1, iar terenul pentru care s-a solicitat constatarea dreptului de folosință este aferent completului P. - Dezrobirii, echivalentul dreptului de folosință fiind trecut în structura capitalului social, însă ulterior nu s-a emis decizie a organului administrației locale prin care să se determine temeiul potrivit art. 1 din H.G.

nr. 834/1991. Instanța de fond și instanța de apel au constatat dreptul de folosință asupra terenului în suprafață exclusivă de 844,15 mp și indiviziune de 67,81 mp, aceste suprafețe sunt identice cu cele trecute în înscrisurile aflate la dosar nr. 15411/2006, procesul verbal de delimitare a terenului fiind semnat de vecinii terenului printre care și pârâtul, ceea ce înseamnă că aceștia au fost de acord cu delimitarea terenului, suprafețe regăsite întocmai și în documentația topo întocmită în anul 1993, dosar nr. 883/63/2006. Instanța de fond și instanța de apel în mod corect au reținut că pârâtul C.L.M. Craiova este proprietar al imobilului construcție lucru dovedit cu acte și raportul de expertiză.

Procedura specială de atestare a dreptului de proprietate prevăzută de H.G. nr. 834/1991 implică promovarea prealabilă a acțiunii în constatarea dreptului de folosință prevăzută de art. 111 C. proc. civ., pentru societățile care nu dețin dovezi cu privire la dreptul de administrare directă asupra terenului. Notificările efectuate de foștii proprietari în baza Legii nr. 10/2001 au fost analizate de instanța de fond și instanța de apel deoarece din adresa 343345 din 25 ianuarie 2008 emisă de Primăria Craiova – S.E.D.P.P. rezultă că acestora li s-au acordat despăgubiri și nu s-au emis dispoziții de restituire în natură. Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu este împiedicată de constatarea dreptului de folosință al intimatei reclamante asupra terenului cum corect a reținut instanța de fond și instanța de apel.

Dreptul de folosință asupra terenului a fost dobândit în temeiul H.G. nr. 834/1991 care reglementează situația terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale constituite în baza Legii nr. 15/1990, așa încât dispozițiile art. 492 C. civ., nu sunt incidente în cauză. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâtul C.L.M. Craiova prin P.M. Craiova, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.M. Craiova prin P.M. Craiova împotriva deciziei nr. 33 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2008.