ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1069/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3168 din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 136/63/2006, s-a admis acțiunea reclamantei SC A. SA Craiova introdusă împotriva pârâților P.M. Craiova și C.L. Craiova, constatând un drept de folosință al acesteia asupra suprafeței de 1550,88 m 2 teren situat în Craiova, cartier Craiovița Nouă, județul Dolj. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta a dovedit că deține în folosință suprafața de teren și că se impune constatarea acestui drept, în baza art. 111 C. proc. civ., pentru a putea urma procedura de atestare a dreptului de proprietate prevăzută de H.G.

nr. 834/1991. Pârâții au declarat apel împotriva sentinței criticând-o pentru nelegalitate, susținând că în cauză nu își găsește aplicare dispozițiile art. 111 C. proc. civ., acțiunea în constatare având un caracter subsidiar, celei în realizare. Analizând legalitatea sentinței în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 210 din 2 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 136/63/2006, a respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: H.G. nr. 834/1991 reglementează o procedură specială de atestare a dreptului de proprietate pentru societățile comerciale cu capital de stat, reorganizare conform Legii nr. 15/1990, atestarea făcându-se pe baza dovezilor referitoare la dreptul de folosință ori de administrare directă asupra terenurilor.

În ipoteza în care societățile comerciale cu capital de stat, nu dețin dovezi cu privire la dreptul de administrare directă sau de dreptul de folosință asupra terenurilor, procedura specială administrativă nu exclude ci, dimpotrivă, așa cum corect a reținut tribunalul, implică promovarea prealabilă a unei acțiuni în constatarea dreptului de folosință, în conformitate cu dispozițiile art. 111 C. proc. civ., hotărârea urmând să fie folosită în procedura administrativă pentru dovedirea dreptului de folosință. În cauză, următoarele înscrisuri: procesul verbal de recepție preliminară, procesul verbal de delimitare a perimetrului pentru amplasamentul Complexului Comercial B., dispoziția de constituire a comisiei pentru stabilirea și evaluarea terenurilor din patrimoniul SC A. SA, evaluarea terenului conform H.G.

nr. 834/1991 și documentația topografică, s-a făcut dovada că terenul este aferent complexului comercial B., situat în Craiova, cartier Craiovița Nouă, județul Dolj. Întrucât SC A. SA Craiova este înființată prin reorganizarea fostei I.C.S. A., potrivit dispozițiilor Legii nr. 15/1990, în patrimoniul său a intrat și dreptul de folosință asupra terenului aferent spațiului comercial situat în Craiova, cartier Craiovița Nouă, județul Dolj, identificat prin lucrarea de specialitate întocmită de expertul în specialitatea topografie, cadastru și geodezie M.P. În raport de expertiza tehnică, s-a consemnat că terenul din litigiu este în suprafață de 1.581,52 m.p. și se află în folosința exclusivă a reclamantei SC A. SA Craiova, cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: la nord, pe o latură de 37,50 m cu alee de acces; la sud, pe o latură de 37,90 m cu str. Arh.

C. Iotzu; la est, pe o latură de 41,95 m cu str. Alexandru Boia; la vest, pe o latură de 41,95 m cu Hala nr. 16, identificat conform schiței topografice anexă la raportul de expertiză tehnică. Împotriva acestei decizii a declarat recurs P.M. Craiova, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia în esență a susținut că instanțele, au aplicat greșit dispozițiile art. 111 C. proc. civ., acțiunea în constatarea dreptului de folosință, fiind subsidiară procedurii administrative prevăzută de H.G. nr. 834/1991, pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Critica este fondată.

Argumentul central al instanței de apel, în raport de care a menținut sentința, este acela că, în situația în care societățile cu capital de stat nu dețin dovezi privind dreptul de administrare directă sau de dreptul de folosință asupra terenurilor pe care în fapt le dețin, este necesară promovarea prealabilă a unei acțiuni în constatarea folosinței, în conformitate cu dispozițiile art. 111 C. proc. civ., hotărârea urmând să fie folosită în procedura administrativă pentru dovedirea dreptului de folosință. Motivarea instanței este greșită ca și interpretarea și aplicarea art. 111 C. proc. civ. Așa cum a precizat în acțiune, reclamanta susține că interesul în promovarea acțiunii este dat de faptul că prin obținerea dreptului de folosință asupra terenului în litigiu s-ar obține o mai bună delimitare, ce i-ar permite întreținerea acestuia, în concordanță cu obiectivul de activitate.

Așadar, din motivarea cererii de chemare în judecată, rezultă că interesul reclamantei nu este acela de a obține un certificat de atestare a proprietății, privind terenul, ci acela de delimitare. De clarificare a întinderii acestuia. Or, promovarea acțiunii în temeiul art. 111 C. proc. civ., pentru acest motiv este inadmisibilă, în condițiile în care pârâta nu a făcut acte de tulburare a posesiei. În situația în care, a urmărit obținerea certificatului de atestare a proprietății, nu este necesară preconstituirea dreptului pe calea unei acțiuni în constatare, deoarece în procedura prevăzută de H.G. nr. 834/1991, aplicabilă și intimatei care susține că a primit terenul în 1981, se determină în concret situația terenului, făcându-se verificările necesare pentru a se stabili dacă terenul face parte din patrimoniul societății.

Or, în situația în care în această procedură se respinge cererea, actul administrativ poate fi atacat pe cale judecătorească în contencios administrativ. Așa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul împotriva deciziei pe care o modifică, în sensul admiterii apelului, a schimbării în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei intimate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul P.M. Craiova împotriva deciziei nr. 210 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul și în consecință schimbă în tot sentința nr. 3168 din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în sensul că respinge acțiunea reclamantei. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 martie 2008.