ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.03.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1069/2008

HOTĂRÂRE
14.03.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1069/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3168 din

29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 136/63/2006, s-a

admis acțiunea reclamantei SC A. SA Craiova introdusă împotriva pârâților P.M. Craiova

și C.L. Craiova, constatând un drept de folosință al acesteia asupra suprafeței

de 1550,88 m

2

teren situat în Craiova, cartier Craiovița Nouă,

județul Dolj.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamanta a dovedit că deține în folosință

suprafața de teren și că se impune constatarea acestui drept, în baza art. 111 C.

proc. civ., pentru a putea urma procedura de atestare a dreptului de

proprietate prevăzută de H.G. nr. 834/1991.

Pârâții au declarat apel

împotriva sentinței criticând-o pentru nelegalitate, susținând că în cauză nu

își găsește aplicare dispozițiile art. 111 C. proc. civ., acțiunea în

constatare având un caracter subsidiar, celei în realizare.

Analizând legalitatea

sentinței în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

prin decizia nr. 210 din 2 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 136/63/2006,

a respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

H.G. nr. 834/1991

reglementează o procedură specială de atestare a dreptului de proprietate

pentru societățile comerciale cu capital de stat, reorganizare conform Legii nr.

15/1990, atestarea făcându-se pe baza dovezilor referitoare la dreptul de

folosință ori de administrare directă asupra terenurilor.

În ipoteza în care

societățile comerciale cu capital de stat, nu dețin dovezi cu privire la

dreptul de administrare directă sau de dreptul de folosință asupra terenurilor,

procedura specială administrativă nu exclude ci, dimpotrivă, așa cum corect a

reținut tribunalul, implică promovarea prealabilă a unei acțiuni în constatarea

dreptului de folosință, în conformitate cu dispozițiile art. 111 C. proc. civ.,

hotărârea urmând să fie folosită în procedura administrativă pentru dovedirea

dreptului de folosință.

În cauză, următoarele

înscrisuri: procesul verbal de recepție preliminară, procesul verbal de

delimitare a perimetrului pentru amplasamentul Complexului Comercial B., dispoziția

de constituire a comisiei pentru stabilirea și evaluarea terenurilor din

patrimoniul SC A. SA, evaluarea terenului conform H.G. nr. 834/1991 și

documentația topografică, s-a făcut dovada că terenul este aferent complexului

comercial B., situat în Craiova, cartier Craiovița Nouă, județul Dolj.

Întrucât SC A. SA Craiova este

înființată prin reorganizarea fostei I.C.S. A., potrivit dispozițiilor Legii nr.

15/1990, în patrimoniul său a intrat și dreptul de folosință asupra terenului

aferent spațiului comercial situat în Craiova, cartier Craiovița Nouă, județul

Dolj, identificat prin lucrarea de specialitate întocmită de expertul în

specialitatea topografie, cadastru și geodezie M.P.

În raport de expertiza

tehnică, s-a consemnat că terenul din litigiu este în suprafață de 1.581,52 m.p. și se află în folosința exclusivă a reclamantei SC A. SA Craiova, cu următoarele

dimensiuni și vecinătăți: la nord, pe o latură de 37,50 m cu alee de acces; la sud, pe o latură de 37,90 m cu str. Arh. C. Iotzu; la est, pe o latură de

41,95 m cu str. Alexandru Boia; la vest, pe o latură de 41,95 m cu Hala nr. 16, identificat conform schiței topografice anexă la raportul de expertiză

tehnică.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs P.M. Craiova, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia în esență a susținut că instanțele,

au aplicat greșit dispozițiile art. 111 C. proc. civ., acțiunea în constatarea

dreptului de folosință, fiind subsidiară procedurii administrative prevăzută de

H.G. nr. 834/1991, pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate.

Critica este fondată.

Argumentul central al

instanței de apel, în raport de care a menținut sentința, este acela că, în

situația în care societățile cu capital de stat nu dețin dovezi privind dreptul

de administrare directă sau de dreptul de folosință asupra terenurilor pe care

în fapt le dețin, este necesară promovarea prealabilă a unei acțiuni în

constatarea folosinței, în conformitate cu dispozițiile art. 111 C. proc. civ.,

hotărârea urmând să fie folosită în procedura administrativă pentru dovedirea

dreptului de folosință.

Motivarea instanței este

greșită ca și interpretarea și aplicarea art. 111 C. proc. civ.

Așa cum a precizat în

acțiune, reclamanta susține că interesul în promovarea acțiunii este dat de

faptul că prin obținerea dreptului de folosință asupra terenului în litigiu

s-ar obține o mai bună delimitare, ce i-ar permite întreținerea acestuia, în

concordanță cu obiectivul de activitate.

Așadar, din motivarea

cererii de chemare în judecată, rezultă că interesul reclamantei nu este acela

de a obține un certificat de atestare a proprietății, privind terenul, ci acela

de delimitare. De clarificare a întinderii acestuia.

Or, promovarea acțiunii în

temeiul art. 111 C. proc. civ., pentru acest motiv este inadmisibilă, în

condițiile în care pârâta nu a făcut acte de tulburare a posesiei.

În situația în care, a

urmărit obținerea certificatului de atestare a proprietății, nu este necesară

preconstituirea dreptului pe calea unei acțiuni în constatare, deoarece în

procedura prevăzută de H.G. nr. 834/1991, aplicabilă și intimatei care susține

că a primit terenul în 1981, se determină în concret situația terenului,

făcându-se verificările necesare pentru a se stabili dacă terenul face parte

din patrimoniul societății.

Or, în situația în care în

această procedură se respinge cererea, actul administrativ poate fi atacat pe

cale judecătorească în contencios administrativ.

Așa fiind, pentru cele ce

preced, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul împotriva

deciziei pe care o modifică, în sensul admiterii apelului, a schimbării în tot

a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei intimate.

Admite recursul declarat de

pârâtul P.M. Craiova împotriva deciziei nr. 210 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul și în

consecință schimbă în tot sentința nr. 3168 din 29 mai 2007 pronunțată de

Tribunalul Dolj, secția comercială, în sensul că respinge acțiunea reclamantei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 14 martie 2008.

Sursă