ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 1 august 2005, reclamanta SC C. SA Craiova a chemat în judecată pe pârâtul C.L. Craiova, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate dreptul de folosință și de administrare al reclamantei asupra terenului în suprafață de 324 m.p, aferent restaurantului C.S., situat în Craiova, necesar pentru obținerea atestării dreptului de proprietate conform H.G. nr. 834/1991. Tribunalul Dolj. prin sentința nr. 205 din 28 martie 2006. a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 111 C. proc. civ., nu poate fi primită acțiunea în constatare dacă partea cere realizarea dreptului.

Reclamanta este proprietara restaurantului, iar terenul a fost dat în folosință, astfel încât reclamanta tinde să obțină certificatul de proprietate pe care îl poate obține potrivit prevederilor H.G. nr. 834/1991. Pentru aceasta reclamanta trebuie să întocmească documentația cerută și să urmeze procedura prevăzută de H.G. nr. 834/1991. Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta, care a susținut că pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în baza H.G. nr. 834/1991 este necesară o documentație care să includă și titlul în baza căruia este folosit terenul. Întrucât apelanta nu deține acte cu privire la folosința terenului, s-a impus promovarea cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 149 din 27 iunie 2006, a admis apelul a schimbat sentința criticată și pe fond, a admis acțiunea și constată dreptul de folosință și administrare asupra suprafeței de 324 m.p. aferent restaurantului C.S. conform schiței de plan anexate raportului de expertiză întocmit de expert D.V. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că deși considerentele hotărârii atacate încep cu o analiză a cerințelor art. 111 C. proc. civ., privind admisibilitatea acțiunii în constatare, dezvoltarea motivelor de fapt și de drept ale soluției se referă la fondul litigiului. Concluzia referitoare la netemeinicia acțiunii este greșită, susține instanța apelului întrucât H.G.

nr. 834/1991 reglementează în adevăr o procedură specială de atestare a dreptului de proprietate pentru societățile comerciale cu capital de stat reorganizate conform Legii nr. 15/1990, iar pentru societățile care nu dețin dovezi cu privire la dreptul de administrare directă asupra terenurilor, această procedură implică promovarea prealabilă a unei acțiuni în baza art. 111 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. Astfel, se susține că în baza rolului său activ instanța a făcut încadrarea corectă a cererii pe dispozițiile H.G. nr. 834/1991, situație în care potrivit Circularei nr. 85415 din 17 august 1995 emisă de Ministerul Agriculturii și Alimentației se putea formula acțiune în constatare la Judecătorie.

Mai mult, acțiunea în constatare are un caracter subsidiar în raport de toate posibilitățile procedurale pe care partea le are pentru a-și realiza drepturile sale. Recursul este fondat. În motivarea acțiunii reclamanta justifică interesul promovării acțiunii pe Circulare Ministerul Agriculturii și Alimentației nr. 854/1993 și care prevede obligația societăților comerciale care nu mai dețin acte privind terenurile pe care le au în folosință de foarte mult timp, să promoveze acțiuni în constatarea dreptului de folosință în contradictoriu cu C.L. Față de obiectul cauzei, și temeiul legal invocat motivarea instanței de apel potrivit căreia există neconcordanță între analiza cerințelor art. 111 C. proc.

civ. și motivare nu poate fi primită, critica formulată fiind justificată, făcându-se o încadrare corectă față de temeiul legal invocat. În adevăr potrivit art. 111 C. proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”. Din actele dosarului rezultă că proprietara restaurantului este reclamanta, iar terenul i-a fost dat în folosință pe durată nedeterminată în vederea realizării obiectului său de activitate. Or, prin acțiunea formulată, justificând interesul, rezultă fără putință de tăgadă că se tinde la obținerea certificatului de proprietate conform H.G. nr. 834/1991 care are o procedură specială, în temeiul unor legi speciale.

Față de cele arătate, critica privind încălcarea competenței altei instanțe nu se justifică față de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., fiind întemeiate criticile privind aplicarea greșită a legii astfel că în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, decizia criticată modificată în sensul respingerii apelului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul C.L. CRAIOVA împotriva deciziei civile nr. 149 din 27 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC C. SA Craiova împotriva sentinței nr. 205 din 28 martie 2006 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 ianuarie 2007.