ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2594/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2594/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea

formulată pe calea contenciosului administrativ,

reclamantul T.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale (în prezent Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale) și A.P.I.A., anularea Ordinului nr. 2231 din 9

octombrie 2009, emis de ministerul pârât, reintegrarea în funcția de

director coordonator al Centrului Județean Botoșani al A.P.I.A.,

plata

unei despăgubiri reprezentând

drepturile de natură salarială ce i s-ar fi

cuvenit,

reactualizate cu rata inflației la data reintegrării efective și

repunerea părților în situația anterioară eliberării

din funcție.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că a ocupat funcția de director coordonator

al Centrului Județean Botoșani al A.P.I.A., începând cu data de 28

mai 2009, fiind numit în această funcție prin ordin al ministrului

agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și semnând

contractul de management încheiat pentru o perioadă determinată, de

un an.

Mai arată reclamantul că, prin

Ordinul nr. 2231 din 9

octombrie 2009, i s-a

acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare, în care

se

menționează că la expirarea perioadei de preaviz, încetează

aplicabilitatea ordinului prin care a fost numit în funcție.

Consideră că Ordinul nr. 2231

din 09 octombrie 2009 este nelegal și

netemeinic,

putând fi asimilat unei decizii de concediere și trebuind să

cuprindă

motivele în fapt și în drept care determină această

măsură.

Reclamantul a arătat

că desființarea postului ocupat nu este

efectivă, fiind

organizat concurs pentru ocuparea acestui post.

Pe timpul judecății la

instanța de fond pârâtul Ministerul

Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat excepția lipsei

de obiect, iar pârâta A.P.I.A.

excepția lipsei calității

procesuale pasive.

Prin

sentința nr. 13 din 18 ianuarie 2010 , Curtea de Apel

Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a

respins ambele excepții invocate, iar pe fond

a admis în totalitate

acțiunea

reclamantului T.I., anulând Ordinul

nr.

2231 din 09 octombrie 2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor

și

Dezvoltării Rurale și

dispunând reintegrarea pe post, cu plata

drepturilor salariale cuvenite,

indexate la zi.

Pentru a

pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a

reținut următoarele

:

In

privința excepțiilor invocate.

Excepția lipsei de obiect a

fost respinsă în considerarea

faptului

că O.U.G. nr. 105/2009, care a desființat funcția publică

de conducere, a fost declarată neconstituțională, inclusiv

pentru motive

care vizau afectarea statutului juridic al funcției.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei A.P.I.A. s-a avut în

vedere că sentința pronunțată

trebuia să-i fie opozabilă agenției unde a

fost numit

reclamantul, precum și respectarea principiului disponibilității

care guvernează procesul.

Pe fondul

cauzei.

S-a

reținut că ordinul prin care reclamantul a fost practic

demis

din funcția publică de conducere a fost emis în temeiul O.U.G.

nr. 105/2009, care a abrogat

O.U.G. nr. 37/2009.

Ambele ordonanțe de

urgență au fost declarate

neconstituționale

prin deciziile Curții Constituționale nr. 1257 și

1629/2009. Cu privire la O.U.G. nr. 105/2009, Curtea Constituțională a reținut faptul că aceasta

contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din

Constituția României, deoarece afectează statutul juridic al

unor

funcții de conducere, statut reglementat prin Legea nr. 188/1999.

În

aceeași decizie a Curții

Constituționale s-a reținut că noile construcții

juridice

cuprinse în O.U.G. nr. 105/2009, ca urmare a desființării

funcțiilor publice sunt deficitare, confuze și pun în discuție

atât statutul juridic al funcției, cât și natura juridică a

contractului de

management încheiat cu

ordonatorul principal de credite.

Curtea de Apel

Suceava a mai avut în vedere că, potrivit art.

147 alin. (4)

din Constituția României, deciziile Curții Constituționale

sunt general obligatorii

și sunt aplicabile numai pentru viitor.

De asemenea, instanța fondului

a reținut din conținutul

deciziei

nr. 1257/2009 a Curții Constituționale că dispozițiile

ordonanțelor

de urgență vizate exprimă o tendință de politizare a

structurilor guvernamentale din

unitățile administrativ-teritoriale,

ceea ce pune în

discuție regimul legal al funcției publice.

Împotriva

sentinței pronunțate de Curtea de Apel Suceava au declarat recursuri

pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și A.P.I.A.

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de

recurs invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează

în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita

aplicare a legii atât în ceea ce privește soluționarea

excepțiilor invocate de autoritățile pârâte cât și

soluționarea fondului cauzei.

În recursul

declarat de recurenta-pârâtă Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale se critică respingerea greșită a

excepției lipsei de obiect aceasta vizând în principal interesul

reclamantului-intimat de a formula prezenta acțiune interes care nu este

actual și legitim, având în vedere caracterul ordinului de eliberare din

funcție contestat, care a fost executat nefiind un act cu executare

succesivă.

În recursul

declarat de recurenta-pârâta A.P.I.A. se critică respingerea

excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei

autorității în condițiile în care ordinul contestat nu a fost

emis de această autoritate, iar concursul pentru ocuparea postului de director

coordonator la A.P.I.A. – Centrul Județean Dolj a fost organizat de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

În ceea ce

privește fondul cauzei ambii recurenți critică sentința de

fond prin care a fost anulat Ordinul nr. 2231 din 9 octombrie 2009 pentru

greșita aplicare a legii.

Se arată

că în mod nelegal instanța de fond a analizat legalitatea ordinului

contestat în raport de împrejurările ulterioare emiterii sale și nu

în raport de situația de fapt și de drept existentă la momentul

emiterii sau adoptării sale.

Se arată

că Ordinul nr. 223 din 9 octombrie 2009 a fost legal emis în aplicarea O.U.G. nr. 105/2009 act normativ care a abrogat expres dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009,

fiind aplicabile dispozițiile art. IV alin. (3) și (4) din O.U.G. nr.

105/2009 referitoare la conducerea centrelor județene A.P.I.A.

Se arată

că declararea ulterioară a neconstituționalității O.U.G.

nr. 105/2009 nu infirmă legalitatea ordinului contestat, în

condițiile în care ordinul a fost emis cu respectarea dispozițiilor

art. IV alin. (1) și a dispozițiilor art. V din O.U.G. nr. 105/2009,

iar împrejurările ulterioare emiterii nu pot infirma legalitatea pe fond a

ordinului contestat de reclamantul-intimat care se analizează conform

principiului „

tempus regit actum

”.

Analizând

recursurile declarate în raport de motivele invocate Curtea le apreciază ca

nefondate, pentru următoarele considerente.

Sentința

atacată este legală și temeinică fiind dată cu

aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursurile

sunt nefondate atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor

de fond invocate, cât și în ceea ce privește fondul cauzei.

În mod corect a

fost respinsă excepția lipsei de obiect invocată de

recurentul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale în condițiile în care obiectul și respectiv

interesul actual și legitim al reclamantului - intimat subzistă pe

tot parcursul soluționării acțiunii neavând legătură

cu modalitatea de executare a Ordinului nr. 2231 din 9 octombrie 2009 emis de

Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Interesul

legitim privat, astfel cum este definit prin dispozițiile art. 2 alin. (1)

lit. p) din Legea nr. 554/2004, este îndeplinit în cazul intimatului-reclamant

care solicită anularea Ordinului prin care a fost eliberat, pretins

nelegal din funcția de conducere deținută în cadrul A.P.I.A. –

Centrul Județean Botoșani, reintegrarea în funcție și plata

despăgubirilor materiale.

Ultimele

două capete ale acțiunii având caracter subsidiar conform art. 18 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 și fiind corect admise cu respectarea

principiului restabilirii situației anterioare emiterii ordinului anulat,

ca nelegal emis.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte A.P.I.A.,

în mod corect a fost respinsă această excepție. Faptul că

Ordinul nr. 2231 din 9 octombrie 2009 a fost emis de recurentul-pârât

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, care

organizează, conform legii și concursul pentru ocuparea posturilor nu

infirmă calitatea procesuală pasivă a A.P.I.A. Calitatea sa

procesual pasivă este determinată de cererile subsidiare formulate de

recurentul-pârât și de faptul că ordinul privea funcția de

conducere – director coordonator al A.P.I.A. – Centru Județean Brașov

– autoritate obligată la repunerea reclamantului-intimat în situația

anterioară eliberării din funcție.

În ceea ce

privește fondul cauzei motivele de recurs nu sunt fondate. În mod corect a

fost constatată nelegalitatea Ordinului nr. 2231 din 9 octombrie 2009 emis

în baza O.U.G. nr. 109/2009 act normativ declarat neconstituțional prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 3 decembrie 2009. Faptul

că la data emiterii sale 9 octombrie 2009 ordinul a fost emis în baza O.U.G.

nr. 105/2009 care nu fusese declarată neconstituțională și

aplicabilitatea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituția

României nu infirmă legalitatea și temeinicia sentinței

recurate.

Aceasta

deoarece motivele de fond pentru care a fost constatată neconstituționalitatea

determină nelegalitatea ordinului în condițiile în care eliberarea

din funcția publică deținută de reclamantul – intimat a

fost de natură a pune în discuție statutul juridic al funcției

reglementat prin dispozițiile Legii nr. 188/1999 și fără a

se ține cont de natura contractului de management.

În

consecință, nu pot fi reținute motivele de recurs care privesc

fondul cauzei nefiind valabil un ordin ca act administrativ unilateral emis în

baza unei ordonanțe de urgență declarată

neconstituțională.

Față

de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. va respinge recursurile ca nefondate menținând ca legală și

temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale și A.P.I.A. împotriva sentinței nr. 13

din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 mai 2010.