ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1135/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 807 din 8 octombrie 2008, Tribunalul Comercial

Argeș a admis în parte acțiunea precizată formulată de

reclamanta A.C.V. în contradictor cu pârâții N.C., SC E.T.D. SRL și

SC T.E. SRL și, în consecință, s-a dispus excluderea pârâtului N.C.

din societatea pârâtă și continuarea societății cu asociat

unic în persoana reclamantei care va deține 2.066 părți sociale,

asociatul exclus fiind obligat la predarea tuturor registrelor și

evidențelor societății și la plata sumei de 120.528 lei cu

titlu de contravaloare prejudiciu produs societății. S-a respins

cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a facturilor

fiscale menționate precum și cererea privind obligarea pârâților

la restituirea în natură a bunurilor  obiect al facturilor. S-a respins,

de asemenea, cererea privind obligarea pârâtului N.C. la plata de daune pentru

lipsa de folosință a mijloacelor de transport.

În motivarea sentinței, instanța de

fond a reținut ca pârâtul, fără consultarea coadministratorului

și a coasociatului a înstrăinat toate autovehicolele existente în patrimoniul

societății, al cărui obiect de activitate era transportul rutier

de mărfuri iar banii rezultați din vânzare au fost înregistrați

în contul contabil și au fost retrași în aceiași zi de

către acesta.

Alte autovehicule au fost vândute către

o societate al cărui unic asociat era soția pârâtului: N.E.

Apreciind că faptele pârâtului se înscriu

în ipoteza art. 222 din Legea nr. 31/1990, instanța de fond a admis

cererea și a dispus excluderea asociatului administrator și, pe cale

de consecință, cererile subsecvente, pe baza probelor administrate

inclusiv expertiza.

În contra sentinței au declarat apel

pârâții N.C. și SC E.T.D. SRL.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, prin decizia nr. 40 din 20 aprilie 2009 a respins apelurile

declarate de pârâți ca nefondate.

Criticile apelanților cu privire la

greșita stabilire a situației de fapt și la aprecierea probelor în

stabilirea intenției, a elementului subiectiv în săvârșirea

faptei delictuale au fost înlăturate de instanța de apel.

În motivarea deciziei s-a reținut

că înscrisurile depuse la dosar și expertiza contabilă au

făcut dovada ca bunurile societății au fost înstrăinate la

o valoare modică în raport cu valoarea de achiziție și valoarea neamortizată

fără a exista o hotărâre a asociaților în acest sens, banii

fiind retrași în aceeași zi de către pârât, condițiile art.

222 din Legea nr. 31/1990 fiind astfel îndeplinită.

În contra deciziei menționate a declarat

recurs pârâtul N.C. pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. în a cărui dezvoltare arată ca aceasta cuprinde motive

contradictorii deoarece la momentul la care decizia de înstrăinare a

autovehiculelor a fost luată, aceasta era menită să preîntâmpine

pierderile pe care societatea le avea cu întreținerea parcului auto. De

asemenea, concluzia la care a ajuns instanța, de excludere, vine în

contradicție cu motivarea petitului prin care s-a solicitat obligarea sa

la plata daunelor cauzate prin lipsa de folosință a mijloacelor de

transport, veniturile mici obținute din activitatea de transport justificând

decizia sa de înstrăinare.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motiv

pe care s-a întemeiat recursul de față, modificarea unei

hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se

sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de

natura pricinii.

Recurentul deși invocă

contrarietatea considerentelor deciziei, din dezvoltarea criticilor formulate,

mai sus expuse, rezultă că nemulțumirea sa privește

aprecierea probelor pe baza cărora s-a stabilit situația de fapt cu

privire la reținerea intenției de fraudă în dauna

societății din perspectiva calității sale de administrator

și a incidenței art. 222 din Legea nr. 31/1990 republicată, iar

nu contrarietatea efectivă a considerentelor de natură ca acestea

să se excludă reciproc.

În atare situație, Înalta Curte

reținând ca nefiind întrunită ipoteza art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul N.C.

împotriva deciziei nr. 40/A-C din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 martie 2010.