ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1135/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 807 din 8 octombrie 2008, Tribunalul Comercial Argeș a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta A.C.V. în contradictor cu pârâții N.C., SC E.T.D. SRL și SC T.E. SRL și, în consecință, s-a dispus excluderea pârâtului N.C. din societatea pârâtă și continuarea societății cu asociat unic în persoana reclamantei care va deține 2.066 părți sociale, asociatul exclus fiind obligat la predarea tuturor registrelor și evidențelor societății și la plata sumei de 120.528 lei cu titlu de contravaloare prejudiciu produs societății. S-a respins cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a facturilor fiscale menționate precum și cererea privind obligarea pârâților la restituirea în natură a bunurilor obiect al facturilor.

S-a respins, de asemenea, cererea privind obligarea pârâtului N.C. la plata de daune pentru lipsa de folosință a mijloacelor de transport. În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut ca pârâtul, fără consultarea coadministratorului și a coasociatului a înstrăinat toate autovehicolele existente în patrimoniul societății, al cărui obiect de activitate era transportul rutier de mărfuri iar banii rezultați din vânzare au fost înregistrați în contul contabil și au fost retrași în aceiași zi de către acesta. Alte autovehicule au fost vândute către o societate al cărui unic asociat era soția pârâtului: N.E. Apreciind că faptele pârâtului se înscriu în ipoteza art. 222 din Legea nr. 31/1990, instanța de fond a admis cererea și a dispus excluderea asociatului administrator și, pe cale de consecință, cererile subsecvente, pe baza probelor administrate inclusiv expertiza.

În contra sentinței au declarat apel pârâții N.C. și SC E.T.D. SRL. Curtea de Apel Pitești, secția comercială, prin decizia nr. 40 din 20 aprilie 2009 a respins apelurile declarate de pârâți ca nefondate. Criticile apelanților cu privire la greșita stabilire a situației de fapt și la aprecierea probelor în stabilirea intenției, a elementului subiectiv în săvârșirea faptei delictuale au fost înlăturate de instanța de apel. În motivarea deciziei s-a reținut că înscrisurile depuse la dosar și expertiza contabilă au făcut dovada ca bunurile societății au fost înstrăinate la o valoare modică în raport cu valoarea de achiziție și valoarea neamortizată fără a exista o hotărâre a asociaților în acest sens, banii fiind retrași în aceeași zi de către pârât, condițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 fiind astfel îndeplinită.

În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâtul N.C. pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare arată ca aceasta cuprinde motive contradictorii deoarece la momentul la care decizia de înstrăinare a autovehiculelor a fost luată, aceasta era menită să preîntâmpine pierderile pe care societatea le avea cu întreținerea parcului auto. De asemenea, concluzia la care a ajuns instanța, de excludere, vine în contradicție cu motivarea petitului prin care s-a solicitat obligarea sa la plata daunelor cauzate prin lipsa de folosință a mijloacelor de transport, veniturile mici obținute din activitatea de transport justificând decizia sa de înstrăinare. Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motiv pe care s-a întemeiat recursul de față, modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Recurentul deși invocă contrarietatea considerentelor deciziei, din dezvoltarea criticilor formulate, mai sus expuse, rezultă că nemulțumirea sa privește aprecierea probelor pe baza cărora s-a stabilit situația de fapt cu privire la reținerea intenției de fraudă în dauna societății din perspectiva calității sale de administrator și a incidenței art. 222 din Legea nr. 31/1990 republicată, iar nu contrarietatea efectivă a considerentelor de natură ca acestea să se excludă reciproc.

În atare situație, Înalta Curte reținând ca nefiind întrunită ipoteza art. 304 pct. 7 C. proc. civ., va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul N.C. împotriva deciziei nr. 40/A-C din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2010.