ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 357/2010

Deliberând asupra recursului civil de față:

Din examinarea actelor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 494 din 20 aprilie

2007 a Tribunalului Buzău, secția civilă, s-a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei G.A. și, pe cale de consecință, s-a respins

acțiunea formulată de aceasta – în contradictoriu cu RA E.D.P.P. Constanța, P.C.,

P.M., P.V., R.E., R.M.A., G.A., G.C., G.I., Consiliul local Constanța și

Municipiul Constanța, prin Primar – acțiune ce viza constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între RA E.D.P.P. Constanța,

în calitate de vânzător și pârâții persoane fizice, în calitate de cumpărători,

cu privire la imobilul situat în Municipiul Constanța.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că reclamanta a promovat acțiunea pretinzând că este

moștenitorul testamentar al defunctului O.D.M., care ar fi una și aceeași

persoană cu O.M., ce figurează în lista anexă la Decretul nr. 92/1950, ca

proprietar al imobilului în litigiu.

Identitatea dintre cele două

persoane, reține instanța fondului, nu a fost însă dovedită de reclamantă, la

dosarul cauzei nefiind depuse acte de stare civilă, ci doar o declarație de

notorietate, autentificată sub nr. 2050 din 19 noiembrie 2000, cu doi ani

înainte de introducerea acțiunii, dată de persoane cu domiciliul în Galați.

Pe de altă parte, se mai arată,

reclamanta nu a făcut dovada calității sale de succesor al defunctului O.M.,

persoana menționată în anexa la Decretul nr. 92/1950, la dosarul cauzei lipsind

actele de stare civilă din care să rezulte cu certitudine această calitate.

Judecata apelului declarat în cauză,

de reclamanta G.A., a fost suspendată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 10859/118/2008 al

Tribunalului Constanța.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a reținut că, pe rolul Tribunalului Constanța s-a înregistrat

o acțiune, ce face obiectul dosarului nr. 10859/118/2008, care vizează constatarea

nulității absolute a dispoziției nr. 1038 din 27 iulie 2007 și anularea

mențiunilor privind rectificările actului de căsătorie nr. 12 din 12 iulie

1909, privind pe numiții O.M. și D.M.

Or, se arată, această dispoziție,

emisă de Primarul comunei Cogealac, constituie actul principal ce stă la baza

criticilor formulate în apelul ce face obiectul prezentului dosar.

Împotriva acestei încheieri, a

declarat recurs în termen legal, reclamanta G.A. care, invocând temeiul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține în esență că, la dosarul

cauzei, există numeroase acte de stare civilă cât și acte eliberate de

autoritățile competente, din care rezultă identitatea dintre M.O. și O.M., în

acest context probator, dispoziția nr. 1038/2007 – în posesia căreia reclamanta

a intrat după redactarea apelului – nemaiputând fi considerată ca „un act de

importanță capitală”, pentru soluționarea cauzei.

De altfel, se mai arată,

invocându-se „puterea lucrului judecat” calitatea de persoană îndreptățită a

reclamantei, de a solicita – în temeiul Legii nr. 10/2001 – restituirea

imobilului situat în Constanța, cât și împrejurarea că M.O. este una și aceeași

persoană cu O.M., rezultă in terminis, din considerentele deciziei nr. 8202 din

5 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca atare, conchide recurenta, în mod

greșit și în urma eronatei interpretări a prevederilor art. 244 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ., instanța de apel a dispus suspendarea judecării pricinii.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Acțiunea ce face obiectul litigiului

de față a fost respinsă de prima instanță (Tribunalul Buzău, secția civilă,

prin sentința nr. 494 din 20 aprilie 2007) tocmai în considerarea faptului că

reclamanta nu își justifică, calitatea procesuală activă iar probele

administrate nu atestă identitatea dintre O.D.M., al cărei moștenitor

testamentar este aceasta, și O.M., fostul proprietar al imobilului,

individualizat ca atare în lista anexă la Decretul nr. 92/1950.

Ulterior pronunțării acestei

hotărâri, primarul comunei Cogealac, județul Constanța, a emis în baza

dispozițiilor art. 57

1

din Legea nr. 119/1996 și art. 68 alin. (1)

lit. s), art. 71 din Legea nr. 215/2001, - la cererea reclamantei G.A., prin

mandatar – dispoziția nr. 1038 din 17 iulie 2007, prin care s-a rectificat

actul de căsătorie nr. 12 din 12 iulie 1908, privind pe numiții O.M. și D.M.,

înregistrat la Cogealac, în sensul că, la rubrica „prenume soț”, să se treacă M.,

în loc de M.L., la data nașterii soțului să se treacă 6 decembrie 1886 iar la

data nașterii soției, să se treacă anul 1887.

La 3 decembrie 2008, G.A., G.C., G.I.,

P.C. ș.a., pârâți în cauza de față, au solicitat instanței în temeiul dispozițiilor

art. 57 din Legea nr. 119/1996, să constate nulitatea absolută a susnumitei

dispoziții, cauza fiind înregistrată sub nr. 10859/118/2008, pe rolul

Tribunalului Constanța.

Or, așa cum în mod corect reține

instanța de control judiciar, dispoziția astfel atacată, constituie actul

principal, ce stă la baza criticilor formulate în apelul ce face obiectul

prezentei cauze.

Cum, actul a cărui nulitate s-a

solicitat, a fost invocat ca argument principal de către reclamantă, în scopul

dovedirii calității sale procesuale active și în vederea infirmării soluției

dată la fond, în mod judicios, evitând astfel pronunțarea unor hotărâri

contradictorii, instanța a apreciat asupra aplicabilității în cauză a dispozițiilor

art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., considerând că dezlegarea pricinii

atârnă de modul cum se va soluționa dosarul în care s-a solicitat constatarea

nulității absolute a dispoziției emise în temeiul Legii nr. 119/1996.

Cât privește, decizia nr. 8202 din 5

decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de recurentă în

susținerea principiului autorității lucrului judecat, aceasta a fost pronunțată

într-o altă cauză, litigiul purtându-se între alte părți care s-au prevalat de

un alt probatoriu, dispoziția atacată nefiind invocată în apărare, nici chiar

de către intimata reclamantă, în vederea combaterii recursului formulat de

către Consiliul local al Municipiului Constanța și Municipiul Constanța, prin

Primar și ca atare nefiind analizată ca probă – pertinentă sau nu – de către

instanța supremă.

Așa fiind, în considerarea celor ce

preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta G.A. împotriva încheierii din 16 martie 2009 a Curții de

Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie

2010.