ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3740/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Comercial Argeș prin sentința comercială nr. 1212/C din 18 decembrie 2007 a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC P. SA Pitești prin lichidator SC A.E. SRL cu sediul în Pitești județul Argeș împotriva pârâtei A.V.A.S. cu sediul în București în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 98.500,00 Ron reprezentând contravaloarea activului Moară R., compus din construcții și teren intravilan în suprafață de 521,84 mp, situat în orașul Mioveni, județul Argeș. De asemenea a mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 13.932 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că prin întâmpinare pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei față de dispozițiile art. 3228 din Legea nr. 99/1999, care stipulează că „termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut în prezenta ordonanță de urgență, ori se valorifică un drept conferit de aceasta este de 3 luni de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la nașterea dreptului”. A fost respinsă excepția necompetenței teritoriale având în vedere că potrivit art. 12 C. proc.

civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, în cauză reclamanta optând pentru una dintre aceste instanțe, iar excepția nici nu a fost invocată în fața instanței de fond. Analizându-se și excepția prescripției invocată de pârâtă, prin prisma dispozițiilor art. 3228 din Legea nr. 99/1999, se reține că este neîntemeiată, deoarece termenul de trei luni privește numai acțiunile ce cad în competența curților de apel, ca instanțe de drept comun, conform art. 32/31 alin. (1) și sunt supuse unor reguli derogatorii speciale. Or, în cauza dedusă judecății, competența de soluționare a revenit tribunalului ca instanță de fond și, în consecință, îi sunt aplicabile normele procedurale generale, inclusiv în ceea ce privește termenul de prescripție, anume termenul de 3 ani reglementat de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1960.

Instanța a admis probele solicitate de reclamantă, respectiv înscrisuri și expertiza contabilă. Societatea reclamantă a fost privatizată în condițiile O.U.G. nr. 88/1997, iar prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost admisă acțiunea reclamantei C.M. și s-a dispus restituirea în întregime a morii și a terenului aferent acesteia în suprafață de 522 mp situat în comuna Racovița, județul Argeș. S-a reținut incidența art. 32/4 din Legea nr. 99/1999 de modificare a O.U.G. nr. 88/1997, text potrivit căruia instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.

Aceste instituții publice implicate vor plăti societăților comerciale o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societățile comerciale către foștii proprietari, prin efectul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Despăgubirile se vor stabili de comun acord cu societatea comercială, iar în caz de divergență prin justiție. Instanța a apreciat că pârâta are calitate de instituție publică, instituție ce trebuie să despăgubească pe reclamantă cu contravaloarea morii și a terenului aferent restituite foștilor proprietari, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 39/A/C din 2 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A.V.A.S.

București, fiind preluate în esență toate argumentele primei instanțe. Împotriva deciziei nr. 39/A/C din 2 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta A.V.A.S. București care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, în principal prin casarea celor două hotărâri pronunțate cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și trimiterea cauzei în rejudecare secției comerciale a Tribunalului București, iar în subsidiar prin modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, admiterii excepției invocate și pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs au fost reiterate criticile inițiale, prin aceea că nu au fost avute în vedere dispozițiile imperative ale art. 5 teza I C. proc. civ. și anume că cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. Locul executării contractului de privatizare este sediul vânzătorului, deoarece plățile contractuale au fost făcute în contul deschis la Trezoreria sectorului 1 București. Astfel competența de soluționare a cauzei revine numai Tribunalului București, secția comercială. De asemenea au mai fost încălcate dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002, privind termenul de prescripție de 1 lună, cât și dispozițiile art. 32 alin. (28) din O.U.G. nr. 88/1997 privind termenul special de prescripție de 3 luni, conform cărora acțiunea trebuia respinsă ca prescrisă.

A mai fost făcută o gravă confuzie între obligația de despăgubire prevăzută în legea specială (O.U.G. nr. 88/1997 astfel cum a fost modificată și completată de Titlul I al Legii nr. 99/1999) și dispozițiile dreptului comun privitoare la evicțiune (art. 1337 și urm. C. civ.). Reiese că SC P. SA Pitești nu are calitate procesuală activă raportat la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni menționat anterior, societatea privatizată având calitatea de terț, nu de parte contractantă, condiții în care A.V.A.S. nu poate răspunde pentru evicțiune potrivit dreptului comun. În final s-a mai adus și critica că prejudiciul suferit de SC P. SA, urmare a restituirii în natură a bunurilor imobile trebuie limitat la valoarea contabilă a acelor bunuri înregistrate în registrele contabile la data când s-a făcut privatizarea și nu la valoarea de piață.

În baza art. 300 alin. (2) C. proc. civ. A.V.A.S. a solicitat suspendarea executării hotărârii judecătorești atacate. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei A.V.A.S. pentru următoarele considerente: Atât excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș cât și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâta A.V.A.S. București, ca succesor legal al A.P.A.P.S., prin întâmpinarea depusă la 14 mai 2007, cât și ulterior în faza procesuală a apelului și recursului, nu au justificare legală, în speță aceste aspecte juridice fiind soluționate printr-o apreciere și interpretare corectă a normelor de drept care reglementează instituția competenței teritoriale și a prescripției în materie.

Este adevărat că art. 5 C. proc. civ., ale căror dispoziții nu sunt imperative, consacră principiul competenței ratione loci și anume că cererea se face la instanța domiciliului pârâtei. De remarcat că, la art. 14.9 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 15 iunie 2000 a fost stipulat că locul executării contractului este sediul vânzătorului, iar pentru vânzătorul F.P.S – Direcția Teritorială Argeș s-a indicat ca locație municipiul Pitești, județul Argeș. În condițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. se precizează că în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.

Mai mult, art. 8 alin. (1) C. proc. civ., la rândul său menționează că cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul. Competența teritorială alternativă a permis reclamantei SC P. SA sesizarea legală ca instanță de fond a Tribunalului Comercial Argeș. Amplu argumentat s-a motivat că în cauză nu este aplicabil termenul de prescripție de 3 luni, reglementat de art. 32 alin. (28) din Legea nr. 99/1999, care în urma modificării realizată prin art. 39 din Legea nr. 137/2002 a devenit o lună, prin aceea că nu se atacă o operațiune sau un act prevăzut de O.U.G.

nr. 88/1997 aprobată și modificată prin Legea nr. 99/1999. Cadrul legal la momentul promovării demersului juridic și natura dreptului valorificat, impune ca litigiul să fie guvernat de termenul general de prescripție de 3 ani, așa cum se regăsește în prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1998. Și pe fondul ei, hotărârea criticată se bucură de legalitate și temeinicie, nefiind susceptibilă de modificare în limitele expuse în cererea de recurs, deoarece a existat preocuparea evidentă a instanțelor de a statua asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite, pe bază de criterii valorice stabilite conform obiectivelor din raportul de evaluare a activului Moara R. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

București împotriva deciziei nr. 39/A/C din 2 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 39/A/C din 2 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 decembrie 2008.