ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3740/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3740/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Comercial Argeș prin sentința
comercială nr. 1212/C din 18 decembrie 2007 a admis acțiunea
precizată formulată de reclamanta SC P. SA Pitești prin
lichidator SC A.E. SRL cu sediul în Pitești județul Argeș
împotriva pârâtei A.V.A.S. cu sediul în București în sensul că a
obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 98.500,00 Ron
reprezentând contravaloarea activului Moară R., compus din
construcții și teren intravilan în suprafață de 521,84 mp,
situat în orașul Mioveni, județul Argeș.
De asemenea a mai fost
obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de
13.932 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei
soluții, instanța de fond a reținut că prin întâmpinare
pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului
Argeș și excepția prescripției dreptului la acțiune al
reclamantei față de dispozițiile art. 3228 din Legea nr. 99/1999,
care stipulează că „termenul de prescripție pentru introducerea
cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut în
prezenta ordonanță de urgență, ori se valorifică un
drept conferit de aceasta este de 3 luni de la data la care reclamantul a
cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau
actul atacat ori de la nașterea dreptului”.
A fost respinsă
excepția necompetenței teritoriale având în vedere că potrivit art.
12 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe
deopotrivă competente, în cauză reclamanta optând pentru una dintre
aceste instanțe, iar excepția nici nu a fost invocată în
fața instanței de fond.
Analizându-se și
excepția prescripției invocată de pârâtă, prin prisma
dispozițiilor art. 3228 din Legea nr. 99/1999, se reține că este
neîntemeiată, deoarece termenul de trei luni privește numai
acțiunile ce cad în competența curților de apel, ca instanțe
de drept comun, conform art. 32/31 alin. (1) și sunt supuse unor reguli
derogatorii speciale.
Or, în cauza dedusă
judecății, competența de soluționare a revenit tribunalului
ca instanță de fond și, în consecință, îi sunt
aplicabile normele procedurale generale, inclusiv în ceea ce privește
termenul de prescripție, anume termenul de 3 ani reglementat de art. 3 alin.
(1) din Decretul nr. 167/1960.
Instanța a admis
probele solicitate de reclamantă, respectiv înscrisuri și expertiza
contabilă.
Societatea reclamantă a
fost privatizată în condițiile O.U.G. nr. 88/1997, iar prin
hotărâre judecătorească irevocabilă a fost admisă
acțiunea reclamantei C.M. și s-a dispus restituirea în întregime a
morii și a terenului aferent acesteia în suprafață de 522 mp
situat în comuna Racovița, județul Argeș.
S-a reținut
incidența art. 32/4 din Legea nr. 99/1999 de modificare a O.U.G. nr. 88/1997,
text potrivit căruia instituțiile publice implicate asigură
repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate
sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari
a bunurilor imobile preluate de stat. Aceste instituții publice implicate
vor plăti societăților comerciale o despăgubire care
să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin
restituirea în natură a imobilelor deținute de societățile
comerciale către foștii proprietari, prin efectul unor hotărâri
judecătorești definitive și irevocabile. Despăgubirile se
vor stabili de comun acord cu societatea comercială, iar în caz de divergență
prin justiție.
Instanța a apreciat
că pârâta are calitate de instituție publică, instituție ce
trebuie să despăgubească pe reclamantă cu contravaloarea
morii și a terenului aferent restituite foștilor proprietari, în
temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și
irevocabile.
Curtea de Apel Pitești,
secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,
prin decizia nr. 39/A/C din 2 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul
declarat de pârâta A.V.A.S. București, fiind preluate în esență
toate argumentele primei instanțe.
Împotriva deciziei nr. 39/A/C
din 2 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat
recurs pârâta A.V.A.S. București care a criticat această
hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. admiterea recursului, în principal prin casarea celor două
hotărâri pronunțate cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct.
3 C. proc. civ. și trimiterea cauzei în rejudecare secției comerciale
a Tribunalului București, iar în subsidiar prin modificarea în tot a
deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, admiterii excepției
invocate și pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca
neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de
recurs au fost reiterate criticile inițiale, prin aceea că nu au fost
avute în vedere dispozițiile imperative ale art. 5 teza I C. proc. civ.
și anume că cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.
Locul executării contractului de privatizare este sediul
vânzătorului, deoarece plățile contractuale au fost făcute
în contul deschis la Trezoreria sectorului 1 București. Astfel
competența de soluționare a cauzei revine numai Tribunalului
București, secția comercială.
De asemenea au mai fost
încălcate dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002, privind
termenul de prescripție de 1 lună, cât și dispozițiile art.
32 alin. (28) din O.U.G. nr. 88/1997 privind termenul special de
prescripție de 3 luni, conform cărora acțiunea trebuia
respinsă ca prescrisă.
A mai fost făcută
o gravă confuzie între obligația de despăgubire
prevăzută în legea specială (O.U.G. nr. 88/1997 astfel cum a
fost modificată și completată de Titlul I al Legii nr. 99/1999)
și dispozițiile dreptului comun privitoare la evicțiune (art. 1337
și urm. C. civ.). Reiese că SC P. SA Pitești nu are calitate
procesuală activă raportat la contractul de vânzare-cumpărare de
acțiuni menționat anterior, societatea privatizată având
calitatea de terț, nu de parte contractantă, condiții în care A.V.A.S.
nu poate răspunde pentru evicțiune potrivit dreptului comun.
În final s-a mai adus
și critica că prejudiciul suferit de SC P. SA, urmare a restituirii
în natură a bunurilor imobile trebuie limitat la valoarea contabilă a
acelor bunuri înregistrate în registrele contabile la data când s-a făcut
privatizarea și nu la valoarea de piață.
În baza art. 300 alin. (2) C.
proc. civ. A.V.A.S. a solicitat suspendarea executării hotărârii
judecătorești atacate.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin
cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a
respinge ca nefondat recursul pârâtei A.V.A.S. pentru următoarele
considerente:
Atât excepția
necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș cât și
excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de
pârâta A.V.A.S. București, ca succesor legal al A.P.A.P.S., prin
întâmpinarea depusă la 14 mai 2007, cât și ulterior în faza
procesuală a apelului și recursului, nu au justificare legală,
în speță aceste aspecte juridice fiind soluționate printr-o
apreciere și interpretare corectă a normelor de drept care
reglementează instituția competenței teritoriale și a
prescripției în materie.
Este adevărat că art.
5 C. proc. civ., ale căror dispoziții nu sunt imperative,
consacră principiul competenței ratione loci și anume că
cererea se face la instanța domiciliului pârâtei.
De remarcat că, la art.
14.9 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 15 iunie 2000
a fost stipulat că locul executării contractului este sediul
vânzătorului, iar pentru vânzătorul F.P.S – Direcția
Teritorială Argeș s-a indicat ca locație municipiul Pitești,
județul Argeș.
În condițiile art. 10 pct.
4 C. proc. civ. se precizează că în afară de instanța
domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la
obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat
naștere sau aceea a locului plății.
Mai mult, art. 8 alin. (1) C.
proc. civ., la rândul său menționează că cererile
îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice,
caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la
instanțele din capitala țării sau la cele din
reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.
Competența
teritorială alternativă a permis reclamantei SC P. SA sesizarea
legală ca instanță de fond a Tribunalului Comercial Argeș.
Amplu argumentat s-a motivat
că în cauză nu este aplicabil termenul de prescripție de 3 luni,
reglementat de art. 32 alin. (28) din Legea nr. 99/1999, care în urma
modificării realizată prin art. 39 din Legea nr. 137/2002 a devenit o
lună, prin aceea că nu se atacă o operațiune sau un act
prevăzut de O.U.G. nr. 88/1997 aprobată și modificată prin
Legea nr. 99/1999.
Cadrul legal la momentul
promovării demersului juridic și natura dreptului valorificat, impune
ca litigiul să fie guvernat de termenul general de prescripție de 3
ani, așa cum se regăsește în prevederile art. 3 din Decretul nr.
167/1998.
Și pe fondul ei,
hotărârea criticată se bucură de legalitate și temeinicie,
nefiind susceptibilă de modificare în limitele expuse în cererea de
recurs, deoarece a existat preocuparea evidentă a instanțelor de a
statua asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite, pe bază de
criterii valorice stabilite conform obiectivelor din raportul de evaluare a
activului Moara R.
Pentru aceste rațiuni
urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S.
București împotriva deciziei nr. 39/A/C din 2 aprilie 2008 pronunțată
de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nicio
cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 39/A/C din 2 aprilie
2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 11 decembrie 2008.