ÎCCJ, decizie (scj.ro #86788)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #86788) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Marcă.

Anularea înregistrării mărcii. Rea-credință.

Cuprins

pe materii

: Dreptul proprietății intelectuale.

Marcă. Anularea înregistrării mărcii.

Index

alfabetic

: dreptul proprietății intelectuale

-

marcă

-

anularea înregistrării mărcii

-

rea-credință

Legea nr. 84/1998, art. 3 lit. c,

art. 48 lit. c

H.G. nr. 42/2004,  art. 4

În situația în care o persoană solicită

înregistrarea unei mărci, nu în scopul legitim și specific al

acesteia, pentru a o folosi în marcarea propriilor produse și servicii ci

pentru a o cesiona în viitor în schimbul unei sume de bani, se consideră

că aceasta a acționat cu rea-credință în sensul art. 48

lit. c Legea nr. 84/1998.

ÎCCJ,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.

3740 din 6 iunie 2008.

Prin cererea înregistrată la 2 iunie 2006, S.C.

Romfilatelia S.A. a  chemat în judecată Federația Filatelică

Română și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci

(O.S.I.M.) solicitând anularea înregistrării mărcii individuale „Ziua

Mărcii Poștale Românești” publicată în Buletinul Oficial de

Proprietate Industrială – Secțiunea Mărci nr.7/2005,

solicitată de pârâtă prin cererea M 2004 – 11469 din 29 decembrie

2004.

Prin sentința civilă nr.1742 din 19 decembrie 2006

Tribunalul București a respins ca  neîntemeiată excepția lipsei

de interes, invocată de către pârâtă, a admis acțiunea

formulată de  reclamantă, a dispus anularea înregistrării

mărcii individuale „Ziua Mărcii Poștale Românești” nr.65034

la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a

reținut următoarele:

S.C.

Romfilatelia S.A. este societatea comercială cu drept exclusiv în

emiterea, punerea și retragerea  din circulație a timbrelor și

efectelor poștale și în distribuirea și comercializarea

acestora, iar cu ocazia zilelor mărcii poștale românești

reclamanta emite diverse timbre și produse filatelice care au menirea  de

a marca, cu titlu aniversar, acest eveniment de mare interes în rândul

filateliștilor, emițând și anterior înregistrării de

către pârâtă a mărcii, timbre cu sloganul „Ziua Mărcii

Poștale Românești”. Din această perspectivă, reclamanta are

interes în cererea care vizează o marcă aflată în directă

legătură cu acest eveniment.

Interesul reclamantei derivă și din împrejurarea

că pârâta a interzis folosirea sloganului menționat de către

reclamantă, astfel că aceasta din urmă nu mai poate continua

emiterea și punerea în circulație  anual a timbrelor aniversare.

În ceea ce privește fondul cauzei, nu pot fi primite

susținerile reclamantei referitoare la neîndeplinirea condițiilor

prevăzute de art.3 lit.a din Legea nr.84/1998, la înregistrarea

mărcii în favoarea pârâtei, întrucât respectiva marcă are caracter

distinctiv, având capacitatea  de a individualiza produsele pe care este

aplicată, permițând astfel consumatorilor să le

recunoască.

Semnul

înregistrat nu este  generic și uzual, iar la verificarea condițiilor

de admisibilitate Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci  nu

are abilitarea de a stabili dacă solicitantul este sau nu în

măsură să producă și să comercializeze bunurile

pe care urmează a fi aplicată marca.

Sub aspectul relei-credințe invocate, cu privire la

conduita pârâtei la înregistrarea mărcii, s-a reținut că acesta

a formulat cererea pentru înregistrare cunoscând faptul că reclamanta

deține legal monopolul fabricării timbrelor poștale în România,

aspect ce rezultă din Protocolul încheiat de acestea la 9 martie 2004.

Pârâta a înțeles să înregistreze marca cu denumirea pe care o are

manifestarea filatelică de tradiție intitulată „Ziua Mărcii

Poștale Românești”, nu spre a o folosi în activitatea  proprie, ci

pentru a o cesiona în viitor, deturnând astfel marca de la scopul său,

astfel cum este prevăzut la art.3 din Legea nr.84/1998.

Față de situația astfel reținută, a

apreciat instanța că pârâta a acționat cu rea credință

la înregistrarea mărcii, conduită de natură a aduce prejudicii

reclamantei, care este  pusă în situația de a nu putea emite timbrele

poștale pentru care s-a  obligat prin protocolul menționat, decât

achitând o remunerație pârâtei pentru folosirea mărcii.

Prin

decizia civilă nr.242 A din 12 octombrie 2007, Curtea de Apel

București a respins ca nefondat apelul declarat de Federația

Filatelică Română împotriva sentinței tribunalului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a avut în vedere

următoarele considerente:

Susținerea apelantei în sensul că reclamanta  nu ar fi

individualizat, prin cererea de chemare în judecată, marca cărei

anulare s-a cerut nu este fondată, elementele utilizate de reclamantă

pentru individualizarea  mărcii fiind îndestulătoare pentru

determinarea acesteia fără vreun echivoc. Astfel, au fost indicate:

semnul înregistrat ca marcă, beneficiarul înregistrării, numărul

depozitului constituit în baza cereri de înregistrare marcă formulată

de către pârâtă la Oficiul de Stat pentru Invenții și

Mărci cât și împrejurarea că a fost publicată înregistrarea

respectivă în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială

Secțiunea Mărci nr.7/2005.

În ceea ce privește condiția interesului în promovarea

acțiunii prin care reclamanta  a  solicitat   anularea

înregistrării  mărcii  „Ziua   Mărcii   Poștale Române” al

cărei titular este pârâta, aceasta a fost judicios analizată de prima

instanță, care a concluzionat în mod corect în sensul

îndeplinirii

ei.

Astfel, prin art.4 alin.(3) din H.G. nr.42/2004 este consacrat

legal dreptul exclusiv al reclamantei intimate de a emite și pune în

circulație, respectiv de a distribui și comercializa timbre și

efecte poștale.

În raport de exclusivitatea astfel reglementată în favoarea

reclamantei, demersul acesteia prin care tinde la înlăturarea

limitării exercițiului dreptului de a emite, a pune în

circulație și a comercializa timbre sau efecte poștale purtând

semnul/sloganul înregistrat de către pârâtă ca marcă corespunde

interesului legitim de a-și asigura exercițiul deplin,

neîngrădit al dreptului conferit de art.4 alin.(3) din H.G. nr.42/2004.

Acest interes este  născut și actual, față de actualitatea

dispozițiilor legale menționate, cât și personal, în

condițiile în care  reclamanta este singurul beneficiar al

exclusivității în exercitarea dreptului invocat.

Scopul

societății reclamante, astfel cum  este stabilit prin art.5 din

Statutul acesteia,  nu este nicidecum contrar prevederilor legale

menționate, cu atât mai mult cu cât respectivul statut constituie anexa la

H.G. nr.42/2004, astfel că prevederile lor se coroborează și se

completează, neputând fi analizate sau valorificate în mod izolat, prin

desprinderea lor din contextul în care se regăsesc. De altfel, în acest

sens sunt și prevederile art.1 alin.(2) din H.G. nr.42/2004 conform cu

care Romfilatelia S.A., filială a Companiei Națională Poșta

Română, este persoană juridică română care se

organizează ca societate comercială pe acțiuni și

funcționează în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare

și cu statutul prevăzut în anexa care face parte integrantă din

această hotărâre.

Nu

poate fi primită susținerea apelantei în sensul  că reclamanta

ar deține numai un monopol care se referă la aspecte administrative

legate de editarea timbrelor câtă vreme norma juridică înscrisă

în art.4 alin. (3) din H.G. nr.42/2004 reglementează în favoarea acesteia

un drept exclusiv, nu doar în ceea ce privește editarea timbrelor, ci

și cu privire la punerea și retragerea lor din circulație cât

și la distribuirea și comercializarea unor astfel de timbre.

Interesul reclamat de către pârâtă în ceea ce

privește înregistrarea mărcii în litigiu nu o poate exonera pe

aceasta de obligațiile legale și convenționale ce îi

incumbă, sens  în care se are în vedere Protocolul de colaborare încheiat

între părțile în proces, în temeiul căruia reclamanta s-a

obligat să emită anual cu ocazia manifestării reprezentate de

ziua mărcii poștale române și să pună în

circulație o vignetă cu suprataxă în favoarea pârâtei, cu ocazia

evenimentului constituit de Ziua Mărcii Poștale Române.

Or, în condițiile în care, ulterior momentului la care

părțile au convenit în acest sens, pârâta a solicitat și a

obținut înregistrarea, ca marcă, a semnului „Ziua Mărcii

Poștale Române”, care ar fi urmat să fie utilizat de către

reclamantă pentru emiterea și punerea în circulație a

vignetelor menționate, este evident faptul că scopul respectivei

înregistrări a mărcii a fost de natură a crea reclamantei

dificultăți în îndeplinirea obligațiilor asumate prin Protocolul

de colaborare.

Dincolo de faptul că, față de exigențele

art.4 alin.(3) din H.G. nr.42/2004, reclamanta este singura

îndreptățită să editeze, să emită și să

pună în circulație timbre poștale, iar marca înregistrată

de către pârâtă asigură acesteia protecție pentru timbre poștale,

produse în legătură cu care nu poate desfășura

activități concurente reclamantei, inițiativa avută de

către pârâtă ulterior înregistrării respectivei mărci –

și anume propunerea făcută reclamantei intimate de a îi acorda

licență pentru folosirea mărcii pentru o sumă de bani

semnificativă – denotă în mod neechivoc faptul că scopul

urmărit de acesta prin înregistrarea mărcii nu a fost cel

prevăzut de art.3 lit.a din Legea nr.84/1998, și anume de a deosebi

produsele și serviciile ce aparțin unei persoane de cele provenind de

la o altă persoană, ci a fost unul de natură a face ca

obligația asumată de către reclamantă să devină

mai oneroasă decât la momentul asumării ei prin protocol, și

totodată să aducă pârâtei apelante un beneficiu suplimentar, pe

seama reclamantei, în considerarea aceluiași Protocol care îi impunea

obligația de a o sprijini pe reclamantă în activitățile

descrise prin această convenție.

O

atare conduită constituie o dovadă certă de

rea-credință în înregistrarea mărcii analizate și se

circumscrie prevederilor art.48 lit.c din Legea nr.84/1998, atrăgând

sancțiunea nulității mărcii astfel înregistrate.

Impotriva

deciziei a declarat recurs aceeași pârâtă, invocând în drept

dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.

În

dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta susține

următoarele:

Caracterul

de monopol deținut de reclamantă și invocat din perspectiva

dispozițiilor H.G. nr.42/2004 nu justifică în niciun fel interesul

legitim, personal, născut și actual în a solicita anularea înregistrării

mărcii, deoarece monopolul reclamantei se referă exclusiv la

aspectele administrative legate de editare timbrelor.

Conform

art.5 din Statutul reclamantei, scopul societății este de a emite

timbre și efecte poștale, de a le pune și de a le retrage din

circulație, de a distribui timbre poștale și fiscale, mărci

poștale, efecte poștale, mărfuri filatelice, accesorii

filatelice etc., în vederea promovării și dezvoltării filateliei

în România.

Prin

urmare, macheta aferentă emisiunilor filatelice se realizează în

colaborare cu adevărații beneficiari, filateliștii, ale

căror interese în România sunt  reprezentate  de  asociațiile

filatelice  la  care  sunt  membri,  reunite  în Federația Filatelică

Română.

În

ceea ce privește reaua-credință reținută în sarcina

pârâtei, hotărârea este greșită, deoarece prin activitatea

desfășurată pârâta îndeplinește cu precădere un act de

cultură și are ca obiect principal, în sens larg, promovarea

filateliei românești, a culturii și istoriei acestui popor

prin

intermediul mărcilor poștale românești.

În considerarea posibilităților financiare restrânse ale

consumatorilor de timbre, acest tip de evenimente sunt realizate cu sprijinul

diverselor instituții care, într-o formă sau alta, alocă fonduri

pentru desfășurarea acestor evenimente.

Reclamanta

a recunoscut interesul pârâtei în ceea ce privește înregistrarea

mărcii „Ziua Mărcii Poștale Românești”, pronunțându-se

în sensul încheierii unui contract de licență sau un contract de

cesiune pe o perioadă de 3 ani cu privire la drepturile pârâtei pentru

emisiunile de efecte poștale, purtând sloganul „Ziua Mărcii

Poștale Românești” și solicitând comunicarea cuantumului sumei

în schimbul căreia pârâta este dispusă să cesioneze drepturile

conferite de înregistrarea mărcii.

Or, sumele pe care le-a solicitat pârâta pentru utilizarea mărcii au avut

ca scop tocmai finanțarea activităților asociațiilor

filatelice.

Chiar

în protocolul invocat de reclamantă și reținut în considerentele

hotărârii criticate, se precizează clar editarea unei vignete cu

suprataxă în favoarea Federației Filatelice Române.

Mai

mult, în considerarea diferendului existent între părți, pentru anul

2007, pârâta a acordat gratuit reclamantei dreptul de a folosi marca.

În

atare situație, atât instanța de fond cât și instanța de

apel au apreciat greșit reaua-credință a pârâtei la

înregistrarea mărcii în raport de criteriul subiectiv al prețului

cesiunii în condițiile în care, reclamanta a fost de acord să încheie

un contract de cesiune.

Analizând

decizia atacată prin prisma criticilor de nelegalitate formulate, Înalta

Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente :

Curtea

de apel, menținând sentința tribunalului, a menținut și

situația de fapt stabilită de prima instanță, în sensul

că:

Reclamanta este o societate comercială pe acțiuni,

înființată

prin

H.G. nr.42/2004 ca filială a Companiei Naționale „Poșta

Română”, căreia i s-a conferit dreptul exclusiv de a emite, de a pune

și retrage în circulație timbre și efecte poștale, de a

distribui și comercializa timbre poștale.

La

data de 9 martie 2004 reclamanta a încheiat cu pârâta Federația

Filatelică Română un protocol colaborare, convenind, printre altele,

ca anual să colaboreze în vederea editării, cu prilejul Zilei

Mărcii Poștele Românești, la editarea unei vignete cu

suprataxă, în favoarea pârâtei, ca o modalitate utilizată de

Poșta Română încă din anul 1959 pentru susținerea

mișcării filatelice.

Ulterior,

la 29 decembrie 2004 pârâta a solicitat  - iar apoi a și obținut –

înregistrarea în favoarea sa la O.S.I.M. a unei mărci verbale, constând în

denumirea „Ziua Mărcii Poștele Românești”.

În

continuare, pârâta a făcut reclamantei propunerea de a îi acorda

licență pentru folosirea mărcii în schimbul unei sume de bani.

În

raport de această situație de fapt, în mod legal ambele instanțe

au reținut că reclamanta justifică interesul promovării

acțiunii având ca obiect anularea înregistrării mărcii și

că înregistrarea mărcii de către pârâtă s-a făcut cu rea-credință

în sensul art.48 lit.c din Legea nr.84/1998.

Este

adevărat  că  monopolul  reclamantei  se   limitează   la

actele prevăzute limitativ în art.4 al H.G. nr.42/2004, dar chiar

acționând în limitele acestui act normativ, reclamanta nu ar putea utiliza

în legătură cu propriile produse sau servicii denumirea „Ziua

Mărcii Poștele Românești”, fără acordul pârâtei,

câtă vreme această denumire este înregistrată ca marcă în

favoarea pârâtei.

În

lipsa unui atare acord, utilizarea acestei denumiri în legătură cu

organizarea evenimentului aniversar anual prilejuit de ziua dedicată

mărcii poștale, ca și editarea vignetei dedicate evenimentului,

ar fi prohibite reclamantei.

Aceasta

ar zădărnici în mare măsură eforturile reclamantei în

vederea realizării acestui obiectiv, cu care însăși pârâta a

fost de acord, atunci când a semnat protocolul de colaborare.

Prin

urmare, reclamanta justifică un interes, legitim, personal, născut

și actual în a cere anularea înregistrării mărcii.

Pe

fond acțiunea reclamantei este întemeiată, cum corect s-a stabilit de

către instanțele anterioare.

Aceasta

deoarece pârâta a solicitat înregistrarea nu în scopul legitim și specific

mărcilor, acela de a-și distinge prin semnul „Ziua Mărcii

Poștele Românești”, propriile produse sau servicii în raport de

produsele sau serviciile altor persoane.

Intenția

pârâtei, recunoscută de altfel și prin felul în care a motivat

recursul, a fost aceea ca, cedând dreptul de folosire a mărcii către

reclamantă în schimbul unei sume de bani, să suplimenteze veniturile

federației, pe care le consideră modeste.

Chiar

dacă acest aspect este real, iar pârâta nu a urmărit decât ca, din

banii obținuți prin cesiunea mărcii, să sprijine financiar

mișcarea filatelică, mijlocul ales de aceasta contravine legii,

pentru că deturnează marca de la scopul ei firesc și

prejudiciază drepturile conferite de lege reclamantei.

De

asemenea, faptul că ulterior înregistrării pârâta a fost de acord

să permită reclamantei utilizarea pe timp de un an în mod gratuit a

mărcii, nu are relevanță.

Ceea

ce interesează este atitudinea subiectivă a solicitantului la

momentul formulării cererii de înregistrare, or, așa cum corect s-a

reținut, în speță, pârâta a acționat cu

rea-credință, în sensul că nu a urmărit marcarea propriilor

produse sau servicii cu semnul „Ziua Mărcii Poștale Românești”,

ci interzicerea utilizării acestui semn de către reclamantă

fără plata unei sume de bani, în condițiile în care știa că

reclamantei îi este indispensabilă

folosirea

semnului pentru aniversarea zilei dedicate mărcii poștale.

Față

de cele reținute, Înalta Curte a menținut decizia atacată

și, în baza art.312 C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.