ÎCCJ, decizie (scj.ro #82128)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82128) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Marcă. Reaua credință a fostului asociat la înregistrarea
mărcii.
Cuprins
pe materii
. Dreptul proprietății intelectuale. Marcă. Reaua credință
a fostului asociat la înregistrarea mărcii.
Index
alfabetic
. Dreptul proprietății intelectuale.
-
Marcă.
-
Reaua credință a fostului asociat la înregistrarea mărcii.
Legea
nr
. 84/1998:
art
. 6,
art
. 48
Înregistrarea unei mărci cu încălcarea anteriorității alteia sau
a unei mărci identice ori similare cu o marcă notorie în România constituie
motiv de nulitate reglementat distinct de art.48 alin.1
lit.b
din Legea nr.84/1998, care face trimitere la dispozițiile art.6 din
aceeași lege.
Așadar, existența unui motiv de nulitate separat, care presupune potrivit
art.48 alin.1
lit.c
, înregistrarea mărcii cu
rea-credință, dă legitimare în promovarea acțiunii oricărei persoane interesate
(astfel cum rezultă din alin.1 al art.48).
Î.C.C.J
.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia
nr
.
5140 din 26 mai 2006
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a civilă sub
nr.1312/8.02.2002, reclamanta
S.C
.
J.G
.
SRL
a chemat în judecată pe
pârâta
S.C
.
J.G.Services
SRL
, solicitând să se dispună anularea mărcii
înregistrate pe numele pârâtei sub nr.M.2001/00984, în Buletinul Oficial de
Proprietate Industrială nr.10/2001.
S-a invocat faptul că înregistrarea mărcii s-a făcut de către pârâtă cu
rea-credință.
Pe cale reconvențională, pârâta a cerut obligarea reclamantei la încetarea
actelor de încălcare a dreptului ei la marcă, precum și la plata de daune
morale și materiale în cuantum de 50.000.000 lei.
Prin sentința civilă nr.873 din 11iunie 2002 Tribunalul București, Secția a
III-a civilă a respins cererea principală ca lipsită de interes și cererea
reconvențională, ca neîntemeiată.
În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta nu-și justifică interesul
promovării cererii în anulare, câtă vreme aceasta nu a făcut dovada că are o
protecție anterioară a aceleiași mărci sau a uneia similare și nici nu a
adresat vreo cerere
OSIM-ului
, în vederea obținerii
unei protecții viitoare.
Cu privire la cererea reconvențională, s-a reținut caracterul ei
neîntemeiat, deoarece nu s-a făcut dovada că reclamanta ar folosi în continuare
marca pârâtei și nici dovada prejudiciilor materiale și morale pretinse.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamantă a fost admis de
către Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, care a anulat
hotărârea primei instanțe, reținându-se cauza pentru evocarea fondului.
Instanța a constatat greșita apreciere asupra lipsei de interes în condițiile
în care a rezultat că reclamanta a utilizat marca
J.G
.
anterior înregistrării ei de către pârâtă, interesul fiind astfel justificat pe
temeiul art.48
lit.c
din Legea nr.10/2001.
Ca atare, instanța de apel a admis acțiunea principală și a
dispus anularea înregistrării mărcii cu nr.M.2001/00984
din Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr.10/2001, pe numele pârâtei.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, în speță, sunt
aplicabile dispozițiile art.48 alin.1
lit.c
din Legea
nr.84/1998, întrucât înregistrarea mărcii de către pârâtă s-a făcut cu
rea-credință, adică urmărindu-se în mod conștient, crearea unui prejudiciu
societății reclamante.
În acest sens, s-a constatat că depozitul a fost constituit de către pârâtă la
OSIM
la data de 7 martie 2001 pentru înregistrarea mărcii
individuale combinate, constând în denumirea
J.G
.,
cu element figurativ, după ce aceeași marcă, având aceleași caracteristici
(caractere, culori și format) fusese folosită de către reclamantă, încă din
1998, ca semn distinctiv pentru afacerile desfășurate în domeniul poligrafic
(pentru aceeași clasă de produse pentru care s-a făcut înregistrarea mărcii pe
numele pârâtei).
De asemenea, s-a reținut că asociatul unic al societății pârâte a avut
calitatea de asociat în societatea reclamantă constituită în anul 1998, fiind
deci evident că pârâta a cunoscut la momentul înregistrării mărcii că semnul
din care aceasta se compune era folosit dinainte de un alt comerciant.
Raporturile existente între părți înainte de înregistrarea mărcii -
faptul că asociatul unic al societății pârâte a fost inițial asociat la
societatea reclamantă, de unde fusese exclus - au impus concluzia fraudei
comise de pârâtă la înregistrarea mărcii folosite de o societate concurentă.
Acest aspect a rezultat de altfel și din atragerea de către pârâtă a
clientelei reclamantei, prin profitarea de confuzia creată asupra comerciantului
(ordine de plată și avize poștale emise pe numele pârâtei ajungând la sediul
reclamantei).
Faptul că semnul distinctiv utilizat de reclamantă nu a fost înregistrat pe
teritoriul României ca marcă, s-a apreciat că nu are nici o relevanță din punct
de vedere al motivului de nulitate reglementat de art.48 alin.1
lit.c
din Legea nr.84/1998, care vizează orice atitudine
culpabilă a unui comerciant, săvârșită în scopul prejudicierii unui concurent
care a folosit anterior semnul distinctiv.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta
S.C
.
J.G.Services
SRL
care a invocat
dispozițiile
art
. 304
pct
.
9 și 10
C.pr.civ
., criticile privind următoarele
aspecte:
- Greșita apreciere asupra relei-credințe în sensul art.48 alin.1
lit.c
din Legea nr.84/1998, în condițiile în care
buna-credință se prezumă până la proba contrară, prezumție care nu a fost
răsturnată.
S-a pretins de asemenea, nesocotirea dispozițiilor Legii nr.84/1998 care
consacră, în ce privește dreptul exclusiv al unei mărci, sistemul atributiv, în
sensul că acestea nu pot fi folosite decât după înregistrare și în favoarea
persoanei care îndeplinește această formalitate, actele de folosire anterioară
înregistrării
nefiind
opozabile ca anteriorități.
S-a arătat că există o deosebire clară între o marcă notorie și
un semn distinctiv, siglă, pe care l-a folosit reclamanta.
- Instanța a comis o confuzie în momentul în care a sugerat că pârâta ar fi
eludat regulile concurenței loiale, dovada contrară fiind reprezentată de
sentința civilă nr.4506 din 30mai 2001 a Tribunalului București, Secția a
V-a Comercială, prin care s-au respins pretențiile
S.C
.
J.G
.
SRL
privitoare la
concurența neloială.
Recursul este
nefondat
.
- Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.48
alin.1
lit.c
din Legea nr.84/1998 care
sancționează cu nulitatea înregistrarea cu rea-credință a unei mărci.
Deși buna-credință, ca atitudine subiectivă, este prezumată într-adevăr, conform
susținerilor recurentei, în speță s-a făcut dovada contrară a acesteia.
Astfel cum în mod corect s-a reținut, relațiile existente anterior între părți
(asociatul unic al pârâtei fiind inițial asociat în cadrul societății
reclamante, de unde a fost exclus) au permis cunoașterea faptului că marca a
cărei înregistrare a fost obținută în anul 2001, era folosită în fapt, încă din
1998, de către societatea reclamantă.
Împrejurarea că reclamanta nu obținuse anterior o protecție a acestei mărci sau
că marca nu era una notorie – în sensul art.3
lit.c
din Legea nr.84/1998 – nu pot duce la înlăturarea motivului de nulitate
reglementat de art.48 alin.1
lit.c
.
Astfel, textul de lege nu condiționează invocarea nulității pe acest aspect de
obținerea unei protecții anterioare de către solicitant ori de caracterul
notoriu al mărcii.
Înregistrarea mărcii cu încălcarea anteriorității alteia sau a unei mărci
identice ori similare cu o marcă notorie în România constituie motiv de
nulitate reglementat distinct de art.48 alin.1
lit.b
care face trimitere la dispozițiile art.6 din Legea nr.84/1998 (unde se
enumeră
printre motivele de refuz a înregistrării mărcii și
cele sus-menționate).
Așadar, existența unui motiv de nulitate separat, care presupune potrivit
art.48 alin.1
lit.c
, înregistrarea mărcii cu
rea-credință, dă legitimare în promovarea acțiunii oricărei persoane interesate
(astfel cum rezultă din alin.1 al art.48).
În speță, interesul reclamantei a fost justificat așa
cum s-a menționat, de împrejurarea folosirii în fapt a aceleiași
mărci cu 3 ani înaintea înregistrării acesteia de către pârâtă.
- Este de asemenea, neîntemeiată critica formulată în condițiile art.304 pct.10
C.pr.civ
.
Deși în motivele de recurs nu se arată în mod expres ce mijloc de probă
hotărâtor nu a fost analizat de către instanță, rezultă din conținutul acestora
că se face referire la o sentință a secției comerciale a Tribunalului
București, potrivit căreia au fost respinse pretențiile reclamantei privitoare
la concurența neloială, ce ar fi fost practicată de către pârâtă.
O asemenea hotărâre statuând aspecte legate de practicile comerciale ale
recurentei-pârâte, nu putea influența, în sensul schimbării, soluția dată în
legătură cu anularea înregistrării mărcii.
Astfel cum s-a arătat, considerentul determinant pentru care s-a admis acțiunea
principală, a fost acela al înregistrării mărcii în condițiile cunoașterii
folosirii acesteia de către o altă persoană juridică.
Consecințele înregistrării mărcii constând în confuzia creată în rândul
clienților (dovadă ordinele de plată și avizele poștale care au sosit la sediul
reclamantei, dar pe numele pârâtei) nu au fost aspecte analizate în sentința
invocată. Instanța în cadrul acelui proces a fost învestită cu verificarea
faptelor de concurență neloială constând în denigrarea societății, acapararea
agresivă a clienților, practicarea de prețuri de dumping.
În consecință, deși instanța nu a făcut referire la sentința menționată de
către recurentă, analiza acestui mijloc de probă nu era hotărâtor pentru
dezlegarea pricinii, în sensul dispozițiilor art.304 pct.10
C.pr.civ
.
Pentru considerentele arătate, criticile formulate au fost găsite neîntemeiate,
astfel încât recursul va fi respins.