ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5140/2006

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a III-a civilă, sub nr. 1312 din 8 februarie 2002, reclamanta

SC J.G. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC J.G.S. SRL, solicitând să se

dispună anularea mărcii înregistrate pe numele pârâtei sub nr. M.2001/00984, în

Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 10/2001.

S-a invocat faptul că înregistrarea

mărcii s-a făcut de către pârâtă cu rea-credință.

Pe cale reconvențională, pârâta a

cerut obligarea reclamantei la încetarea actelor de încălcare a dreptului ei la

marcă, precum și la plata de daune morale și materiale în cuantum de 50.000.000

lei.

Prin sentința civilă nr. 873 din 11

iunie 2002 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins cererea

principală ca lipsită de interes și cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției s-a reținut că

reclamanta nu-și justifică interesul promovării cererii în anulare, câtă vreme

aceasta nu a făcut dovada că are o protecție anterioară a aceleiași mărci sau a

uneia similare și nici nu a adresat vreo cerere OSIM-ului, în vederea obținerii

unei protecții viitoare.

Cu privire la cererea

reconvențională, s-a reținut caracterul ei neîntemeiat, deoarece nu s-a făcut

dovada că reclamanta ar folosi în continuare marca pârâtei și nici dovada

prejudiciilor materiale și morale pretinse.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de către reclamantă a fost admis prin decizia civilă nr. 500 din 10

decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a

anulat hotărârea primei instanțe, reținându-se cauza pentru evocarea fondului.

S-a constatat greșita apreciere

asupra lipsei de interes în condițiile în care a rezultat că reclamanta a

utilizat marca J.G. anterior înregistrării ei de către pârâtă, interesul fiind

astfel justificat pe temeiul art. 48 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Evocându-se fondul cauzei, a fost

pronunțată decizia civilă nr. 268 din 24 februarie 2002, prin care s-a admis

acțiunea principală și s-a dispus anularea înregistrării mărcii cu nr.

M.2001/00984 din Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 10/2001, pe

numele pârâtei. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională.

Pentru pronunțarea acestei soluții,

instanța a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 48 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 84/1998, întrucât înregistrarea mărcii de către pârâtă

s-a făcut cu rea-credință, adică urmărindu-se în mod conștient, crearea unui

prejudiciu societății reclamante.

În acest sens, s-a constatat că

depozitul a fost constituit de către pârâtă la OSIM la data de 7 martie 2001

pentru înregistrarea mărcii individuale combinate, constând în denumirea J.G.,

cu element figurativ, după ce aceeași marcă, având aceleași caracteristici

(caractere, culori și format) fusese folosită de către reclamantă, încă din

1998, ca semn distinctiv pentru afacerile desfășurate în domeniul poligrafic

(pentru aceeași clasă de produse pentru care s-a făcut înregistrarea mărcii pe

numele pârâtei).

De asemenea, s-a reținut că

asociatul unic al societății pârâte (J.D.B.) a avut calitatea de asociat în

societatea reclamantă constituită în anul 1998, fiind deci evident că pârâta a

cunoscut la momentul înregistrării mărcii că semnul din care aceasta se compune

era folosit dinainte de un alt comerciant.

Raporturile existente între părți

înainte de înregistrarea mărcii, faptul că asociatul unic al societății pârâte

a fost inițial asociat la societatea reclamantă, de unde fusese exclus, au

impus concluzia fraudei comise de pârâtă la înregistrarea mărcii folosite de o

societate concurentă.

Acest aspect a rezultat de altfel și

din atragerea de către pârâtă a clientelei reclamantei, prin profitarea de

confuzia creată asupra comerciantului (ordine de plată și avize poștale emise

pe numele pârâtei ajungând la sediul reclamantei).

Faptul că semnul distinctiv utilizat

de reclamantă nu a fost înregistrat pe teritoriul României ca marcă, s-a

apreciat că nu are nici o relevanță din punct de vedere al motivului de

nulitate reglementat de art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, care

vizează orice atitudine culpabilă a unui comerciant, săvârșită în scopul

prejudicierii unui concurent care a folosit anterior semnul distinctiv.

Față de admiterea cererii principale

și anularea înregistrării mărcii, a fost respinsă cererea reconvențională a

pârâtei care se întemeia pe calitatea acesteia de titular al mărcii.

Împotriva deciziei a declarat

recurs, la 23 aprilie 2004, pârâta SC J.G.S. SRL, care a invocat dispozițiile

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., criticile privind următoarele aspecte:

Greșita apreciere asupra

relei-credințe în sensul art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, în

condițiile în care buna-credință se prezumă până la proba contrară, prezumție

care nu a fost răsturnată.

S-a pretins de asemenea, nesocotirea

dispozițiilor Legii nr. 84/1998 care consacră, în ce privește dreptul exclusiv

al unei mărci, sistemul atributiv, în sensul că acestea nu pot fi folosite

decât după înregistrare și în favoarea persoanei care îndeplinește această

formalitate, actele de folosire anterioară înregistrării nefiind opozabile ca

anteriorități.

S-a arătat că există o deosebire

clară între o marcă notorie și un semn distinctiv, siglă, pe care l-a folosit

reclamanta.

Instanța a comis o confuzie în

momentul în care a sugerat că pârâta ar fi eludat regulile concurenței loiale,

dovada contrară fiind reprezentată de sentința civilă nr. 4506 din 30 mai 2001

a Tribunalului București, secția a V-a comercială, prin care s-au respins

pretențiile SC J.G. SRL privitoare la concurența neloială.

În faza recursului nu s-au

administrat probe noi.

Intimata a depus întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând în apărare,

considerentele deciziei instanței de apel.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 care

sancționează cu nulitatea înregistrarea cu rea-credință a unei mărci.

Deși buna-credință, ca atitudine

subiectivă, este prezumată într-adevăr, conform susținerilor recurentei, în

speță s-a făcut dovada contrară a acesteia.

Astfel cum în mod corect s-a

reținut, relațiile existente anterior între părți (asociatul unic al pârâtei

fiind inițial asociat în cadrul societății reclamante, de unde a fost exclus)

au permis cunoașterea faptului că marca a cărei înregistrare a fost obținută în

anul 2001, era folosită în fapt, încă din 1998, de către societatea reclamantă.

Împrejurarea că reclamanta nu

obținuse anterior o protecție a acestei mărci sau că marca nu era una notorie,

în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 84/1998, nu pot duce la înlăturarea

motivului de nulitate reglementat de art. 48 alin. (1) lit. c).

Astfel, textul de lege nu

condiționează invocarea nulității pe acest aspect de obținerea unei protecții

anterioare de către solicitant ori de caracterul notoriu al mărcii.

Înregistrarea mărcii cu încălcarea

anteriorității alteia sau a unei mărci identice ori similare cu o marcă notorie

în România constituie motiv de nulitate reglementat distinct de art. 48 alin.

(1) lit. b) care face trimitere la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 84/1998 (unde

se enumeră printre motivele de refuz a înregistrării mărcii și cele

sus-menționate).

Așadar, existența unui motiv de

nulitate separat, care presupune potrivit art. 48 alin. (1) lit. c),

înregistrarea mărcii cu rea-credință, dă legitimare în promovarea acțiunii

oricărei persoane interesate [astfel cum rezultă din alin. (1) al art. 48].

În speță, interesul reclamantei a

fost justificat așa cum s-a menționat, de împrejurarea folosirii în fapt a

aceleiași mărci cu 3 ani înaintea înregistrării acesteia de către pârâtă.

Rezultă că aspectul de nelegalitate

invocat cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi

primit, întrucât s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 48 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 84/1998.

Este de asemenea, neîntemeiată

critica formulată în condițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Deși în motivele de recurs nu se

arată în mod expres ce mijloc de probă hotărâtor nu a fost analizat de către

instanță, rezultă din conținutul acestora că se face referire la o sentință a

secției comerciale a Tribunalului București, potrivit căreia au fost respinse

pretențiile reclamantei privitoare la concurența neloială, ce ar fi fost

practicată de către pârâtă.

O asemenea hotărâre statuând aspecte

legate de practicile comerciale ale recurentei-pârâte, nu putea influența, în

sensul

schimbării, soluția dată în legătură cu anularea

înregistrării mărcii.

Astfel cum s-a arătat, considerentul

determinant pentru care s-a admis acțiunea principală, a fost acela al

înregistrării mărcii în condițiile cunoașterii folosirii acesteia de către o

altă persoană juridică.

Consecințele înregistrării mărcii

constând în confuzia creată în rândul clienților (dovadă ordinele de plată și

avizele poștale care au sosit la sediul reclamantei, dar pe numele pârâtei) nu

au fost aspecte analizate în sentința invocată. Instanța în cadrul acelui

proces a fost învestită cu verificarea faptelor de concurență neloială constând

în denigrarea societății, acapararea agresivă a clienților, practicarea de

prețuri de dumping.

În consecință, deși instanța nu a

făcut referire la sentința menționată de către recurentă, analiza acestui

mijloc de probă nu era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, în sensul

dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate,

criticile formulate au fost găsite neîntemeiate, astfel încât recursul va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de SC J.G.S. SRL

împotriva deciziei nr. 268 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2006.