ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4568/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 898/ CA din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

M.A.E., a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de M.D.L.P.L.

și a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului M.D. în contradictoriu

cu Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, M.J.L.C., M.D.L.P.L.

și M.A.P.D.R.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea introductivă a reclamantului a

vizat anularea art. 8 alin. (1) lit. a), art. 12 alin. (2) și (3) și art. 25

din Nomele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 aprobate prin H.G.

nr. 753/1998.

Instanța de fond a constatat

întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.A.E. și a

respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu acest pârât ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, apreciind că

nu există identitate între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul

juridic dedus judecății.

Excepția inadmisibilității

acțiunii invocată de M.D.L.P.L. a fost respinsă de instanța de fond, întrucât

reclamantul a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de lege.

Pe fondul cauzei, instanța

de fond a constatat că prevederile cuprinse în Normele Metodologice de aplicare

a Legii nr. 9/1998 nu limitează nelegal despăgubirile ci, dimpotrivă, prevăd

modalitatea concretă de stabilire a cuantumului compensațiilor.

Instanța a precizat că

referirea la Legea nr. 18/1999, din art. 8 alin. (1) din Norme, este o preluare

a dispozițiilor din Legea nr. 9/1998 (art. 2 alin. (1)) ce se referă la

despăgubirile acordate pentru terenuri, iar sintagma „pentru fiecare hectar de

teren” trebuie interpretată în sensul că în situația în care se constată că

este îndreptățită cererea de acordare a unei despăgubiri pentru teren,

suprafața de teren fiind diminuată deja, calculul despăgubirii se face având

pentru fiecare hectar de teren o sumă calculată la valoarea medie a categoriilor

de teren, reținând că nu rezultă intenția legiuitorului de a limita

despăgubirile.

De asemenea, instanța de

fond a reținut că Legea nr. 9/1998 nu cuprinde dispozițiile din care să rezulte

că legiuitorul a dorit să repare integral prejudiciul suferit, ci se are în

vedere limitarea întinderii reparațiilor având în vedere posibilitățile

economice și financiare ale statului în raport cu alte necesități și priorități

economice și sociale, în a căror evaluare și satisfacere legiuitorul este

suveran.

Instanța a precizat că în

ceea ce privește modul de stabilire a despăgubirilor și a întinderii acestora,

prevederile contestate consacră soluții rezonabile, plafonarea prevăzută în art.

25 fiind în concordanță cu art. 2 din lege, întrucât reprezintă a modalitate concretă

de stabilire a despăgubirilor.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 C. proc. civ.,

respectiv nelegalitatea pentru interpretare și aplicare greșită a legii,

solicitând

să se admită recursul și să se dispună

modificarea în tot a sentinței atacate cu consecința anularii art. 8

alin (1) lit. a), art. 12 alin. (2) si (3), art. 25 din Normele metodologice

pentru aplicarea Legii

nr. 9/1998 privind

acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile

trecute în proprietatea statului bulgar în urma

aplicării Tratatului dintre România și

Bulgaria semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, aprobate prin H.G. nr. 753/1998;

Susține recurentul că instanța

nu s-a pronunțat asupra limitării introduse prin art. 8, alin. (1) din Norme

care reduce suma despăgubirilor ce se pot acorda pentru terenurile agricole

abandonate statului bulgar cu echivalentul terenului agricol reconstituit

solicitantului in temeiul Legii 18/1991 rep., ci s-a pronunțat asupra limitării

despăgubirilor ce se pot acorda la echivalentul a 50 ha teren agricol.

Prin recursul formulat,

nemotivat în drept, M.D. reia în fapt criticile din acțiune, susținând că

instanța a analizat și s-a pronunțat asupra unei alte probleme decât cea

invocată de el, motivarea instanței fiind nelegală și nefondată.

Nelegală și nefondată este motivarea instanței și în ceea ce privește

critica privind limitările introduse prin celelalte articole atacate din

normele metodologice prin acțiunea introdusă.

Intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda despăgubiri pentru

fiecare hectar de teren agricol

abandonat

în

județele Durostor și Caliacra, fără a limita cuantumul acestor

despăgubiri, decât la

suprafața prevăzută de Legea nr. 9/1998, respectiv 50 ha.

Susține

recurentul că între terenul reconstituit potrivit Legii nr. 18/1991 și cel

abandonat statului bulgar nu exista o legătură de cauzalitate, astfel încât

interpretarea dată de instanță nu este corectă, iar diminuarea despăgubirilor

prin aplicarea art. 8 (1) lit. a) din Norme este nelegală, Legea nr. 9/1998

neprevăzând o asemenea limitare a despăgubirilor.

Instanța

a interpretat greșit dispozițiile art. 12 alin. (2), (3) și art. 25 din Norme,

întrucât o limitare a reparării integrale a prejudiciului este prevăzută de

Legea nr. 9/1998 numai cu privire la limita de 50 de hectare de teren agricol,

iar nu și pentru terenurile intravilane și construcțiile abandonate.

Consideră

recurentul că, prin art. 2 alin. (2) din lege, legiuitorul a lăsat în sarcina

emitentului normelor numai criteriile de evaluare (reguli tehnice și modalități

concrete de stabilire a cuantumului despăgubirilor) fără a afecta principiul

reparației integrale a prejudiciului și fără a acorda emitentului prerogative

legislative.

În

fine, arată recurentul că limitarea prevăzută la art. 25 din Norme apare ca o

îngrădire nepermisă de Legea nr. 9/1998, încălcând astfel principiul reparării

integral a prejudiciului.

Prin

întâmpinare intimații M.J.L.C. și M.A.P.D.R. au solicitat respingerea

recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacată ca fiind legală și temeinică.

Intimatul

Guvernul României și-a exprimat poziția procesuală prin concluziile scrise

depuse la dosar.

Analizând

hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din

întâmpinări, precum și sub toate aspectele conform art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Reclamantul

M.D. a solicitat anularea art. 8 alin. (1) lit. a), art. 12 alin. (2) și (3), art.

25 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, aprobate prin H.G.

nr. 753/1998, susținând că textele legale atacate îi încalcă interesul legitim

de a obține repararea integrală a prejudiciului suferit de antecesorul său M.D.

H.G.

nr. 753/1998, a cărei anulare se solicită, a fost emisă în vederea organizării

executării prevederilor Legii nr. 9/1998, reglementând în mod concret modalitățile

de stabilire a cuantumului compensațiilor pentru terenuri agricole și

intravilane, construcții și recolte, criteriile de evaluare, modul de lucru al

comisiilor. Hotărârea respectă prevederile legale în vigoare la data emiterii,

fiind emisă în aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) și ale art. 13 din

Legea 9/1998 și în considerarea dispozițiilor art. 107 din

Constituție (forma în vigoare la acel moment).

Hotărârea atacată a fost emisă în aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (2)

și ale art. 13 din Legea nr. 9/1998, potrivit cărora „Criteriile de evaluare,

modalitățile concrete de stabilire a cuantumului compensațiilor pentru terenuri

agricole, terenuri intravilane, construcții și recolte, plantații de pomi

fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți se vor reglementa prin

normele metodologice aprobate de Guvern.

Se constată că prevederile

din normele metodologice nu contravin prevederilor legii și nu limitează

nelegal despăgubirile ci, dimpotrivă, detaliază situațiile în care se acordă

despăgubirile și prevăd modalitatea concretă de stabilire a cuantumului

compensațiilor.

Instanța

de fond a constatat, în mod corect, că dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. a)

din Norme criticate de reclamant, sunt date în spiritul și litera art. 2 alin.

(1) lit. a) cât și art. 1 alin. (1) din Legea nr. 9/1998.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 "Despăgubirile se

acordă celor îndreptățiți, sub forma unor compensații bănești distincte pentru

terenuri, pentru construcții și pentru recoltele de porumb, bumbac și

floarea-soarelui, după cum urmează: a) pentru fiecare hectar de teren, o sumă

calculată la valoarea medie a categoriilor de teren, (.) fără ca totalul

suprafeței de teren pentru care se acordă compensații să depășească suprafața

prevăzută de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările

ulterioare;"

Dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice prevăd

că:

"Persoanele

îndreptățite - proprietarii sau moștenitorii legali ai acestora - beneficiază

opțional, la cerere, pentru terenurile pe care le-au avut în proprietate în

județele Durostor și Caliacra, de compensații, astfel: a) compensații în bani

pentru suprafața de teren avută în proprietate, din care se scade, dacă este

cazul, suprafața de teren reconstituită potrivit Legii nr. 18/1991,

republicată, cu modificările ulterioare, dar nu mai mult decât suprafețele

prevăzute în această lege. (.)".

î

n ceea ce privește dispozițiile art. 12 alin. (2) și (3) și art.

25 din Normele metodologice criticile sunt nefondate întrucât instanța a

apreciat de asemenea, în mod corect, că acestea sunt legale.

Dispozițiile art. 25 din Normele metodologice, prevăd că "Valoarea

despăgubirilor

pentru locuințe, inclusiv

pentru anexele gospodărești și terenurile aferente acestora,

nu poate

depăși suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o

perioada de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii". Conform

art. 2 alin. (2) (alin. (3) în forma republicată) din Legea nr. 9/1998, modalitățile

concrete de stabilire a cuantumului compensațiilor pentru terenuri agricole,

terenuri intravilane, construcții și recolte se vor reglementa prin normele

metodologice aprobate de Guvern. Se constată astfel că, plafonarea reglementată

de art. 25 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 753/1998 se

circumscrie prevederilor art. 2 din lege, întrucât reprezintă o

"modalitate concretă de stabilire a despăgubirilor" instituită de

textul de lege.

Dispozițiile cuprinse în art. 25 din Normele metodologice nu limitează

nelegal despăgubirile, nu contravin și nu exced prevederile Legii nr. 9/1998,

ci dimpotrivă au fost emise în aplicarea și cu respectarea Legii nr. 9/1998 și

a Legii nr. 112/1995.

Constatând că instanța a pronunțat o soluție legală și temeinică, iar

motivele de recurs sunt nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

art. 20 din legea contenciosului administrativ, recursul formulat de reclamant

a fost respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

î

N NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.D. împotriva sentinței nr. 898/ CA din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2009.