ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2494/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.A.E. personal și în calitate de procurator pentru S.S., D.M. și F.I.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul A.N.R.P., anularea deciziei de invalidare nr. 163 din 7 februarie 2008 emisă de Vicepreședintele A.N.R.P. și obligarea Vicepreședintelui A.N.R.P. la validarea hotărârii nr. 2101 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 sau la rectificarea acesteia în măsura dovedirii drepturilor acestora și la emiterea unei decizii de plată a despăgubirilor.

În ședința de judecată din data de 14 aprilie 2009 reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 1643/2004 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998. Prin încheierea din 14 aprilie 2009, Tribunalul București a admis cererea de sesizare cu privire la excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 1643/2004 și a trimis spre competentă soluționare această excepție către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3 C. proc. civ., autoritatea emitentă fiind de rang central și în consecință competența de soluționare a excepției de nelegalitate cu privire la actul administrativ cu caracter normativ revine, în primă instanță Curții de Apel București.

În baza încheierii de sesizare din 14 aprilie 2009, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București. În această fază procesuală, instanța în raport de dispozițiile art. 4 alin. (1) și art. 16 din Legea nr. 554/2004 a dispus citarea în cauză în calitate de pârât a Guvernului României, în calitate de autoritate emitentă a H.G. nr. 1643/2004, autoritate care a depus la dosar, la solicitarea instanței, nota de fundamentare care a stat la baza emiterii H.G. nr. 1643/2004. În ședința publică din 5 noiembrie 2009, reclamanții au depus la dosar o precizare a excepției de nelegalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998 aprobate prin H.G.

nr. 1643/2004, în forma în care au fost aprobate inițial prin H.G. nr. 753/1998. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate care privește un act administrativ cu caracter normativ. Prin sentința nr. 4284 din 3 decembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de reclamanți și a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată. Cu privire la excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată, de Guvernul României, Curtea a făcut aplicarea soluției de principiu pentru unificarea practicii dată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la excepția de nelegalitate invocată, Curtea a apreciat că norma contestată este legal emisă și acordarea de compensații și stabilirea în concret a cuantumului acestora nu poate să excludă suprafața de teren reconstituită potrivit Legii nr. 18/1991. Ambele legi – Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 9/1998 sunt legi de reparație care implică aplicarea în concordanță, iar prin normele metodologice contestate s-a reglementat în concret modalitatea de stabilire a compensațiilor în bani pentru perioadele îndreptățite conform Legii nr. 9/1998. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori cuprinde motive contradictorii ori străine de natra pricinii; art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Prin motivele de recurs formulate, recurenții-reclamanți susțin în esență următoarele: - instanța de fond a reținut și analizat în mod eronat ca obiect al excepției de nelegalitate dispozițiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 1643/2004, prin precizarea formulată, ei reclamanții, arătând că s-au referit la dispozițiile H.G. nr. 753/1998; - hotărârea instanței de fond este insuficient motivată, nefiind arătate în mod clar, convingător și pertinent motivele de fapt și de drept pe care se sprijină; - instanța de fond a aplicat greșit legea, concluzionând greșit ca dispozițiile art. 8 alin. (1) din H.G.

nr. 753/1998 au fost reluate de H.G. nr. 1643/2004; - pe fondul cauzei se critică soluția instanței de fond, recurenții-reclamanți, susținând că în mod eronat s-a ajuns la concluzia că Normele metodologice sunt legale și nu încalcă dispozițiile Legii nr. 9/1998, acestea în realitate adăugând la lege și prejudiciind persoanele îndreptățite la repararea integrală a prejudiciului suferit, vizate de legiuitor. Intimații Guvernul României și A.N.R.P. au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Recursul este nefondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins potrivit următoarelor considerente.

Contrar celor susținute de recurenții-reclamanți, într-un prim motiv de recurs, instanța de fond a analizat, în finalul hotărârii, nelegalitatea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din H.G.

nr. 753/1998 în raport de prevederile Legii nr. 9/1998, privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Art. 8 alin. (1) din Norma metodologică din 26 octombrie 1998 publicat în M.Of., Partea I nr. 458 din 30 noiembrie 1998, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, prevede că „persoanele îndreptățite – proprietarii sau moștenitorii legali ai acestora – beneficiază opțional la cerere, pentru terenurile pe care le-au avut în proprietate în județele Durostor și Calliacra, de compensații…

a) compensații în bani pentru suprafața de teren avută în proprietate, din care se scade, dacă este cazul, suprafața de teren reconstituită potrivit Legii nr. 18/1991, republicată cu modificările ulterioare, dar nu mai mult decât suprafețele prevăzute în această lege”. Recurenții-reclamanți susțin că această normă metodologică este contrară dispozițiilor Legii nr. 9/1998, întrucât adaugă la lege, prejudiciind persoanele îndreptățite la repararea integrală a prejudiciului suferit, textul Normei fiind singurul care prevede o reducere a despăgubirilor în temeiul aplicării Legii nr. 18/1991. Or, H.G.

nr. 753/1998, a fost emisă în vederea organizării executării prevederilor Legii nr. 9/1998 și în aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) și (3) și ale art. 12 din lege, aceasta reglementând în mod concret modalitățile de stabilire a cuantumului compensațiilor pentru terenuri agricole și intravilane, construcții și recolte, criteriile de evaluare și modul de lucru al comisiilor.

Art. 2 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, precizează că „Criteriile de evaluare, modalitățile concrete de stabilire a compensațiilor pentru terenuri agricole, terenuri intravilane, construcții și recolte, plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți se vor reglementa prin normele metodologice aprobate de Guvern, prevăzute la art. 13. Criteriile de evaluare a construcțiilor se vor stabili în condițiile prevăzute de Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului cu modificările ulterioare”. Deci, prevederile din Norma metodologică criticată, nu fac altceva decât să detalieze situațiile în care se acordă despăgubirile și modalitățile concrete de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

În mod corect, instanța de fond a constatat că dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. e) din Norma criticată, nu adaugă la lege, ele stabilind modalitatea de acordare a compensațiilor în bani, pentru suprafața de teren avută în proprietate, ținând seama și de suprafața de teren reconstituită potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare”. Nu poate fi reținută susținerea recurenților-reclamanți în sensul că prin aceasta prevedere sunt prejudiciați în drepturile lor, deoarece, așa cum corect reține instanța de fond, ambele Legi – Legea nr. 9/1998 și Legea nr. 18/1991 – au caracter reparatoriu și aplicarea lor în concordanță se face tocmai în spiritul unei reparații echilibrate, echitabile astfel cum este reglementată prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 9/1998.

Ca o concluzie a celor expuse, dispozițiile cuprinse în art. 8 alin. (1) din Norma metodologică aprobată, prin H.G. nr. 753/1998, nu contravin prevederilor Legii nr. 9/1998 pentru că ele nu limitează în mod nelegal despăgubirile ce se cuvin recurenților-reclamanți. În același sens s-a mai pronunțat Înalta Curte prin Decizia nr. 4568 din 23 octombrie 2009, practica acestei instanțe fiind deci constantă în materie. De altfel, așa cum susține intimata-pârâtă A.N.R.P., prin invalidarea Hotărârii Comisiei Județene prin Decizia nr. 163 din 5 octombrie 2007, dosarul privind valoarea compensaților pe care aceștia urmează să le primească, va fi reanalizat, deci se va stabili o nouă valoare a despăgubirilor, urmându-se procedura specială stabilită de Legea nr. 9/1998.

Pentru toate aceste considerente, constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, iar motivele de recurs sunt nefondate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamant se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A. personal și în calitate de procurator pentru S.S., D.M. și F.I.A. împotriva sentinței nr. 4284 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.