ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3764/2009

Deliberând asupra

recursului, se constată:

Prin încheierea din ședința

publică de la data de 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 184 alin. (2)

și (4) raportat la art. 182 alin. (2) C. pen.

În esență, instanța a

reținut că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate, prevăzute de art. 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, din moment ce obiectul cererii

referitor la consacrarea în dispozițiile penale menționate a posibilității

împăcării părților nu are legătură cu cauza față de manifestarea expresă de

voință a părții vătămate de tragere la răspundere penală a inculpatului.

În termen legal inculpatul a

exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care și l-a motivat oral,

prin apărător, în sensul că dorește ca Parlamentul să fie sesizat de către

Curtea Constituțională pentru completarea dispozițiilor art. 184 alin. (2) și (4)

raportat la art. 182 alin. (2) C. pen., în sensul consacrării posibilității

împăcării părților sau retragerii plângerii prealabile.

Examinând critica în raport

cu actele și lucrările cauzei, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt

și de drept, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că este nefondată.

Condițiile stipulate de art.

29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru admisibilitatea cererii

de sesizare a Curții Constituționale sunt:

- excepția să privească

neconstituționalitatea unei legi, ordonanțe în vigoare sau dispoziții din

acestea;

- respectivele să aibă

legătură cu soluționarea cauzei;

- să existe un litigiu

pendinte pe rolul unei instanțe judecătorești;

- excepția să nu mai fi fost

admisă anterior.

Or, din motivele invocate de

către inculpat, just a apreciat instanța de fond că nu au legătură cu

soluționarea cauzei, politica penală aparținând statului și nu persoanei fizice

implicate într-un proces.

Pe de altă parte, Curtea

Constituțională verifică conformitatea dispoziției pretins neconstituționale cu

prevederile Constituției României, neavând posibilitatea legală de a impune

Parlamentului modificarea unor acte normative.

Nu în ultimul rând, față de

speța dedusă judecății, nu poate fi ignorată poziția părții vătămate care

dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Constatându-se legalitatea

și temeinicia încheierii recurate, în baza art. 385

9

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.S. împotriva încheierii din 22 octombrie 2009 a Curții

de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1522/1/2008.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.