ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3764/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3764/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând asupra
recursului, se constată:
Prin încheierea din ședința
publică de la data de 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală,
a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu
privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 184 alin. (2)
și (4) raportat la art. 182 alin. (2) C. pen.
În esență, instanța a
reținut că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate, prevăzute de art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, din moment ce obiectul cererii
referitor la consacrarea în dispozițiile penale menționate a posibilității
împăcării părților nu are legătură cu cauza față de manifestarea expresă de
voință a părții vătămate de tragere la răspundere penală a inculpatului.
În termen legal inculpatul a
exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care și l-a motivat oral,
prin apărător, în sensul că dorește ca Parlamentul să fie sesizat de către
Curtea Constituțională pentru completarea dispozițiilor art. 184 alin. (2) și (4)
raportat la art. 182 alin. (2) C. pen., în sensul consacrării posibilității
împăcării părților sau retragerii plângerii prealabile.
Examinând critica în raport
cu actele și lucrările cauzei, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt
și de drept, conform dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen.,
Înalta Curte constată că este nefondată.
Condițiile stipulate de art.
29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru admisibilitatea cererii
de sesizare a Curții Constituționale sunt:
- excepția să privească
neconstituționalitatea unei legi, ordonanțe în vigoare sau dispoziții din
acestea;
- respectivele să aibă
legătură cu soluționarea cauzei;
- să existe un litigiu
pendinte pe rolul unei instanțe judecătorești;
- excepția să nu mai fi fost
admisă anterior.
Or, din motivele invocate de
către inculpat, just a apreciat instanța de fond că nu au legătură cu
soluționarea cauzei, politica penală aparținând statului și nu persoanei fizice
implicate într-un proces.
Pe de altă parte, Curtea
Constituțională verifică conformitatea dispoziției pretins neconstituționale cu
prevederile Constituției României, neavând posibilitatea legală de a impune
Parlamentului modificarea unor acte normative.
Nu în ultimul rând, față de
speța dedusă judecății, nu poate fi ignorată poziția părții vătămate care
dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Constatându-se legalitatea
și temeinicia încheierii recurate, în baza art. 385
9
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul D.S. împotriva încheierii din 22 octombrie 2009 a Curții
de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1522/1/2008.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.