ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3764/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3764/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând asupra recursului, se constată: Prin încheierea din ședința publică de la data de 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 184 alin. (2) și (4) raportat la art. 182 alin. (2) C. pen. În esență, instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate, prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, din moment ce obiectul cererii referitor la consacrarea în dispozițiile penale menționate a posibilității împăcării părților nu are legătură cu cauza față de manifestarea expresă de voință a părții vătămate de tragere la răspundere penală a inculpatului.
În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care și l-a motivat oral, prin apărător, în sensul că dorește ca Parlamentul să fie sesizat de către Curtea Constituțională pentru completarea dispozițiilor art. 184 alin. (2) și (4) raportat la art. 182 alin. (2) C. pen., în sensul consacrării posibilității împăcării părților sau retragerii plângerii prealabile. Examinând critica în raport cu actele și lucrările cauzei, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată.
Condițiile stipulate de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale sunt: - excepția să privească neconstituționalitatea unei legi, ordonanțe în vigoare sau dispoziții din acestea; - respectivele să aibă legătură cu soluționarea cauzei; - să existe un litigiu pendinte pe rolul unei instanțe judecătorești; - excepția să nu mai fi fost admisă anterior. Or, din motivele invocate de către inculpat, just a apreciat instanța de fond că nu au legătură cu soluționarea cauzei, politica penală aparținând statului și nu persoanei fizice implicate într-un proces. Pe de altă parte, Curtea Constituțională verifică conformitatea dispoziției pretins neconstituționale cu prevederile Constituției României, neavând posibilitatea legală de a impune Parlamentului modificarea unor acte normative.
Nu în ultimul rând, față de speța dedusă judecății, nu poate fi ignorată poziția părții vătămate care dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului. Constatându-se legalitatea și temeinicia încheierii recurate, în baza art. 385 9 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva încheierii din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1522/1/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.