ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2246/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2246/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 18 mai2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 151.1./238/2008, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiile art. 16 și 17 din Legea nr. 304/2004 și art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Curtea de Apel Timișoara a apreciat că textele de lege pretins a fi neconstituționale nu au legătură cu obiectul cauzei, aflate pe rolul acestei instanțe, nefiind, astfel, îndeplinită, condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul M.A., care a solicitat casarea încheierii și, pe fond, sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate, pe care le apreciază ca având legătură cu cauza.
Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând încheierea recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Sesizarea Curții Constituționale se poate face în condiții prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, care reglementează situațiile de admisibilitate a excepțiilor de neconstituționalitate. Conform prevederilor art. 29 din actul normativ evocat mai sus, este necesar ca excepția să privească un text de lege sau ordonanță în vigoare, acesta să nu fi fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să nu aibă legătură cu cauza.
În mod corect curtea de apel a constatat că nu este îndeplinită condiția legăturii cu obiectul cauzei aflate pe rolul acestei instanțe. Dosarul are ca obiect recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 15 din 19 ianuarie 2009 a Tribunalului Arad prin care s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul M.A. împotriva deciziei penale nr. 237 din 5 mai 2006 a Tribunalului Arad. Excepțiile de neconstituționalitate invocate privesc dispozițiile art. 16 și 17 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară și art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, texte de lege ce nu au legătură cu cauza aflată pe rolul Curții de Apel Timișoara, ci referă la norme generale, legate de exercitarea căilor de atac.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul M.A. împotriva încheierii din 18 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 151.1/238/2008. Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.