ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2246/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din

18 mai2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

151.1./238/2008, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiile art. 16

și 17 din Legea nr. 304/2004 și art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Curtea de Apel Timișoara a

apreciat că textele de lege pretins a fi neconstituționale nu au legătură cu

obiectul cauzei, aflate pe rolul acestei instanțe, nefiind, astfel,

îndeplinită, condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs contestatorul M.A., care a solicitat casarea încheierii și,

pe fond, sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de

neconstituționalitate invocate, pe care le apreciază ca având legătură cu cauza.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând

încheierea recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și

din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Sesizarea Curții

Constituționale se poate face în condiții prevăzute de dispozițiile  art. 29

din Legea nr. 47/1992, care reglementează situațiile de admisibilitate a

excepțiilor de neconstituționalitate.

Conform prevederilor art. 29

din actul normativ evocat mai sus, este necesar ca excepția să privească un

text de lege sau ordonanță în vigoare, acesta să nu fi fost declarat neconstituțional

printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să nu aibă legătură cu

cauza.

În mod corect curtea de apel

a constatat că nu este îndeplinită condiția legăturii cu obiectul cauzei aflate

pe rolul acestei instanțe.

Dosarul are ca obiect

recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 15 din 19 ianuarie 2009 a

Tribunalului Arad prin care s-a respins contestația la executare formulată de

contestatorul M.A. împotriva deciziei penale nr. 237 din 5 mai 2006 a

Tribunalului Arad.

Excepțiile de

neconstituționalitate invocate privesc dispozițiile art. 16 și 17 din Legea nr.

304/2004, privind organizarea judiciară și art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, texte de lege ce nu au legătură

cu cauza aflată pe rolul Curții de Apel Timișoara, ci referă la norme generale,

legate de exercitarea căilor de atac.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestator.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de contestatorul M.A. împotriva încheierii din 18 mai 2009 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 151.1/238/2008.

Obligă recurentul la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 iunie 2009.