ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 184/A/2017

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 08 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/115/2015, printre altele, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 formulată de inculpata A.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1997 referitoare la existența unei legături cu soluționarea cauzei, în speță nefiind vorba despre operațiuni comerciale, ci despre omisiunea înregistrării în actele contabile a veniturilor realizate.

Împotriva dispoziției prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea penală din 08 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/115/2015, a formulat apel inculpata A.

În susținerea apelului, inculpata a arătat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1997 apreciind că sintagma operațiuni comerciale din cuprinsul normei de incriminare nu este constituțională.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 17.05.2017 având termen de soluționare la data de 24 mai 2017.

Examinând dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de inculpata A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în vigoare, iar textul de lege criticat nu a fost declarate neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Înalta Curte constată că dispozițiile legale a căror constituționalitate se contestă nu au legătură soluția ce poate fi pronunțată în cauză. Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constând în „omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”. Ori fapta imputată inculpatei nu are în vedere operațiuni comerciale, ci omisiunea înregistrării în actele contabile a veniturilor realizate, aspect ce nu poate avea un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în această cauză.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A., împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul dispozitivului încheierii penale din 08 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/115/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A., împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul dispozitivului încheierii penale din 08 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/115/2015/a2.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2017.