ÎCCJ, Decizia nr. 99/2017

Decizia penală nr. 99/2017

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 19 din data de 30 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 825 din data de 6 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2013.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr. 825 din data de 6 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2013, a fost respins ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 250/PI din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că petentul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive având ca obiect soluționarea contestației în anulare (respinsă ca inadmisibilă) formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 127/PI din 5 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2013.

Prin urmare, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul realizat a fost sancționat cu inadmisibilitatea. În aceste condiții, motivele invocate de recurent în recurs nu au mai putut fi analizate, întrucât excepția inadmisibilității recursului primează analizei criticilor formulate.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel petentul A. la data de 19 mai 2014, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 18 ianuarie 2017, sub nr. x/1/2016, fiind fixat termen la data de 30 ianuarie 2017.

Examinând apelul, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a constatat că este inadmisibil, fiind exercitat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Împotriva Deciziei penale nr. 19 din data de 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017, petentul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, completul de 5 judecători, la data de 21 martie 2017, sub numărul 879/1/2017, fixându-se, aleatoriu, primul termen de judecată la data de 24 aprilie 2017, termen la care cauza a fost amânată pentru soluționarea declarațiilor de abținere.

La termenul din 22 mai 2017, reprezentantul Ministerului Public a solicitat recalificarea căii de atac exercitate în prezenta cauză din recurs în apel, având în vedere faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată ulterior datei de 01 februarie 2014.

Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a dispus recalificarea drept apel a căii de atac exercitate în prezenta cauză, având în vedere că Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală nu mai prevede calea de atac a recursului.

Examinând apelul declarat, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată calea de atac declarată ca fiind inadmisibilă, urmând a o respinge, în baza următoarelor considerentele:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 19 din data de 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017, decizie cu caracter definitiv.

Calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 19 din data de 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 19 din data de 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai 2017.

Procesat de GGC - GV