ÎCCJ, Decizia nr. 19/2017

Decizia penală nr. 19/2017

Asupra apelului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 825 din data de 6 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2013, a fost respins ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 250/PI din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că contestatorul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive având ca obiect soluționarea contestației în anulare (respinsă ca inadmisibilă) formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 127/PI din 5 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2013.

Prin urmare, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul realizat a fost sancționat cu inadmisibilitatea. În aceste condiții motivele invocate de recurent în recurs nu au mai putut fi analizate, întrucât excepția inadmisibilității recursului primează analizei criticilor formulate.

II. Împotriva acestei încheieri a formulat apel petentul A. la data de 19 mai 2014, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, la data de 18 ianuarie 2017, sub nr. x/1/2016, fiind fixat termen la data de 30 ianuarie 2017.

Examinând apelul, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, constată că este inadmisibil, urmând a îl respinge pentru următoarele considerentele:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea căii de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, care reglementează hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) a aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

În cauză, apelantul contestator a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, contestatorul A. a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., Completul de 5 judecători, al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat împotriva Încheierii nr. 825 din data de 6 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2013.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelantul contestator A. va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 825 din data de 6 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV