ÎCCJ, Decizia nr. 56/2017

Decizia penală nr. 56/2017

Asupra apelului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea nr. 184/C din data de 7 decembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 319 din 13 aprilie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2016.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în esență, a reținut că în conformitate dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. a) același articol C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii este definitivă. Prin urmare, C. proc. pen. nu prevede posibilitatea exercitării căii de atac a contestației împotriva încheierii nr. 319 din data de 13 aprilie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2016.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel contestatorul A. la data de 8 decembrie 2016, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 14 februarie 2017 sub nr. x/1/2017.

Examinând apelul, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac exercitate, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, constată că este inadmisibil, urmând a îl respinge pentru următoarele considerentele:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Cap. III C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea căii de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, care reglementează hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) a aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

În cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 184/C din 7 decembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2016, hotărâre cu caracter definitiv.

Se constată că, în cauză, apelul a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul vreunei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Astfel cum corect a stabilit prima instanță, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 184/C din data de 7 decembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2016.

În baza art. 275 alin. ( 2) C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 184/C din data de 7 decembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2016.

În baza art. 275 alin. ( 2) C. proc. pen. obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 martie 2017.

Procesat de GGC - CL