ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2849/2009

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația în anulare

înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 24 februarie

2009 și motivată în termen, la aceeași dată, contestatoarea SC V. SA Urlați -

prin administrator judiciar E.C. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 1885 din

30 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 6623/105/2006 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție și reluarea judecății în vederea cercetării motivului de

recurs omis de instanța de control judiciar.

În contestație, contestatoarea

invocă, indicând în drept prevederile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc.

civ., următoarele motive:

Deși instanța de control judiciar,

prin respingerea excepției inadmisibilității acțiunii promovate, a reținut că

excepția este nefondată întrucât în speța dedusă judecății nu sunt incidente

dispozițiile art. 494 alin. (3) C. proc. civ., a omis să cerceteze motivul de

modificare invocat.

Ambele instanțe de fond, fără a

analiza buna sau reaua-credință a constructorului – în speță, SC V. SA – au

dispus și, respectiv, menținut obligarea contestatoarei la ridicarea

construcțiilor, și, în caz de neexecutare, au autorizat reclamanta la ridicare

pe cheltuiala pârâtei.

Pârâta a invocat în calea de atac a

recursului împrejurarea că este un constructor de bună-credință, dezvoltând

acest motiv de recurs, asupra căruia instanța a omis a se pronunța.

Unicul considerent relativ la cele

anterior învederate și susținute în recurs, al instanței de control judiciar:

„dispozițiile art. 494 alin. (3) C. proc. civ. nu sunt incidente în speță” este

exclusiv subsumabil motivării respingerii excepției inadmisibilității, dar

constituie o omisiune în ceea ce privește cercetarea acestui motiv de recurs.

La data de 25 septembrie 2009,

intimata SC L.P.T. S. L.T.D. SRL București a depus la dosar întâmpinare, prin care

a solicitat respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată, deoarece nu

sunt întrunite condițiile art. 318 C. proc. civ., criticile invocate de

contestatoare nefiind greșeli materiale, ci, mai degrabă, aspecte ce țin de

judecată, care nu pot face obiectul analizei într-o contestație în anulare.

Examinând contestația în anulare,

prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte

constată că aceasta este nefondată.

Contestația în anulare, cale

extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile

prevăzute de art. 317- 318 C. proc. civ. și îmbracă două forme: contestația în

anulare obișnuită sau de drept comun (art. 317 C. proc. civ.) și contestația în

anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).

Contestația în anulare specială

poate fi exercitată pentru două motive, prevăzute de art. 318 C. proc. civ.:

1) dezlegarea dată prin hotărârea

instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale;

2) respingând recursul sau

admițându-l în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau de casare.

Al doilea motiv de contestație în

anulare specială se referă la situația în care instanța a omis să cerceteze un

motiv de casare sau de modificare, iar motivul omis trebuie să fi fost formulat

în termen în cadrul motivelor de recurs invocate.

În contestația în anulare de față, cel de- al doilea motiv invocat de

contestatoare, în sensul că instanța de recurs, respingând recursul, a omis din

greșeală să cerceteze unul din motivele de modificare a hotărârii recurate, nu

poate fi reținut de către instanță, acesta fiind neîntemeiat.

Astfel, pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul

art. 318 alin. (1) C. proc. civ., trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța

de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare și această

omisiune să se fi produs din greșeală; așadar, această a doua teză a art. 318 C.

proc. civ. are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de

casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Dacă instanța de recurs a analizat,

însă, complet motivul de recurs, neînsușirea lui nu constituie motiv de

contestație. Aceasta este, de altfel, și situația reținută în speța de față,

din analiza hotărârii contestate reieșind că au fost cercetate și s-a răspuns

la toate motivele de recurs formulate de SC V. SA Urlați - societate în

insolvență -, punctual și expres, astfel încât nu se poate aprecia că instanța

de recurs a omis să cerceteze vreunul sau mai multe dintre aceste motive.

Se observă, astfel, din cuprinsul

deciziei contestate, că instanța a răspuns inclusiv motivului de modificare la

care face referire contestatoarea, privind inadmisibilitatea acțiunii

promovate, reținând, în esență, că „excepția inadmisibilității acțiunii ...

urmează să fie respinsă, ca nefondată, întrucât în speță nu sunt incidente

dispozițiile art. 494 alin. (3) C. proc. civ.”.

Împrejurarea că instanța de recurs

nu ar fi făcut nicio apreciere asupra excepției inadmisibilității acțiunii sub

aspectul încadrării susținerii acesteia motivului de modificare a hotărârii

recurate (art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.) nu se constituie în motivul de

contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., atâta

timp cât instanța a analizat complet motivele recursului.

Așa fiind, observând că instanța de

recurs a analizat complet toate motivele cu care a fost învestită, nefiind

vorba deci despre nicio omisiune din partea acesteia, nu se poate reține a fi

incident motivul de contestație prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ.

Mai mult, instanța de recurs nu este

obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care instituie

motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un

raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat

esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a

recurentului nu deschide calea contestației în anulare.

Prin cel de-al doilea motiv invocat

în susținerea contestației în anulare, contestatoarea critică hotărârea atacată

sub aspectul omisiunii instanței de recurs a se pronunța asupra motivului de

recurs privind împrejurarea că este un constructor de bună-credință.

Acest motiv de contestație nu este

întemeiat, întrucât, din analiza motivelor de recurs formulate, se constată că

acesta nu a fost invocat prin recursul declarat, spre a forma obiectul analizei

instanței de recurs, întrucât obligația de examinare a instanței se circumscrie

la motivele de recurs prezentate în termenul legal, iar nu și la motivele

formulate ulterior, în cadrul unei contestații în anulare.

Prin această cale extraordinară de

atac se sancționează omisiunea cercetării unui motiv de recurs, motivele de

modificare sau de casare pentru neexaminarea cărora se justifică introducerea

unei contestații în anulare fiind numai cele invocate de parte, în termenul

prevăzut de lege.

Așa cum s-a arătat și mai sus, nu

s-a constatat nicio greșeală sau omisiune din partea instanței de recurs,

aceasta cercetând complet toate motivele de recurs invocate.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

urmează ca, în temeiul art. 318- 320 C. proc. civ., să respingă contestația în

anulare, ca nefondată.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga

contestatoarea să plătească intimatei SC L.P.T. S. L.T.D. SRL București suma de

500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC V. SA Urlați - prin

administrator judiciar E.C. SRL împotriva deciziei nr. 1885 din 30 mai 2008,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în

dosarul nr. 6623/105/2006, ca nefondată.

Obligă

contestatoarea să plătească intimatei SC L.P.T.S. SRL București suma de 500

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

11 noiembrie 2009.