ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 135/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 761,

pronunțată la data de 16 noiembrie 2004, în dosarul nr. 4137/2004, Tribunalul

Arad a admis acțiunea formulată de reclamanta, SC E. SRL împotriva pârâtei SC C.C.

SA Arad pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 1.941.442 lei, cu

titlu de despăgubiri și suma de 193.855.454 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Spre a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că probele administrate relevă ca îndeplinite cerințele aplicării

principiului îmbogățirii fără just temei în speță, întrucât în afara lucrărilor

descrise în contract, reclamanta a executat și alte lucrări, respectiv

tencuirea unei pardoseli de beton în grosime de 10 cm cu plasă de beton și

protejarea acesteia pe o suprafață de 2065 mp al căror preț, reprezentând

materiale, transport și manoperă, însumează, conform expertizei, 1.941.840.442

lei.

Secția comercială și de contencios

administrativ a Curții de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 87,

pronunțată la data de 20 aprilie 2005, în dosarul nr. 1645/COM/2005, a admis

apelul declarat de pârâta, SC G.C.A. SA împotriva sentinței tribunalului pe

care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins acțiunea formulată de

reclamantă împotriva pârâtei pentru îmbogățire fără justă cauză, și a obligat

pe intimata-reclamantă să plătească apelantei pârâte suma de 23.756.752 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de control judiciar, raportând criticile apelantei sentinței atacate

din perspectiva probelor administrate și dispozițiilor legale incidente, a

apreciat că apelul este întemeiat, întrucât raportul juridic existent între

părți se bazează pe prevederile contractului de antrepriză de lucrări din 22

aprilie 2003, prin care s-a convenit asupra efectuării de către reclamantă, în

calitate de antreprenor, în beneficiul pârâtei a unor lucrări la prețul

prevăzut în devizele anexă la contract, referitor la care printr-un „act

adițional” datat 7 aprilie 2003, înregistrat la 21, respectiv 23 aprilie 2003,

pârâta, în mod unilateral, se obligă, ca soluție tehnică mai avantajoasă din

punct de vedere calitativ, la turnarea unei pardoseli cu grosimea de 10 cm în

suprafață de 2065 mp a cărei structură va conține o plasă sudată din oțel beton

și un beton impermeabil al cărei cost este de 210.993.000 lei în locul variantei

de vopsire, al cărei cost ar fi fost de 209.721.400 lei, fiind de acord cu

realizarea, considerată superioară calitativ, fără modificarea sumei din deviz,

situație în care raportului juridic născut din contract îi sunt aplicabile

prevederile ce rezultă din acesta, contractul având, potrivit art. 969 alin. (1)

C. civ. „putere de lege între părțile contractante”, iar, în măsura în care

contractul exprimă voința neviciată a părților cu privire la regulile cărora au

convenit să se supună și nu este nul sau anulat, este exclusă incidența unor

consecințe ce ar decurge, potrivit art. 992 și următoarele C. civ., din

îmbogățirea fără justă cauză, principiu ce nu poate fi invocat decât atunci

când raportul juridic nu este rezultatul unei manifestări de voință săvârșită

în scopul de a produce consecințe juridice al unui act juridic, cum este cazul

în speță, astfel că reclamanta nu poate invoca existența unei îmbogățiri fără

justă cauză a pârâtei datorită efectuării lucrărilor convenite prin contractul

de antrepriză, devizele anexe și actul adițional.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs intimata reclamantă, SC E. SRL invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că hotărârea atacată este dată cu încălcarea art. 261 pct. 1-8 C.

proc. civ., și nu este motivată în fapt și în drept, critici care, cu aplicarea

art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304

pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 spre a putea fi analizat.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind

legală și temeinică, apreciind neîntemeiate criticile formulate de recurentă

împotriva acesteia.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea deciziei atacate

relevă că aceasta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 261 alin. (1) pct.

1-8 C. proc. civ., inclusiv cele a căror lipsă poate atrage nulitatea hotărârii

în condițiile art. 105 alin. (2) teza 1 C. proc. civ., așa încât critica ce

vizează incidența art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi primită.

Este de observat că, în conformitate

cu cerințele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. instanța de apel a arătat,

detaliat și concret, în considerentele evocatei decizii, care sunt motivele de

fapt și de drept pe care își argumentează soluția de admitere a apelului, de

schimbare a sentinței instanței de fond și de respingere a acțiunii

reclamantei, întemeiată pe dispozițiile art. 992 C. civ., situație ce înlătură

și critica bazată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art.

312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC E. SRL Arad, împotriva deciziei nr. 87 din 20 aprilie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.