ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3530/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Reclamanta SC M.P.I. SRL Petroșani, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroșani, sub nr. 4793/278/2007, a chemat în judecată pe pârâta SC V.I. SRL Târgu Jiu solicitând instanței să dispună rezoluțiunea contractului de lucrări din 2 mai 2007 și anularea biletelor la ordin emise de reclamantă în beneficiul pârâtei și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 4507 din 15 octombrie 2007, Judecătoria Petroșani a admis acțiunea reclamantei SC M.P.I. SRL Petroșani, și în consecință: a dispus rezoluțiunea contractului de lucrări din 2 mai 2007, a dispus anularea biletelor la ordin emise de reclamantă în beneficiul pârâtei, respectiv: B.O.

emis la 31 mai 2007 pentru suma de 3.000 lei, scadent la 16 august 2007; B.O. emis la 31 mai 2007 pentru suma de 5.000 lei, scadent la 31 august 2007; B.O. emis la 31 mai 2007 pentru suma de 3.000 lei, scadent la 28 august 2007; B.O. emis la 7 iunie 2007 pentru suma de 3.000 lei, scadent la 7 septembrie 2007; BO emis la 7 iunie 2007 pentru suma de 3.000 lei, scadent la 17 septembrie 2007; B.O. emis la 7 iunie 2007 pentru suma de 5.000 lei, scadent la 28 septembrie 2007. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.012 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 152/R din 18 februarie 2008 a admis recursul pârâtei SC V.I.

SRL Târgu Jiu și în consecință: a casat sentința recurată și a dispus reținerea cauzei spre rejudecare în primă instanță de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, reținându-se în esență că în raport de valoarea litigiului de peste 100.000 lei raportată la dispozițiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ., competența materială în primă instanță aparține tribunalului. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, sub nr. 04793/278/2007. Prin sentința nr. 665/CA din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei SC M.P.I.

SRL Petroșani. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin contractul de lucrări din 2 mai 2007, pârâta s-a obligat să execute pentru reclamantă, să finalizeze și să întrețină lucrarea „Depozite zona M.”, prețul lucrării contractate fiind stabilit la suma 168.067,23 lei și 31.932,77 lei TVA. La încheierea contractului părțile nu au stabilit termenul până la care urma să fie finalizată lucrarea, însă reclamanta a modificat contractul, respectiv capitolul 3 în sensul că fără să aibă acordul părților a consemnat că lucrarea urmează să fie finalizată în termen de 3 luni, adică până la data de 2 august 2007. La pct. 4.2 din contract reclamanta s-a obligat să pună la dispoziția executantului lucrării toată documentația necesară și să-i predea pe bază de proces verbal amplasamentul acesteia.

Prin factura fiscală din 31 mai 2007 emisă de pârâtă, reclamanta a acceptat la plată suma de 45.957,92 lei reprezentând contravaloare parțială a lucrărilor din contractul din 2 mai 2007 și totodată reclamanta a emis către pârâtă șase bilete la ordin, toate însumând 24.000 lei. Biletele la ordin astfel emise au fost investite cu formulă executorie prin încheieri irevocabile și introduse în bancă de către pârâtă ca beneficiar al acestora. Față de aspectele reținute, instanța de fond a apreciat că pârâta nu poate fi acuzată de neîndeplinirea obligațiilor contractuale pentru a se pronunța rezoluțiunea contractului încheiat de părți, întrucât chiar reclamanta a recunoscut că nu a pus la dispoziția acesteia documentația necesară executării lucrărilor și nici autorizația de construcție absolut obligatorie în astfel de situații.

S-a mai avut în vedere și raportul de expertiză întocmit în cauză, din care a reieșit că reclamanta nu a putut prezenta autorizația de construire dar că au fost executate lucrări de către pârâtă, inițial executând lucrări de demolare a unei hale industriale care se afla pe amplasamentul construcției ce urma să fie executată și apoi turnate betoane în stâlpi și executate grinzi pentru construcția ce urma. Prin urmare, s-a reținut că nu pârâta este cea care a abandonat lucrarea, ci reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale. Astfel că, acțiunea reclamantei a fost apreciată de către instanța de fond ca fiind neîntemeiată atât sub aspectul rezoluțiunii contractului, cât și sub aspectul anulării biletelor la ordin și a fost respinsă ca atare.

Împotriva acestei sentințe reclamanta SC M.P.I. SRL Petroșani a declarat apel. Prin decizia comercială nr. 102/A din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, s-a respins apelul reclamantei SC M.P.I. SRL Petroșani. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în esență că, în mod corect instanța de fond, și cum de altfel rezultă și din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, a apreciat că însăși reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, inclusiv aceea de a preda autorizația de construcție și că, în aceste condiții, neexecutarea contractului se datorează propriei sale culpe. Instanța de apel a mai reținut că, contractul de executare de lucrări este un contract cu executare succesivă, pentru care se putea cere rezilierea, și nu rezoluțiunea acestuia, aspect față de care cererea apare ca inadmisibilă.

În speță, s-a cerut desființarea retroactivă a unui contract de executarea de lucrări, ceea ce este un contract tipic cu prestație succesivă, fără ca să poată fi aplicabil efectul rezoluți unii de repunere a părților în situația anterioară. Cu privire la cererea de anulare a biletelor la ordin și acel capăt de cerere, instanța de apel a apreciat că este inadmisibil, așa cum a fost formulat. Biletele la ordin, ca și celelalte titluri comerciale sunt acte juridice literale, abstracte și autonome, fără legătură cu raporturile juridice comerciale dintre participanții la viața juridico-economică. Legea nr. 58/1934 privind titlurile de credit prevede în mod expres cum poate fi executat un bilet la ordin și cum poate fi refuzată plata și contracarată executarea acestuia.

Astfel, pe baza biletului la ordin investit cu formulă executorie, posesorul acestuia poate adresa debitorului o somație de plată împotriva căreia se poate face opoziție la executare când se pune în discuție valabilitatea titlului în cadrul căreia se poate solicita suspendarea executării. În cazul refuzului plății biletului la ordin, posesorul acestuia poate porni un proces cambial prin executarea acțiunilor cambiale, în cadrul cărora pot fi invocate excepțiile cambiale, inclusiv cele referitoare la raportul juridic fundamental. Astfel, executarea biletului la ordin poate fi contracarată prin metode specifice titlurilor de credit, o cerere în anularea acestora excedând cadrului specific de reglementare al acestor instrumente de plată prin Legea nr. 58/1934.

Împotriva acestei decizii, reclamanta SC M.P.I. SRL Petroșani a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii privind rezilierea contractului de lucrări din 2 mai 2007 și anularea biletelor la ordin. În motivarea recursului, se susține că incidența dispozițiilor legale mai sus menționate pornește de la faptul neobservării și neaplicării coroborate a dispozițiilor art. 970, art. 977 și urm. C. civ., instituția îmbogățirii fără justă cauză, precum și a interpretării greșite a dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ. și a excepției de neexecutare a contractului. Se susține de către recurentă că, modul de motivare al cererii califică acțiunea în termeni juridici ca fiind reziliere a contractului și nu rezoluțiune, apreciind astfel că pot exista erori în exprimare terminologică.

Recurenta consideră că în executarea contractului din 2007, intimata pârâtă a încălcat dispozițiile art. 970 C. civ., respectiv executarea cu bună credință a contractului, aspect neobservat de către instanța de fond și nici de către instanța de apel. Astfel, se susține că între părți nu s-a purtat nicio corespondență sau discuție cu privire la punerea la dispoziție a autorizației de construire, iar dacă intimata era de bună credință ar fi făcut dovada convocării beneficiarului lucrării pentru recepția parțială a lucrărilor executate și cu ocazia acestui eveniment ar fi solicitat și fixat un termen pentru prezentarea autorizației de construcție, lucru care nu s-a întâmplat întrucât intimata nu era în măsură să-și execute propria prestație, abandonând lucrarea.

Prin urmare, datorită acestei atitudini, recurenta arată că nu a continuat demersurile necesare obținerii autorizației de construcție. Pe de altă parte, recurenta susține că solicitarea subsecventă de anulare a biletelor la ordin a fost în măsură să releve modalitatea de lucru a pârâtei, care dorește anumite sume de bani în lipsa unei prestații echivalente, soluția anulării acestora fiind întemeiată pe eroarea emiterii, anexa la contract îndeplinind funcția de plată pentru serviciile ce trebuiau prestate. Astfel că, lipsa acestor servicii a determinat refuzul de plată a acestor bilete la ordin. Recursul este nefondat. Recurenta a invocat ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., fără a indica în concret care sunt motivele ce se încadrează distinct în textele legale menționate. Este de observat că în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta vizează greșita reținere a instanței de apel a situației de fapt ca urmare a modului de motivare a cererii de chemare în judecată care în opinia sa califică acțiunea ca fiind reziliere contract și nu rezoluțiune, apreciind că pot exista erori în exprimare terminologică, precum și neobservarea și neaplicarea dispozițiilor art. 970, art. 977 și urm. C. civ. Prevederile art. 132 C. proc. civ. statuează asupra posibilității modificării cererii, până la prima zi de înfățișare, iar dispozițiile art. 294 C. proc.

civ. raportate la art. 316 din același cod nu permit schimbarea, în apel sau recurs, cauzei sau obiectului cererii de chemare în judecată. În speță, se constată că prin cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile art. 1020 C. civ., reclamanta a solicitat instanței să dispună rezoluțiunea contractului de lucrări din 5 februarie 2007, precum și anularea unui număr de 6 bilete la ordin emise de reclamantă în favoarea pârâtei. Însă, în raport de cererea de chemare în judecată și de motivele de recurs invocate, recurenta solicită instanței de recurs să dispună rezilierea contractului din 2007 și nu rezoluțiunea acestuia, fără a avea în vedere faptul că tinde la modificarea acțiunii, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac, potrivit regulii tantum devolutum quantum iudicatum precum și dispozițiilor legale evocate mai sus.

De altfel, argumentele recurentei privind stabilirea culpei în neexecutarea contractului încheiat de părți este o chestiune de fapt, care aparține suveran instanței fondului sau apelului, față de caracterul devolutiv al căii de atac. Altfel spus, reaprecierea probatoriilor administrate cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. care vizează interpretarea greșită a actului dedus judecății și nici în ipoteza lipsei de temei legal sau aplicării greșite a legii reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Din considerentele deciziei recurate, se constată că instanța de apel, pe baza probatoriilor administrate în cauză, a interpretat în mod corect termenii contractuali, apreciind că reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, inclusiv pe aceea de a preda autorizația de construcție, necesară și obligatorie pentru efectuarea construcției în condiții de legalitate, și că, în aceste condiții, neexecutarea contractului se datorează propriei sale culpe și nu a pârâtei. De asemenea, se constată că instanța de apel în mod corect a apreciat inadmisibilitatea celui de al doilea capăt de cerere, respectiv anularea biletelor la ordin, în raport de prevederile Legii nr. 58/1934 privind titlurile de credit care stabilesc în mod expres cum poate fi executat un bilet la ordin și cum poate fi refuzată plata și contracarată executarea acestuia.

Critica recurentei subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând greșita interpretare a dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ., se găsește a fi nefondată, având în vedere că instanța de apel a analizat pricina în raport de acțiunea reclamantei și de condițiile de admisibilitate a rezoluțiunii contractului, reținându-se în mod corect că, în speță, s-a solicitat de către reclamantă desființarea retroactivă a unui contract de executarea de lucrări, acesta fiind un contract tipic cu prestație succesivă, fără a putea fi aplicabil efectul rezoluțiunii de repunere a părților în situația anterioară. Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte, urmează a respinge recursul declarat de reclamanta SC M.P.I. SRL Petroșani, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.P.I. SRL Petroșani împotriva deciziei comerciale nr. 102/A din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.