ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3530/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3530/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Reclamanta SC M.P.I. SRL Petroșani, prin acțiunea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroșani, sub nr. 4793/278/2007,

a chemat în judecată pe pârâta SC V.I. SRL Târgu Jiu solicitând

instanței să dispună rezoluțiunea contractului de

lucrări din 2 mai 2007 și anularea biletelor la ordin emise de

reclamantă în beneficiul pârâtei și obligarea la plata cheltuielilor

de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4507

din 15 octombrie 2007, Judecătoria Petroșani a admis acțiunea

reclamantei SC M.P.I. SRL Petroșani, și în consecință: a

dispus rezoluțiunea contractului de lucrări din 2 mai 2007, a dispus

anularea biletelor la ordin emise de reclamantă în beneficiul pârâtei,

respectiv: B.O. emis la 31 mai 2007 pentru suma de 3.000 lei, scadent la 16

august 2007; B.O. emis la 31 mai 2007 pentru suma de 5.000 lei, scadent la 31

august 2007; B.O. emis la 31 mai 2007 pentru suma de 3.000 lei, scadent la 28

august 2007; B.O. emis la 7 iunie 2007 pentru suma de 3.000 lei, scadent la 7

septembrie 2007; BO emis la 7 iunie 2007 pentru suma de 3.000 lei, scadent la

17 septembrie 2007; B.O. emis la 7 iunie 2007 pentru suma de 5.000 lei, scadent

la 28 septembrie 2007. A obligat pârâta să plătească reclamantei

suma de 1.012 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Tribunalul Hunedoara, secția

comercială și contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.

152/R din 18 februarie 2008 a admis recursul pârâtei SC V.I. SRL Târgu Jiu

și în consecință: a casat sentința recurată și a

dispus reținerea cauzei spre rejudecare în primă instanță

de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal, reținându-se în esență că în

raport de valoarea litigiului de peste 100.000 lei raportată la

dispozițiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ., competența materială

în primă instanță aparține tribunalului.

Cauza a fost reînregistrată pe

rolul Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 04793/278/2007.

Prin sentința nr. 665/CA din 17

martie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția

comercială și contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei SC M.P.I. SRL

Petroșani.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin contractul de lucrări din

2 mai 2007, pârâta s-a obligat să execute pentru reclamantă, să

finalizeze și să întrețină lucrarea „Depozite zona M.”,

prețul lucrării contractate fiind stabilit la suma 168.067,23 lei

și 31.932,77 lei TVA.

La încheierea contractului

părțile nu au stabilit termenul până la care urma să fie

finalizată lucrarea, însă reclamanta a modificat contractul,

respectiv capitolul 3 în sensul că fără să aibă

acordul părților a consemnat că lucrarea urmează să

fie finalizată în termen de 3 luni, adică până la data de 2

august 2007.

La pct. 4.2 din contract reclamanta

s-a obligat să pună la dispoziția executantului lucrării

toată documentația necesară și să-i predea pe

bază de proces verbal amplasamentul acesteia.

Prin factura fiscală din 31 mai

2007 emisă de pârâtă, reclamanta a acceptat la plată suma de

45.957,92 lei reprezentând contravaloare parțială a lucrărilor

din contractul din 2 mai 2007 și totodată reclamanta a emis către

pârâtă șase bilete la ordin, toate însumând 24.000 lei.

Biletele la ordin astfel emise au

fost investite cu formulă executorie prin încheieri irevocabile și

introduse în bancă de către pârâtă ca beneficiar al acestora.

Față de aspectele

reținute, instanța de fond a apreciat că pârâta nu poate fi

acuzată de neîndeplinirea obligațiilor contractuale pentru a se

pronunța rezoluțiunea contractului încheiat de părți,

întrucât chiar reclamanta a recunoscut că nu a pus la dispoziția

acesteia documentația necesară executării lucrărilor

și nici autorizația de construcție absolut obligatorie în astfel

de situații.

S-a mai avut în vedere și

raportul de expertiză întocmit în cauză, din care a reieșit

că reclamanta nu a putut prezenta autorizația de construire dar

că au fost executate lucrări de către pârâtă, inițial

executând lucrări de demolare a unei hale industriale care se afla pe

amplasamentul construcției ce urma să fie executată și apoi

turnate betoane în stâlpi și executate grinzi pentru construcția ce

urma.

Prin urmare, s-a reținut

că nu pârâta este cea care a abandonat lucrarea, ci reclamanta este cea

care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

Astfel că, acțiunea

reclamantei a fost apreciată de către instanța de fond ca fiind

neîntemeiată atât sub aspectul rezoluțiunii contractului, cât și

sub aspectul anulării biletelor la ordin și a fost respinsă ca

atare.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta SC M.P.I. SRL Petroșani a declarat apel.

Prin decizia comercială nr. 102/A

din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială, s-a respins apelul reclamantei SC M.P.I. SRL Petroșani.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel a reținut în esență că, în

mod corect instanța de fond, și cum de altfel rezultă și

din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, a apreciat

că însăși reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile

contractuale, inclusiv aceea de a preda autorizația de construcție

și că, în aceste condiții, neexecutarea contractului se

datorează propriei sale culpe.

Instanța de apel a mai

reținut că, contractul de executare de lucrări este un contract

cu executare succesivă, pentru care se putea cere rezilierea, și nu

rezoluțiunea acestuia, aspect față de care cererea apare ca

inadmisibilă.

În speță, s-a cerut

desființarea retroactivă a unui contract de executarea de

lucrări, ceea ce este un contract tipic cu prestație succesivă,

fără ca să poată fi aplicabil efectul rezoluți unii de

repunere a părților în situația anterioară.

Cu privire la cererea de anulare a

biletelor la ordin și acel capăt de cerere, instanța de apel a

apreciat că este inadmisibil, așa cum a fost formulat.

Biletele la ordin, ca și

celelalte titluri comerciale sunt acte juridice literale, abstracte și

autonome, fără legătură cu raporturile juridice comerciale

dintre participanții la viața juridico-economică.

Legea nr. 58/1934 privind titlurile

de credit prevede în mod expres cum poate fi executat un bilet la ordin și

cum poate fi refuzată plata și contracarată executarea acestuia.

Astfel, pe baza biletului la ordin

investit cu formulă executorie, posesorul acestuia poate adresa

debitorului o somație de plată împotriva căreia se poate face

opoziție la executare când se pune în discuție valabilitatea titlului

în cadrul căreia se poate solicita suspendarea executării. În cazul

refuzului plății biletului la ordin, posesorul acestuia poate porni

un proces cambial prin executarea acțiunilor cambiale, în cadrul

cărora pot fi invocate excepțiile cambiale, inclusiv cele referitoare

la raportul juridic fundamental.

Astfel, executarea biletului la

ordin poate fi contracarată prin metode specifice titlurilor de credit, o

cerere în anularea acestora excedând cadrului specific de reglementare al

acestor instrumente de plată prin Legea nr. 58/1934.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta SC M.P.I. SRL Petroșani a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii privind

rezilierea contractului de lucrări din 2 mai 2007 și anularea

biletelor la ordin.

În motivarea recursului, se

susține că incidența dispozițiilor legale mai sus

menționate pornește de la faptul neobservării și

neaplicării coroborate a dispozițiilor art. 970, art. 977 și

urm. C. civ., instituția îmbogățirii fără justă

cauză, precum și a interpretării greșite a

dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ. și a excepției de

neexecutare a contractului.

Se susține de către

recurentă că, modul de motivare al cererii califică

acțiunea în termeni juridici ca fiind reziliere a contractului și nu

rezoluțiune, apreciind astfel că pot exista erori în exprimare

terminologică.

Recurenta consideră că în

executarea contractului din 2007, intimata pârâtă a încălcat

dispozițiile art. 970 C. civ., respectiv executarea cu bună

credință a contractului, aspect neobservat de către

instanța de fond și nici de către instanța de apel.

Astfel, se susține că

între părți nu s-a purtat nicio corespondență sau

discuție cu privire la punerea la dispoziție a autorizației de

construire, iar dacă intimata era de bună credință ar fi

făcut dovada convocării beneficiarului lucrării pentru

recepția parțială a lucrărilor executate și cu ocazia

acestui eveniment ar fi solicitat și fixat un termen pentru prezentarea

autorizației de construcție, lucru care nu s-a întâmplat întrucât

intimata nu era în măsură să-și execute propria

prestație, abandonând lucrarea.

Prin urmare, datorită acestei

atitudini, recurenta arată că nu a continuat demersurile necesare

obținerii autorizației de construcție.

Pe de altă parte, recurenta

susține că solicitarea subsecventă de anulare a biletelor la

ordin a fost în măsură să releve modalitatea de lucru a pârâtei,

care dorește anumite sume de bani în lipsa unei prestații

echivalente, soluția anulării acestora fiind întemeiată pe

eroarea emiterii, anexa la contract îndeplinind funcția de plată

pentru serviciile ce trebuiau prestate. Astfel că, lipsa acestor servicii

a determinat refuzul de plată a acestor bilete la ordin.

Recursul este nefondat.

Recurenta a invocat ca motive de

recurs dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

fără a indica în concret care sunt motivele ce se încadrează

distinct în textele legale menționate.

Este de observat că în

susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

recurenta vizează greșita reținere a instanței de apel a

situației de fapt ca urmare a modului de motivare a cererii de chemare în

judecată care în opinia sa califică acțiunea ca fiind reziliere

contract și nu rezoluțiune, apreciind că pot exista erori în

exprimare terminologică, precum și neobservarea și neaplicarea

dispozițiilor art. 970, art. 977 și urm. C. civ.

Prevederile art. 132 C. proc. civ.

statuează asupra posibilității modificării cererii,

până la prima zi de înfățișare, iar dispozițiile art. 294

C. proc. civ. raportate la art. 316 din același cod nu permit schimbarea,

în apel sau recurs, cauzei sau obiectului cererii de chemare în judecată.

În speță, se constată

că prin cererea de chemare în judecată întemeiată pe

dispozițiile art. 1020 C. civ., reclamanta a solicitat instanței

să dispună rezoluțiunea contractului de lucrări din 5

februarie 2007, precum și anularea unui număr de 6 bilete la ordin

emise de reclamantă în favoarea pârâtei.

Însă, în raport de cererea de

chemare în judecată și de motivele de recurs invocate, recurenta

solicită instanței de recurs să dispună rezilierea

contractului din 2007 și nu rezoluțiunea acestuia, fără a

avea în vedere faptul că tinde la modificarea acțiunii, ceea ce nu

este permis în prezenta cale de atac, potrivit regulii tantum devolutum quantum

iudicatum precum și dispozițiilor legale evocate mai sus.

De altfel, argumentele recurentei

privind stabilirea culpei în neexecutarea contractului încheiat de

părți este o chestiune de fapt, care aparține suveran

instanței fondului sau apelului, față de caracterul devolutiv al

căii de atac. Altfel spus, reaprecierea probatoriilor administrate cu

consecința stabilirii unei alte situații de fapt nu se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. care

vizează interpretarea greșită a actului dedus

judecății și nici în ipoteza lipsei de temei legal sau

aplicării greșite a legii reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Din considerentele deciziei

recurate, se constată că instanța de apel, pe baza probatoriilor

administrate în cauză, a interpretat în mod corect termenii contractuali,

apreciind că reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit

obligațiile contractuale, inclusiv pe aceea de a preda autorizația de

construcție, necesară și obligatorie pentru efectuarea construcției

în condiții de legalitate, și că, în aceste condiții,

neexecutarea contractului se datorează propriei sale culpe și nu a

pârâtei.

De asemenea, se constată

că instanța de apel în mod corect a apreciat inadmisibilitatea celui

de al doilea capăt de cerere, respectiv anularea biletelor la ordin, în

raport de prevederile Legii nr. 58/1934 privind titlurile de credit care

stabilesc în mod expres cum poate fi executat un bilet la ordin și cum

poate fi refuzată plata și contracarată executarea acestuia.

Critica recurentei subsumată

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând

greșita interpretare a dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ.,

se găsește a fi nefondată, având în vedere că instanța

de apel a analizat pricina în raport de acțiunea reclamantei și de

condițiile de admisibilitate a rezoluțiunii contractului,

reținându-se în mod corect că, în speță, s-a solicitat de

către reclamantă desființarea retroactivă a unui contract

de executarea de lucrări, acesta fiind un contract tipic cu prestație

succesivă, fără a putea fi aplicabil efectul rezoluțiunii

de repunere a părților în situația anterioară.

Față de considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte, urmează a respinge recursul declarat de reclamanta SC M.P.I. SRL

Petroșani, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC M.P.I. SRL Petroșani împotriva deciziei

comerciale nr. 102/A din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.