ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3354/2009

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Istoricul cauzei. Reclamanta SC B. SRL Ploiești a chemat-o în fața Curții de Arbitraj comercial București pe pârâta SC M.H.S. SRL București și a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunța să fie obligată la plata sumei de 150.000 euro la cursul B.N.R. din ziua plății motivând că a executat pentru pârâtă o clădire de birouri, că lucrarea a fost recepționată și cu toate acestea nu i s-a achitat diferența de preț pe care o solicită prin acțiune, sumă la care se adaugă penalități și cheltuieli de judecată.

Tribunalul arbitral a admis acțiunea reclamantei prin sentința nr. 276 din 14 decembrie 2007 și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 150.000 Euro preț, 6.000 Euro dobânzi plus cheltuieli de arbitrare, apreciind că suma solicitată reprezintă o creanță certă în timp ce creanța reclamantei față de pârâtă, nu este certă astfel că nu poate opera compensarea pe care a solicitat-o pârâta. În continuare, tribunalul arbitral a apreciat că suma reprezentând diferență de preț acordată reclamantei este purtătoare de dobânzi și că, în afară de dobândă, pârâta datorează și cheltuieli arbitrale. Împotriva sentinței arbitrale pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial a formulat acțiune în anulare pârâta M.H.S.

SRL pentru motivele prevăzute de art. 364 lit. f), g) și i) C. proc. civ., prin care a susținut, în esență, că instanța arbitrală s-a pronunțat pe ce nu s-a cerut încălcând principiul disponibilității. Curtea de Apel București, prin sentința nr. 60 din 18 aprilie 2008, a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității cererii completatoare depusă de petentă prin care aceasta a invocat și alte motive de desființare a hotărârii arbitrale și a respins în fond acțiunea în anulare motivând că tribunalul arbitral nu a schimbat temeiul de drept al cererii fără să-l fi pus în discuția părților, că dispozițiile art. 1145 C. civ., au fost puse în discuția părților atunci când s-a analizat posibilitatea compensării creanțelor.

A mai reținut Curtea de apel că nici principiul disponibilității nu a fost încălcat din moment ce tribunalul arbitral s-a pronunțat numai asupra obiectului cererii. Împotriva sentinței nr. 60 din 18 aprilie 2008, prin care Curtea de Apel București a respins acțiunea în anulare, a declarat recurs pârâta M.H.S. SRL prin care a criticat în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., soluția Curții aducând argumente atât în sprijinul netemeiniciei cât și al nelegalității acesteia. În esență, recurenta a susținut că prin hotărârea arbitrală, tribunalul s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv compensația legală, încălcând principiul disponibilității și al contradictorialității. Recursul a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin decizia nr. 136 pronunțată la data de 22 ianuarie 2009, a modificat sentința pronunțată de Curtea de Apel și a anulat sentința arbitrală respingând acțiunea reclamantei SC B. SRL, ca nefondată.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că acțiunea în anulare este singura cale de atac împotriva hotărârii arbitrale, că prin motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ., instanța cenzurează conformitatea judecății arbitrale cu principiile fundamentale ale procedurii civile. Potrivit instanței de recurs, tribunalul arbitral a încălcat principiul contradictorialității pentru că a motivat în drept soluția pe dispozițiile art. 1145 C. civ., fără să pună în discuție aceste prevederi. Tribunalul arbitral potrivit Înaltei Curți a încălcat și clauzele contractului, motiv care justifică aplicarea art. 364 lit. i) și, în fine, a stabilit că nu s-au analizat apărările pârâtei care au fost invocate în fața tribunalului.

În fond, procedând la rejudecare, Înalta Curte a constatat că suma pretinsă de reclamantă nu este datorată întrucât prin adresa nr. 775 din 12 ianuarie 2007 aceasta și-a recunoscut culpa de a nu fi respectat termenele intermediare, că valoarea penalităților nu putea depăși 8 % din valoarea contractului și că penalitățile puteau fi reținute din factura finală. Instanța de recurs a mai reținut că art. 8.1 din contract are valoarea unei clauze convenționale care operează prin convenția părților și că nu este necesar să se verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de codul civil cu privire la compensația legală. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta SC B. SRL prin care, în temeiul art. 322 pct. 2 și 5 C. proc.

civ., a solicitat desființarea deciziei nr. 1018/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și respingerea recursului pârâtei SC M.H.S. SRL declarat împotriva sentinței Curții de Apel București. În argumentarea motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuienta a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ., privind încălcarea principiului contradictorialității fapt care ar fi impus admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimitere în vederea rejudecării. Prin cel de-al doilea motiv întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuienta a pus în discuție rapoartele întocmite în diferite stadii de execuție de către societatea A.P.M.R.

SRL care acționa în numele și serviciul intimatei raportându-i pârâtei intimate despre stadiul lucrărilor. A mai arătat revizuienta că actele de constatare a firmei de management erau finalizate prin protocoalele pe care le-a depus la dosar, după ce a intrat în posesia lor, ele fiind deținute de firma intermediară. În fine s-a invocat și existența unei greșeli materiale evidente care a condus la o soluție greșită pe considerentul că soluția s-a fundamentat pe o traducere greșită a unui act din limba germană. Din lecturarea actului tradus corect, revizuienta a susținut că se poate observa faptul că nu a existat întârziere finală ci doar întârzieri intermediare și că nu a existat nicio recunoaștere a societății în legătură cu existența unei culpe.

Revizuienta și-a argumentat cererea și pe greșita soluționare a art. 364 lit. f), g) și i) C. proc. civ., pe încălcarea art. 6.1 din Convenție și pe practica contrară a Înaltei Curți de care nu s-a ținut seama în recurs, prin soluție fiindu-i încălcat dreptul de proprietate asupra sumei de 150.000 Euro. Cererea de revizuire este nefondată. 1. Motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., vizează situația în care instanța de recurs, care a evocat fondul, nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut. Pentru a răspunde la această chestiune de drept trebuie să se rețină mai întâi că pe această cale a revizuirii nu se realizează un control judiciar ci, procedural, concluzie care se desprinde din caracterul revizuirii care este calificată drept cale de retractare care se adresează aceleiași instanțe căreia i se cere să revină asupra hotărârii atacate.

În raport de această precizare se va reține că soluția a cărei revizuire se cere a fost pronunțată în calea de atac promovată de pârâta SC M.H.S. SRL și că, în adevăr, unul din motivele de recurs a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., însă instanța nu era ținută să se pronunțe distinct pe acest motiv de nelegalitate în condițiile în care acțiunea în anulare nu avea deschisă calea apelului, situație în care erau incidente dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Dincolo de faptul că această omisiune a analizării unui motiv de recurs putea fi invocată de partea care a declanșat calea de atac a recursului și, în orice caz, într-o altă cale de retractare, se va reține că dispozițiile art. 322 alin. (2) C. proc.

civ., nu sunt incidente în cauză întrucât acestea vizează pronunțarea asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Or, revizuienta are în vedere acest motiv pentru a susține că sentința Curții de Apel trebuia casată și trimisă pentru rejudecare pentru a se asigura dreptul la apărare și principiul contradictorialității. Aceste susțineri ar putea fi analizate numai în măsura în care calea de atac promovată ar permite un control judiciar. Așa cum s-a arătat anterior, revizuirea își propune retractarea hotărârii în cazul în care instanța s-ar fi pronunțat pe ce nu s-a cerut. În cazul de față analiza fondului a vizat suma de 150.000 Euro care a fost solicitată prin acțiunea introductivă, astfel că pronunțarea s-a realizat în limitele investirii.

2. Motivul prevăzut de art. 322 alin. (5) C. proc. civ., poate fi invocat atunci când după …. „darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”. Din textul mai sus redat rezultă condițiile pe care trebuie să le îndeplinească înscrisul nou pentru ca acesta să conducă la retractarea deciziei pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului. Astfel, se constată că depunerea traducerii unei adrese care se găsește la dosar nu îndeplinește această cerință a dispozițiilor procedurale referitoare la înscrisuri.

Nici protocoalele depuse în sprijinul susținerii cererii de revizuire nu îndeplinesc această condiție întrucât nu au fost reținute de partea potrivnică și nici din împrejurări care erau mai presus de voința sa, de natură să o împiedice să le procure pentru a le prezenta instanței în forma și conținutul pe care l-a dezvoltat în cererea de revizuire. Se observă că, în realitate, referindu-se la aceste protocoale, revizuienta readuce în discuție apărările de fond privind lipsa culpei în legătură cu inexistența întârzierii lucrărilor în faza finală și cu inexistența unei recunoașteri a culpei pentru întârzierea în fazele intermediare ale lucrărilor. În consecință, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 alin. (5) C. proc.

civ., pentru înscrisurile prezentate, Înalta Curte nu va putea reconsidera situația de fapt, pentru că s-ar nesocoti puterea de lucru judecat a deciziei anterior pronunțate care nu se impune a fi retractată. Așa fiind, cererea de revizuire formulată de reclamanta SC B. SRL va fi respinsă. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., se va respinge cererea pentru plata cheltuielilor de judecată formulată de intimată ca nedovedite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienta SC B. SRL PLOIEȘTI împotriva deciziei nr. 136 din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Respinge cererea de acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită, formulată de intimata SC M.H.S. SRL BUCUREȘTI. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2009.