ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1435/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1560/COM din 9 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC G.O.L.T.D. SRL IAȘI, prin lichidator M.C.I.P.U.R.L. Iași, în contradictoriu cu pârâta SC M.G. SRL București și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 12.618 lei reprezentând contravaloare lucrări de investiții aduse spațiului din Municipiul Iași, județul Iași. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Între reclamantă și SC S. SA s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2509/2000 în baza căruia reclamanta în calitate de chiriaș a adus o serie de îmbunătățiri imobilului.

Acest contract a fost anulat prin decizia civilă nr. 104/P/2006 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, fiind obligată să elibereze imobilul și să-l predea către SC M.G. SRL noul proprietar al spațiului conform procesului verbal de licitație nr. 48316 din 02 septembrie 2002 încheiat de D.G.F.P.L. Iași. Ca urmare a anulării acestui contract reclamanta nu mai poate invoca dispozițiile contractuale conform cărora aceste cheltuieli pot fi compensate cu chiria. În schimb aceste îmbunătățiri profită în mod cert noului proprietar, obligarea acestuia la contravaloarea lor fiind consecința aplicării principiului îmbogățirii fără just temei. Din raportul de expertiză tehnică aflat la dosar, instanța a constatat că valoarea lucrărilor făcute de SC G.O.L.T.D.

SRL IAȘI, care există fizic în teren și pot fi considerate ca un spor de valoare adus imobilului și nu drept cheltuieli necesare ce cad în sarcina chiriașului este de 12618 lei (amenajări interioare - faianță, amenajări exterioare – puieți conifere, branșament și instalații gaz metan). Pe cale de consecință, instanța a reținut că acțiunea formulată de reclamanta SC G.O.L.T.D. SRL IAȘI este parțial întemeiată și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 12618 lei reprezentând contravaloare lucrări investiții aduse imobilului din Iași. Constatând că reclamanta nu a achitat către expertul L.L. suma de 600 lei reprezentând diferență onorariu, instanța a obligat-o pe reclamantă la plata acestei sume, cu dare în debit.

În baza art. 276 C. proc. civ., având în vedere cuantumul redus al pretențiilor dovedite, instanța a compensat în totalitate cheltuielile de judecată ale părților. Prin decizia nr. 33 din 11 mai 2009, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins, ca nefondat apelul formulat de pârâtă, împotriva sentinței tribunalului, pe care a păstrat-o, ca temeinică și legală. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că: Situația de fapt necontestată de părți și reținută corect de prima instanță, pe baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, atestă că valoarea îmbunătățirilor aduse de către SC G.O.L.T.D. SRL imobilului „Vama Veche" - corp B, situat în municipiul Iași, îmbunătățiri constând în amenajări interioare - faianță, amenajări exterioare-puieți, conifere etc., branșament și instalații gaz metan, este de 12.618 lei.

Faptul că aceste lucrări au fost făcute cu sau fără autorizațiile legale nu prezintă relevanță în speță și nu duc la inaplicarea principiului îmbogățirii fără just temei, precum și a dispozițiilor art. 997 C. civ. în speță. Astfel, dispozițiile art. 997 C. civ. prevăd obligația de despăgubire pentru toate cheltuielile făcute pentru conservarea lucrului sau care au crescut prețul lor, chiar în condițiile în care posesorul a fost de rea-credință. Așa fiind, toate criticile referitoare la greșita aplicare în cauză a temeiurilor de drept anterior enunțate sunt nefondate.

Este nereală susținerea apelantei referitoare la faptul că prima instanță ar fi reținut că reclamanta era îndreptățită să facă investiții pe baza contractului de închiriere din data de 12 septembrie 2000, deoarece așa cum rezultă cu claritate, fără echivoc, din considerentele hotărârii apelate, prima instanță a reținut că urmare a anulării acestui contract, reclamanta nu mai poate invoca dispozițiile contractuale, în schimb, în speță, se aplică principiul îmbogățirii fără just temei. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta SC M.G. SRL București, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a sentinței primei instanțe și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii intimatei-reclamante, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, atât la instanța de recurs, cât și la celelalte instanțe, constând în onorarii de avocat și taxe de timbru, conform chitanțelor depuse. Recurenta-pârâtă critică ca fiind nelegală decizia recurată, susținând în esență că reclamanta nu poate beneficia de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 997 C. civ. și nu poate fi aplicat nici principiul îmbogățirii fără justă cauză, deoarece acele investiții, pentru care nu se posedă acte legale de proprietate și pentru care s-a dispus demolarea lor, nu pot constitui un spor de valoare a imobilului.

Mai arată că greșit s-a apreciat că reclamanta era îndreptățită să facă investiții în baza contractului de închiriere din 12 septembrie 2000, neținând cont de consecința juridică a constatării nulității absolute a acestuia consființită prin decizia nr. 104/R din 22 februarie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, depusă la dosar. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, respectiv a concluziilor raportului de expertiză necontestate de părți rezultă că valoarea îmbunătățirilor efectuate de reclamanta SC G.O.L.T.D. SRL, care există fizic pe teren și pot fi considerate ca un spor de valoare adus imobilului, este în sumă de 12618 lei, aceste îmbunătățiri constând în amenajări exterioare, interioare, branșament și instalații gaz metan, ce profită în mod indubitabil noului proprietar.

Împrejurarea că lucrările respective au fost făcute fără autorizație nu prezintă relevanță în cauză, atâta timp cât achitarea contravalorii lor, cu titlu de despăgubiri este datorată și pe deplin justificată legal, în speță devenind aplicabile dispozițiile art. 997 C. civ., cât și, ca o consecință, principiul îmbogățirii fără just temei. În fine, susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia greșit s-a reținut de către instanțe că intimata-reclamantă era îndreptățită să facă investiții în baza unui contract nul nu este întemeiată, ci eronată, atât timp cât ambele instanțe au reținut corect că reclamanta nu mai poate invoca ca temei de drept prevederile unui contract ce a fost anulat pentru a compensa cheltuielile efectuate cu chiria, dar poate solicita contravaloarea acestora - astfel cum s-a arătat mai sus.

În consecință, reținându-se că recurenta-pârâtă nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat, care, în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. să conducă la desființarea sau casarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și recursul pârâtei SC M.G. SRL București se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.G. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 33 din 11 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.