ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9790/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9790/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 14 martie 2005 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții

M.P.A., N.M. și I.A. au solicitat în contradictoriu cu A.V.A.S. București și SC

V. Argeș SA Pitești, anularea deciziei nr. 21 din 14 februarie 2005 și

obligarea pârâtelor la restituirea în natură, iar în caz de imposibilitate prin

echivalent, a unor imobile, situate pe raza comunei Călărași, județul Argeș, în

valoare totală de 6.500.000.000 lei, imobile deținute în prezent de pârâta SC

V. Argeș SA Pitești.

Prin sentința

civilă nr. 92 din 29 mai 2006, Tribunalul Argeș a admis contestația și a dispus

anularea deciziei nr. 21 din 14 februarie 2005, emisă de A.V.A.S., constatând

că reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri în sumă de 287.131

lei pentru construcțiile și utilajele ce au aparținut autorilor M.I. și M.A.,

precum și suma de 207.522 lei pentru terenul în suprafață de 5000 mp.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că reclamanții sunt moștenitorii legali ai fostului

proprietar al imobilului în litigiu, astfel că, în mod greșit a fost respinsă

notificarea de către pârâtă. Cu privire la pârâta SC V. SA instanța a dispus

scoaterea din cauză, fiind admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a

acesteia, deoarece la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 imobilul se

află în patrimoniul societății comerciale, fiind aplicabile prevederile art. 29

din Legea nr. 10/2001.

Împotriva

acestei sentințe au formulat apel reclamanții și pârâta A.V.A.S. București.

Prin decizia

civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a

fost respins ca tardiv apelul formulat de reclamanți și ca nefondat apelul

declarat de pârâtă, precum și cererea de aderare la apel formulată de

reclamantă.

În considerentele

deciziei s-a reținut că sentința a fost comunicată reclamanților la data de 10

iulie 2006, iar apelul a fost declarat la 21 iulie 2006, deci cu depășirea

termenului legal de 15 zile, prevăzut de art. 284 C. proc. civ. A fost respins

pe fond apelul formulat de pârâta A.V.A.S. cât și cererea de aderare la apel cu

privire la toate motivele invocate, respectiv lipsa calității procesuale

pasive, tardivitatea formulării contestației și judecarea cauzei de către o

instanță necompetentă teritorial.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea în parte a

hotărârii recurate, în sensul admiterii în parte a apelului formulat de pârâta A.V.A.S.,

iar pe fond desființarea sentinței, precum și a încheierii de ședință din 26

ianuarie 2005 prin care pârâta SC V. Argeș SA a fost scoasă din cauză în mod

nelegal și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeș.

Pârâta A.V.A.S.

a declarat recurs împotriva aceleiași decizii, solicitând modificarea deciziei

în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

criticându-se faptul că instanțele au respins greșit excepțiile invocate și au

dispus scoaterea din cauză a SC V. Argeș SA.

Prin decizia

civilă nr. 2068 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, au fost admise recursurile, casată decizia și trimisă cauza spre

rejudecare la Tribunalul Argeș.

În

considerentele deciziei, instanța de recurs a reținut următoarele:

S-a apreciat de

către instanța de recurs că soluția este greșită, pentru că în situația în care

reclamanții au solicitat în principiu restituirea în natură a imobilului,

această cerere nu se putea soluționa decât în contradictoriu cu unitatea

deținătoare, care în aceste condiții nu a mai figurat ca parte în proces nici în

cazul judecății în fond și nici în căile de atac. Soluția pronunțată în fond și

încheierea din 25 octombrie 2005 sunt nelegale, în cauză fiind incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. SC V. SA deși fusese scoasă din

cauză, totuși citată personal în proces și întrucât se hotărâse deja asupra

privatizării ei la o anumită dată, instanța de fond nu mai era în măsură să

soluționeze primul capăt de cerere, pe care nici nu s-a pronunțat.

În rejudecare,

Tribunalul Argeș a pronunțat sentința civilă nr. 122 din 16 mai 2008 prin care

a admis contestația formulată de reclamanți a anulat decizia nr. 21/2005 emisă

de A.V.A.S. București, constatând că reclamanții sunt îndreptățiți la

despăgubiri în cuantum de 287.131 lei Ron pentru imobilele construcții și utilaje

și 207.522 lei pentru imobilul teren de 5.000 mp.

A fost respinsă

ca neîntemeiată acțiunea față de SC V. Argeș SA, precum și cererea de chemare

în garanție.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut că privatizarea societății s-a făcut în luna ianuarie 1998,

iar potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru

imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana

îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii, prin echivalent ce constau în

bunuri sau servicii, acțiuni ale societății comerciale etc. SC V. Argeș SA este

o societate comercială înființată în baza Legii nr. 15/1990, iar în temeiul

dispozițiilor art. 20 și art. 23 din această lege a preluat întregul patrimoniu

de la fosta I.V.V. Argeș. Societatea a fost transformată în societate pe

acțiuni eliberându-i-se certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Prin contractul de cesiune nr. 148/1998 Fondul Proprietății de Stat a cesionat

întregul pachet de acțiuni deținut la SC V. Argeș SA către F.P.P. – în speță

S.I.F. Oltenia SA ocazie cu care s-a efectuat privatizarea societății care a

devenit societate cu capital integral privată. Prin cesiunea acțiunilor de la

Fondul Proprietății de Stat la S.I.F. Oltenia SA s-a realizat o privatizare

specială făcută prin metoda regularizării cotelor de capital social deținute de

Fondul Proprietății de Stat și S.I.F. – uri, deși prin această metodă s-a

realizat în anul 1998 privatizarea integrală a societății. Din data de 8

ianuarie 1998 și până la data de 14 ianuarie 2001 Fondul Proprietății de Stat

devenit A.V.A.S. nu mai apare ca reprezentant al statului la societatea SC V.

Argeș SA pentru ca în speță să fie incidente dispozițiile art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât la data de 14 martie 2005, data

introducerii acțiunii. Cu privire la terenul în suprafață de 5000 mp tribunalul

a reținut că pe acesta s-au efectuat investiții necesare procesului de

producție, așa cum rezultă și din expertiza efectuată în cauză. Acțiunea față

de pârâta SC V. Argeș SA a fost respinsă ca neîntemeiată. Referitor la

calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. s-a reținut că această pârâtă are

calitate procesuală raportat la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001,

întrucât este cea care a efectuat privatizarea societății conform actelor

depuse la dosar, fiind partea obligată la despăgubiri pentru imobilele de

construcții și utilaje.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamanții și pârâta A.V.A.S. București.

Se critică

hotărârea pe motiv că instanța a nesocotit o decizie irevocabilă în care s-a

stabilit că unitatea deținătoare este V. Argeș SA, care este obligată să

restituie în natură foștilor proprietari imobilele preluate abuziv, nefiind la

data apariției Legii nr. 10/2001 unitate cu capital integral privat, care să îi

permită să se prevaleze de situația de excepție reglementată de actualul art.

29 din lege.

A.V.A.S.

București critică hotărârea pe motiv că nu s-au avut în vedere modificările

legislative ulterioare, respectiv modificarea Legii nr. 10/2001, întrucât prin

art. 29 și urm. se reglementează regimul juridic al reparațiilor pentru

imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate. În

raport de dispozițiile Legii nr. 247/2005 A.V.A.S. nu mai are competența legală

de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, doar de a propune, instituția

competentă fiind Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Curtea de Apel

Pitești prin decizia civilă nr. 24/A din 5 noiembrie 2008 a respins apelurile

ca nefondate.

În

considerentele deciziei s-a reținut că la apariția Legii nr. 10/2001 pârâta V.

Argeș SA era privatizată integral, iar faptul că instanța supremă a casat

sentința și a stabilit că pârâta V. Argeș SA are calitate procesuală pasivă nu

permite interpretarea că imobilul poate fi restituit în natură și în mod corect

s-a apreciat incidența în cauză a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, reclamanții

fiind îndreptățiți la despăgubiri în condițiile legii speciale. S-a mai reținut

că pârâta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă întrucât este unitate

investită cu soluționarea notificării și, ca urmare a modificărilor aduse Legii

nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 nu mai are competența de a acorda măsuri reparatorii

în echivalent, ci doar de a emite o decizie cu propunerea acordării măsurilor

reparatorii, modalitatea de acordare și stabilirea cuantumului măsurilor

reparatorii urmând a fi decisă de Comisia Centrală constituită pentru

stabilirea despăgubirilor.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții și pârâta A.V.A.S.,

invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 315 C.

proc. civ.

Recurenții

reclamanți critică hotărârea sub următoarele aspecte:

- Hotărârea a

fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv cu aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001. Pentru a fi aplicabile în cauză

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, trebuie să se rețină îndeplinirea

cumulativă a două condiții: imobilul să se afle în patrimoniul societății

comerciale privatizate integral în momentul intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001 și imobilul să fi fost preluat fără titlu valabil. În speță instanțele

nu rețin nimic cu privire la modul de preluare a imobilului. Singura apărare a

unității deținătoare este că a fost privatizată integral. Societatea

deținătoare nu s-a privatizat integral la data intrării în vigoare a legii.

- Hotărârea a

fost dată cu aplicarea greșită a legii, a dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

privitoare la efectele casării.

Instanțele de

fond au refuzat să analizeze situația juridică a imobilului raportându-se și la

o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată împotriva aceleiași pârâte.

Soluțiile instanțelor de judecată nu constituie izvor de drept, însă nici nu

poate fi nesocotită o situație dezlegată deja de o instanță de judecată. Prima

instanță nu a ținut cont de decizia de casare.

Pârâta A.V.A.S.

critică hotărârea sub următoarele aspecte:

- Hotărârea a

fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în ceea ce

privește motivarea pe fond a pricinii, întrucât dispozițiile legii sunt

imperative în ceea ce privește actele și termenele în care trebuie depuse

acestea în procedura administrativă. SC V. Argeș SA nu intră în categoria

societăților comerciale privatizate de către A.V.A.S. Instanțele au reținut

greșit că privatizarea s-a efectuat prin cesiune către SIF.

- Prin art. 29

din Legea nr. 10/2001 se reglementează regimul juridic al reparațiilor pentru

imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale, A.V.A.S. nu mai

are competență legală de a acorda măsuri reparatorii în echivalent.

Examinând

criticile formulate prin intermediul celor două recursuri, Înalta Curte a

constatat următoarele:

1.

Referitor la recursul

declarat de reclamante.

Prin motivele de

recurs se invocă incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care

vizează a doua ipoteză în sensul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită

a legii, respectiv a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Potrivit acestui

text de lege, instanța încalcă sau aplică greșit legea atunci când aplică o

normă generală nesocotind existența normei speciale; aplică o normă care nu

este incidentă în speță, aplică legea română, deși raportul juridic cu element

de extraneitate este guvernat de legea străină ori dă o interpretare greșită

textului de lege corespunzător situației de fapt.

Recurenții, după

modul de redactare a acestui motiv de recurs, apreciază, în speța supusă

analizei că instanțele au interpretat greșit dispozițiile art. 29 din Legea nr.

10/2001 republicată corespunzător situației de fapt stabilită.

Dispozițiile

articolului din legea sus invocată au fost corect interpretate și aplicate,

având în vedere și practica constantă a Înaltei Curți, care a reținut că în

situația unei societăți comerciale integral privatizate înainte de intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001, dispozițiile art. 29 alin. (3) din acest act

normativ sunt fără echivoc în a stabili că măsurile reparatorii în echivalent

se propun de către instituția de stat care a efectuat privatizarea.

În cauza supusă

analizei, așa cum au arătat și reclamanții, situația de fapt a fost corect stabilită,

în sensul că intimata-pârâtă SC V. SA este societate privatizată integral

înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Instanțele au

reținut că prin cesiunea de acțiuni A.V.A.S. București nu a făcut decât să

înstrăineze cota de capital social pe care o deținea, către S.I.F. Oltenia,

care ulterior a vândut aceste fracțiuni de capital.

Deci, s-a

concluzionat corect că unitatea deținătoare SC V. SA este o societate la care

statul nu este acționar și deci nu pot fi incidente în cauză dispozițiile art.

20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Referitor la

situația juridică a imobilului, contrar celor susținute prin motivele de

recurs, acesta a fost preluat de stat cu titlu valabil așa cum rezultă din

înscrisurile depuse la dosar.

Drept urmare, în

speța supusă analizei s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 din

legea nr. 10/2001, întrucât, unitatea deținătoare SC V. SA, așa după cum s –a

arătat mai sus este o societate privatizată integral înainte de intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001.

S-a făcut o

corectă aplicare și a dispoziției art. 315 C. proc. civ. privitoare la efectele

casării.

Potrivit acestui

text de lege, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor

probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Rezultă din conținutul

acestui text de lege că singura îngrădire adusă atribuțiilor judecătorilor de

fond derivă din obligativitatea punctelor de drept soluționate. Starea de fapt

însă urmează să fie stabilită de instanța de trimitere. Dacă instanța de recurs

a făcut stabiliri de fapt acestea nu sunt obligatorii pentru instanța de

trimitere ele neavând decât o valoare indicativă. Această instanță are totuși

obligația să ia în cercetare faptele indicate în decizia instanței superioare

și să administreze probe pentru cunoașterea lor exactă.

În speța supusă

analizei instanța supremă a stabilit prin îndrumările date prin decizia de

casare, că soluția dată de instanța anterioară este greșită pentru că

reclamanții au solicitat în principal restituirea în natură a imobilului și că

în această situație, cererea nu se putea soluționa decât în contradictoriu cu

unitatea deținătoare.

Or, față de

aceste îndrumări, și având în vedere dispozițiile art. 315 C. proc. civ. sus

arătate, obligativitatea instanței de trimitere era aceea de a judeca cererea

de chemare în judecată și în contradictoriu cu unitatea deținătoare a

imobilului în litigiu.

Contrar celor

susținute prin motivele de recurs, instanța supremă nu a stabilit cu putere de

lucru judecat asupra situației juridice a unității deținătoare și nici asupra

obligației de restituire în natură a imobilului supus analizei.

recursul pârâtei A.V.A.S.

Primul motiv de

recurs referitor la privatizarea SC U. SA a mai fost analizat și s-a arătat că

privatizarea societății s-a făcut în ianuarie 1998 și pe cale de consecință

sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

republicată.

SC V. Argeș SA

este o societate comercială înființată în baza Legii nr. 15/1990, iar conform

art. 20 și art. 23 din această lege a preluat în proprietate întregul

patrimoniu de la fosta I.V.V. Argeș.

În temeiul H.G.R.

nr. 1353/91 societatea a fost transformată în societate pe acțiuni, iar

imobilele din patrimoniu au fost transcrise în registrele de carte funciară.

În anul 1998 în

baza contractului de cesiune nr. 148 din 8 noiembrie 1998, Fondul Proprietății

de Stat a cesionat întregul pachet de acțiuni deținut de SC V. Argeș SA către

Fondul Proprietății Private, în speță S.I.F. Oltenia SA, în schimbul altor

acțiuni deținute de ultima la alte societăți cu capital de stat, ocazie cu care

s-a efectuat privatizarea societății V., care a devenit societate cu capital

integral de stat.

Drept urmare,

contrar celor reținute prin motivele de recurs SC V. SA intră în categoria

societăților comerciale privatizate integral înainte de intrarea în vigoare a

dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Cu privire la

incidența dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, susținerile pârâtei sunt

nelegale, întrucât dispozițiile acestui text de lege sunt în sensul că, pentru

imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate,

altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele

îndreptățite au dreptul la despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, iar notificarea prin care se solicită restituirea se adresează

instituției publice care a efectuat privatizarea.

Funcție de

aceste dispoziții legale, este cert că A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă,

dar nu mai are competență de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar

de a emite o deciziei cu propunerea acordării măsurilor reparatorii, cum corect

s-a reținut în cauză.

Așadar, față de

cele sus reținute Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză dispozițiile

de nelegalitate invocate de recurente și drept urmare în baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamanții M.P.A., N.M. și I.A. și pârâta A.V.A.S.

împotriva deciziei nr. 224 A din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

2

decembrie 2009

.