ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2970/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 5036/110/2007 din 5 septembrie 2007, reclamanta SC S. SA Slănic

Moldova, societate în faliment prin lichidator judiciar C. SPRL Bacău a

formulat acțiune în regres în contradictoriu cu pârâta SC S. SRL solicitând

obligarea acesteia la plata sumei de 6.216.227,25 lei sumă cu care pârâta s-a

îmbogățit fără justă cauză și instituirea sechestrului asiguratoriu asupra

întregului patrimoniu al pârâtei SC S. SRL.

În motivarea cererii s-a

arătat că reclamanta SC S. SA Slănic Moldova societate în faliment a fost

obligată prin sentința nr. 1064 din 26 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Bacău,

în dosarul nr. 3124/2004, la plata sumei de 6.800.000 lei, care prin divizarea

societății comerciale fusese preluată ca pasiv de către pârâtă, în proporție de

91,42 %.

În această situație

lichidatorul judiciar a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite toate condițiile

pentru formularea acțiunii în regres, invocând ca temei de drept și art. 1108 C.

civ.

Pârâta a formulat

întâmpinare și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția

prematurității acțiunii, raportat la prevederile art. 720

1

C. proc.

civ., iar pe fond respingerea acțiunii, apreciind că nu sunt îndeplinite

condițiile art. 1108 C. civ., sub aspectul faptului că subrogarea în oricare

dintre formele sale, impune plata efectivă a datoriei, ceea ce nu este cazul în

speță.

Prin sentința civilă nr. 33

din 11 februarie 2008, Tribunalul Bacău, județul Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins excepțiile și a admis acțiunea obligând-o

pe pârâtă la plata sumei de 6.216.227,25 lei. Totodată, a respins capătul de

cerere privind sechestru asigurător, reținând că sunt întrunite condițiile

subrogației legale prin înscrierea creditoarei la masa credală cu întreaga

datorie, deși potrivit proiectului de divizare aceasta trebuia suportată de

ambele societăți comerciale.

Apelul declarat de pârâtă a

fost admis prin decizia nr. 19 din 24 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal și hotărârea a

fost schimbată în sensul că acțiunea a fost respinsă, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că prima instanță în mod corect a respins excepțiile

prematurității și prescripției acțiunii, invocate de către apelanta-pârâtă,

determinat de faptul că lichidatorul judiciar a formulat acțiunea în regres în

baza atribuțiilor conferite de Legea nr. 85/2006, astfel că nu era necesară

realizarea concilierii prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., iar în

privința excepției prescripției sunt incidente dispozițiile art. 7 din Decretul

nr. 167/1958.

Pe fond a reținut, însă, că

apelul este fondat.

SC S. SRL Slănic Moldova,

s-a constituit în urma divizării SC S. SA Slănic Moldova care, i-a transmis cu

titlu universal o parte din patrimoniul său, respectiv elementele din activ și

pasiv, potrivit Proiectului de divizare (M. Of. nr. 337/2.02.2004), apelanta-pârâtă

recunoscând prin motivele de apel, că printre elementele de pasiv transmise, se

află și datoria în sumă de 6.216.227,25 lei, față de SC R. SA Onești.

Această creditoare a

chemat-o în judecată pe intimată-reclamantă, unde inițial a fost înregistrat

debitul, și prin sentința civilă nr. 1064 din 26 mai 2004, a fost obligată la plata sumei de mai sus.

Deși a fost obligată la

plata sumei din litigiu, intimata-reclamantă a dat dovada de pasivitate și nu a

uzat de căile legale de atac, astfel că SC R. SA Onești a solicitat potrivit art.

3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006, executare silită prin înscrierea în tabloul de

creanțe a societății cu suma de 6.216.227,25 lei.

Având în vedere, însă, că în

cauză nu s-a făcut dovada încasării sumei de către creditoarea, SC R. SA

Onești, în mod greșit, prima instanță a admis acțiunea în regres împotriva

apelantei-pârâte, potrivit art. 1108 C. civ., deoarece în această situație

apelanta-pârâtă este înregistrată cu două datorii, una către SC R. SA Onești,

conform Proiectului de divizare și una către intimată-reclamantă, potrivit

sentinței apelate.

Împotriva acestei hotărâri,

a formulat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și a

arătat că instanța a nesocotit efectele puterii lucrului judecat, SC S. SA fiind

obligată la plata sumei de 6.800.000 lei reprezentând o creanță datorată în

baza sentinței civile nr. 1064 din 26 mai 2004, rămasă definitivă și

irevocabilă, pentru o datorie care aparține prin divizare pârâtei, situație suficientă

pentru a opera subrogația legală, nefiind necesară dovada achitării debitului, apărare

neluată în considerare.

Analizând recursul se

găsește nefondat.

Plata prin subrogație

presupune că aceasta să fie efectuată de o altă persoană decât debitorul, în

achitarea creanței de care acesta este ținut, rezultând cu evidență în legătură

cu efectul subrogației că aceasta operează numai în măsura plății efective, a

stingerii debitului.

Din actele dosarului rezultă

că SC R. SA, în calitate de creditor a urmărit-o direct pe

recurenta-reclamantă, prin înscrierea la masa credală, în baza hotărârii

judecătorești în care figurează ca debitoare chiar această societate astfel că,

odată în plus, aceasta nu poate invoca încălcarea de către instanță a efectelor

acestei hotărâri judecătorești, numai faptul juridic al divizării patrimoniului

dar și plata efectivă a sumei ce revenea potrivit acestui act juridic

intimatei-pârâte putând justifica acțiunea recurentei-reclamante.

Potrivi art. 1108 C. civ.,

plata făcută prin subrogare este plata, nu făcută de către debitor, ci de către

un terț și în urma căreia creanța plătită, deși stinsă față de creditorul

plătit, continuă să existe în folosul terțului plătitor.

Cum în cauză nu a rezultat o

asemenea dovadă, în mod legal, instanța de apel a admis apelul și a schimbat în

tot hotărârea instanței de fond, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC S. SA Slănic Moldova prin lichidator

judiciar C. SPRL Bacău împotriva deciziei nr. 19 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 18 noiembrie 2009.