ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4420/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.S. a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Externe, Ambasada României din Republica Moldova și Secția Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților să-i primească cererea de redobândire a cetățeniei române, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 21/1991, la Secția Consulară a României din Republica Moldova, într-un termen de maxim 30 de zile. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pe data de 18 august 2008 s-a adresat cu o cerere de programare în scopul depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, primită de către Secția Consulară a României din Republica Moldova cu confirmarea de primire, la care a primit răspuns la data de 11 octombrie 2008, invocându-se volumul mare de cereri, ce împiedică soluționarea în termen legal a acestora.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 23 din 6 ianuarie 2009 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ambasadei României din Republica Moldova și a Secției Consulare a României din Republica Moldova și a admis acțiunea reclamantului I.S. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligându-l pe acesta din urmă să-i primească cererea de redobândire a cetățeniei române. Totodată, a dispus respingerea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu Ambasada României din Republica Moldova și Secția Consulară a României din Republica Moldova. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din H.G.

nr. 100/2004, privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe, ambasadele și oficiile consulare fac parte din serviciul exterior al ministerului și nu au aptitudinea de a sta în judecată în fața instanțelor judecătorești românești, întrucât nu au drepturi proprii și nici nu pot contracta obligații în mod independent de Ministerul Afacerilor Externe, în cadrul cărora acestea sunt organizate. Pe fond, s-a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată, întrucât pârâtul și-a manifestat implicit refuzul de a nu primi cererea de redobândire a cetățeniei române prin motivația expusă în răspunsul transmis reclamantului.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, susținând în esență următoarele : Instanța de fond a interpretat greșit legea, apreciind că pârâtul a refuzat nejustificat să soluționeze cererea reclamantului de vreme ce, prin răspunsul nr. C 2191 din 8 octombrie 2008, reclamantul era încunoștințat de faptul că cererea lui va fi soluționată favorabil, la momentul în care urmau să fie procesate cererile. Acțiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât solicitantul s-a adresat instanței de judecată imediat ce a primit un răspuns, pretins nesatisfăcător, din partea autorității administrative fără ca, de lege lata, să existe un termen stipulat în sarcina Ministerului Afacerilor Externe pentru a primi aceste cereri și fără a mai acorda autorități administrative un interval rezonabil de timp pentru emiterea respectivei invitații în vederea depunerii dosarului de redobândire a cetățeniei române.

Recursul este fondat și urmează să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, cetățenii moldoveni de naționalitate română pot depune cererile de redobândire a cetățeniei române împreună cu actele aferente, la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României în străinătate, în condițiile în care au reședința sau domiciliul în străinătate. În cauză, la data de 18 august 2008, reclamantul I.S. s-a adresat cu o cerere de programare în scopul depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, cerere primită de către Secția Consulară a României din Republica Moldova cu confirmare de primire, la care s-a primit răspuns la data de 11 octombrie 2008, invocându-se volumul mare de cereri, ce împiedică soluționarea în termen legal.

Reclamantul a apreciat că i s-a îngrădit dreptul la depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, refuzându-i-se primirea cererii și soluționarea acesteia într-un termen rezonabil, cauzându-i-se astfel prejudicii ireversibile. În jurisprudența constată a Curții Europene a Drepturilor Omului se constată că prin Convenție se apără dreptului concrete și efective, iar orice ingerință în drepturile consacrate de aceasta trebuie să corespundă menținerii unui just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru ce trebuie protejat ar fi distrus dacă individul ar suporta o sarcină specială și exorbitantă (cauza Sporrong și Lannroth; cauza Străin și alții împotriva României).

Înalta Curte constată că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, așa cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (cauza Frydlender împotriva Franței și cauza Hortmon împotriva Republicii Cehe). Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfășoară activitatea Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (l) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la această premisă și luând în calcul intervalul de timp scurs între data primei cereri adresate Secției Consulare și data cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut greșit că răspunsurile trimise petentului ar fi constituit o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu-i rezolva cererile, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Litera n) a aceluiași articol definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, ipoteză ce nu este întrunită în speță.

Potrivit art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. Respectarea termenului rezonabil se analizează însă în funcție de circumstanțele fiecărui caz, luându-se în considerare criterii precum complexitatea procedurii, conduita părților sau miza litigiului. î n consecință, nefiind întrunite condițiile pentru calificarea conduitei autorității publice ca exprimând un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, î nalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 23 din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul I.S. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.