ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4420/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul I.S. a chemat în judecată

Ministerul Afacerilor Externe, Ambasada României din Republica Moldova și

Secția Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova, solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea

pârâților să-i primească cererea de redobândire a cetățeniei române, în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 21/1991, la Secția Consulară a României din Republica Moldova, într-un termen de maxim 30 de zile.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că pe data de 18 august 2008 s-a adresat cu o cerere de programare în

scopul depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, primită de către

Secția Consulară a României din Republica Moldova cu confirmarea de primire, la

care a primit răspuns la data de 11 octombrie 2008, invocându-se volumul mare

de cereri, ce împiedică soluționarea în termen legal a acestora.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 23 din 6 ianuarie

2009 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ambasadei României

din Republica Moldova și a Secției Consulare a României din Republica Moldova

și a admis acțiunea reclamantului I.S. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Afacerilor Externe, obligându-l pe acesta din urmă să-i primească cererea de

redobândire a cetățeniei române.

Totodată, a dispus respingerea acțiunii

reclamantului în contradictoriu cu Ambasada României din Republica Moldova și

Secția Consulară a României din Republica Moldova.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

a reținut că potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din H.G. nr. 100/2004,

privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe, ambasadele

și oficiile consulare fac parte din serviciul exterior al ministerului și nu au

aptitudinea de a sta în judecată în fața instanțelor judecătorești românești,

întrucât nu au drepturi proprii și nici nu pot contracta obligații în mod

independent de Ministerul Afacerilor Externe, în cadrul cărora acestea sunt

organizate.

Pe fond, s-a reținut că acțiunea

reclamantului este întemeiată, întrucât pârâtul și-a manifestat implicit

refuzul de a nu primi cererea de redobândire a cetățeniei române prin motivația

expusă în răspunsul transmis reclamantului.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor

Externe, susținând în esență următoarele :

Instanța de fond a interpretat greșit

legea, apreciind că pârâtul a refuzat nejustificat să soluționeze cererea

reclamantului de vreme ce, prin răspunsul nr. C 2191 din 8 octombrie 2008,

reclamantul era încunoștințat de faptul că cererea lui va fi soluționată

favorabil, la momentul în care urmau să fie procesate cererile.

Acțiunea reclamantului este neîntemeiată,

întrucât solicitantul s-a adresat instanței de judecată imediat ce a primit un

răspuns, pretins nesatisfăcător, din partea autorității administrative fără ca,

de lege lata, să existe un termen stipulat în sarcina Ministerului Afacerilor

Externe pentru a primi aceste cereri și fără a mai acorda autorități

administrative un interval rezonabil de timp pentru emiterea respectivei

invitații în vederea depunerii dosarului de redobândire a cetățeniei române.

Recursul este fondat și urmează să fie

admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile art. 12

alin. (2) din Legea nr. 21/1991, cetățenii moldoveni de naționalitate română

pot depune cererile de redobândire a cetățeniei române împreună cu actele

aferente, la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României în

străinătate, în condițiile în care au reședința sau domiciliul în străinătate.

În cauză, la data de 18 august 2008,

reclamantul I.S. s-a adresat cu o cerere de programare în scopul depunerii

cererii de redobândire a cetățeniei române, cerere primită de către Secția

Consulară a României din Republica Moldova cu confirmare de primire, la care

s-a primit răspuns la data de 11 octombrie 2008, invocându-se volumul mare de

cereri, ce împiedică soluționarea în termen legal.

Reclamantul a apreciat că i s-a îngrădit

dreptul la depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, refuzându-i-se

primirea cererii și soluționarea acesteia într-un termen rezonabil,

cauzându-i-se astfel prejudicii ireversibile.

În jurisprudența constată a Curții

Europene a Drepturilor Omului se constată că prin Convenție se apără dreptului

concrete și efective, iar orice ingerință în drepturile consacrate de aceasta

trebuie să corespundă menținerii unui just echilibru între cerințele

interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor

fundamentale ale individului. Acest echilibru ce trebuie protejat ar fi distrus

dacă individul ar suporta o sarcină specială și exorbitantă (cauza Sporrong și

Lannroth; cauza Străin și alții împotriva României).

Înalta Curte constată că întotdeauna durata

rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei,

așa cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului,

luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudență, în special

complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților

competente (cauza Frydlender împotriva Franței și cauza Hortmon împotriva

Republicii Cehe).

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia

română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă complexitatea

etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfășoară activitatea

Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură să

conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în

termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (l) lit. h) din Legea nr.

554/2004.

Pornind

de la această premisă și luând în calcul intervalul de timp scurs între data

primei cereri adresate Secției Consulare și data cererii de chemare în judecată,

instanța de fond a reținut greșit că răspunsurile trimise petentului ar fi constituit

o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu-i rezolva

cererile, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Litera n) a aceluiași articol definește excesul de putere ca fiind

exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea

limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și

libertăților cetățenilor, ipoteză ce nu este întrunită în speță.

Potrivit art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat

trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile

privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau

eliberarea unui atestat de cetățenie.

Respectarea termenului rezonabil se analizează însă în funcție de

circumstanțele fiecărui caz, luându-se în considerare criterii precum

complexitatea procedurii, conduita părților sau miza litigiului.

î

n consecință, nefiind întrunite condițiile pentru

calificarea conduitei autorității publice ca exprimând un refuz nejustificat de

rezolvare a unei cereri, în sensul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004,

î

nalta Curte

va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va

modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 23 din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul I.S. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

octombrie 2009.